ICCJ. Decizia nr. 1253/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1253/2006
Dosar nr. 30144/1/2005
Şedinţa publică din 29 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 4267 din 5 decembrie 2003, pronunţată de Tribunalul Timiş s-a respins ca prescrisă cererea formulată de reclamanta A.P.A.P.S. (în prezent A.V.A.S.) împotriva pârâtului L.D.T. pentru obligarea acestuia la executarea obligaţiei contractuale asumate prin contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni, în sensul de a asigura plata datoriilor societăţii către reclamantă şi la plata de daune cominatorii de un milion pe zi până la executarea acestei obligaţii.
Prin Decizia civilă nr. 40 din 4 martie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, apelul a fost respins, ca nefondat.
În urma recursului declarat de către reclamantă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pronunţat Decizia civilă nr. 2281 din 1 aprilie 2005, a casat Decizia susmenţionată şi a trimis cauza pentru rejudecarea apelului aceleiaşi instanţe.
În urma rejudecării, prin Decizia civilă nr. 155 din 12 octombrie 2005, Curtea de Apel Timişoara, a admis apelul, a schimbat în parte sentinţa, a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâtul să asigure plata daunelor interese moratorii datorate de către SC I.T.I.A. SA pentru plata cu întârziere a dividendelor cuvenite reclamantei pe anul 1992, în sumă de 2.342.905 lei, reţinând că obligaţia de a face a fost asumată prin contract.
A menţinut soluţia de respingere în ce priveşte daunele cominatorii cu motivarea că această cerere este lipsită de temei legal faţă de dispoziţiile art. 5802 C. proc. civ.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs doar reclamanta pe care l-a întemeiat, în drept, pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. susţinând, în esenţă, că dispoziţiile art. 5802 şi urm. C. proc. civ. a fost nelegal invocat şi aplicat în speţă, dată fiind interpretarea greşită dată acestuia prin confundarea naturii juridice a daunelor cominatorii, care reprezintă un mijloc de constrângere a debitorului pentru executarea în natură a obligaţiei, cu amenda civilă la care creditorul poate apela în faza executării silite şi pe care o încasează statul.
Totodată, nu se poate susţine că prin modificarea Codului de procedură civilă şi introducerea art. 5803 C. proc. civ., care prevede expres posibilitatea acordării de daune cominatorii în faza neexecutării obligaţiei de a face sau nu a face, s-a abrogat instituţia daunelor cominatorii.
Recursul este fondat.
În cadrul procedurii prevăzută de art. 5803 alin. (1) C. proc. civ., s-a prevăzut în favoarea statului o amendă civilă pentru constrângerea debitorului la executarea obligaţiei de a face sau de a nu face, cuprinsă în titlul executoriu, ceea ce însă nu exclude folosirea dreptului de a se recurge la obligarea debitorului la daune cominatorii, cât timp prin nici o dispoziţie a legii nu este înlăturată o astfel de posibilitate.
În această privinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, prin Decizia nr. XX din 12 decembrie 2005 a statuat în dosarul nr. 16/2005 în sensul admisibilităţii cererii de obligare la daune cominatorii şi în condiţiile reglementării obligării debitorului la plata amenzii civile conform art. 5803 C. proc. civ., dezlegarea dată acestei probleme de drept fiind obligatorie pentru instanţe în conformitate cu dispoziţiile art. 3295 alin. (3) C. proc. civ.
Aşa fiind, având în vedere dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi admis şi hotărârea modificată în limitele arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 155 din 12 octombrie 2005 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, modifică Decizia recurată în parte în sensul că obligă intimatul L.D.T. şi la plata de daune cominatorii de un RON pe zi de întârziere, până la îndeplinirea obligaţiei, menţinând restul dispoziţiilor deciziei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 29 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1254/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1252/2006. Comercial → |
|---|
