ICCJ. Decizia nr. 132/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.132/2006
Dosar nou nr. 8381/1/2005
Dosar vechi nr. 1999/2005
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Lieşti, judeţul Galaţi, la data de 15 noiembrie 2004, reclamantul C.A. în calitate de garant ipotecar al debitoarei C.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S., ca în baza art. 4992 C. proc. civ. să se încuviinţeze ca plata integrală a datoriei, inclusiv dobânzi şi cheltuieli de executare să se facă din veniturile imobilului ipotecat şi din alte venituri ale sale în rate lunare.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că SC C. SRL a garantat pentru debitoarea C.M. un împrumut la B.A. SA cu imobilul situat în comuna Fundeni, judeţul Galaţi (fermă zootehnică compusă din grajduri animale, silozi, drumuri şi platforme, amplasată pe suprafaţa de 6.026 ha. teren).
Reclamantul a mai arătat că întrucât debitoarea nu a achitat suma datorată, contractul de împrumut a fost pus în executare şi s-a dispus vânzarea prin licitaţie publică a imobilului ipotecat.
A mai arătat că, între timp, SC C. SRL a fost dizolvată, că proprietatea bunului ipotecat a trecut asupra sa care avea calitatea de asociat unic, precum şi faptul că acest bun este producător de venituri.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 499 C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 657 din 28 decembrie 2004, pronunţată în dosarul nr. 1684/2004, Judecătoria Lieşti, judeţul Galaţi, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Lieşti a apreciat că excepţia de necompetenţă materială şi teritorială a instanţei invocată de pârâta A.V.A.S. este întemeiată în raport de dispoziţiile art. 44 şi art. 45 din OUG nr. 51/1998 cu modificările ulterioare.
La Curtea de Apel Bucureşti cauza a fost înregistrată pe rolul secţiei a VI-a comercială sub nr. 490/2005.
Prin sentinţa comercială nr. 42 din 11 martie 2005, Curtea de Apel Bucureşti a respins excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile ca neîntemeiată şi a respins, ca inadmisibilă, cererea reclamantului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen, reclamantul C.A.
În motivarea recursului său, întemeiat în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul critică pentru nelegalitate sentinţa atacată arătând că în mod greşit Curtea de Apel Bucureşti a susţinut că, potrivit OUG nr. 51/1998, numai A.V.A.S. poate hotărî cu privire la eşalonarea încasării creanţelor întrucât prevederile art. 499 C. proc. civ. îşi găsesc aplicarea şi în această cauză şi instanţa poate dispune eşalonarea sumei datorate.
Examinând recursul prin prisma motivului invocat Înalta Curte constată că acesta este nefondat.
Astfel, A.V.A.S. a procedat legal la executarea garanţiei sale imobiliare iar, potrivit art. 12 lit. f) din OUG nr. 51/1998, „În vederea îndeplinirii rolului său, A.V.A.S. are următoarele atribuţii speciale: f) valorificarea creanţelor neperformante, creanţelor comerciale şi a creanţelor fiscale preluate, la valoarea nominală a acestora prin: plata eşalonată efectuată de debitor după încheierea unei convenţii de eşalonare cu A.V.A.S., asigurată în mod corespunzător cu garanţii". Rezultă că ne aflăm în prezenţa unei proceduri speciale, derogatorie de la procedura de drept comun şi deci, potrivit acestei proceduri speciale, numai A.V.A.S. poate hotărî cu privire la eşalonarea încasării creanţelor, neavându-şi aplicarea prevederile art. 499 C. proc. civ., care conferă instanţei de executare dreptul de a încuviinţa ca plata datoriei să se facă eşalonat. Ca atare instanţa, în mod corect, a apreciat acţiunea reclamantului ca inadmisibilă.
De altfel, chiar şi în raport de prevederile art. 499 C. proc. civ. acţiunea reclamantului este nefondată întrucât, potrivit acestui text, instanţa de executare poate eşalona plata datoriei pe maxim 6 luni ori, reclamantul a cerut eşalonarea datoriei sale pe timp de zece ani cu trei ani de graţie.
Pentru cele de mai sus Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul C.A. în calitate de garant ipotecar al debitoarei C.M., împotriva sentinţei nr. 42 din 11 martie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 139/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 129/2006. Comercial → |
|---|
