ICCJ. Decizia nr. 1262/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1262/2006
Dosar nr. 16619/1/2005
Dosar vechi nr. 4073/2005
Şedinţa publică din 29 martie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 121 din 3 octombrie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială a fost respinsă excepţia de prematuritate a formulării contestaţiei invocată de pârâta creditoare A.V.A.S. A fost admisă în parte contestaţia la executare astfel cum a fost completată de contestatoarea debitoare SC A. SA cu sediul social în judeţul Călăraşi, împotriva pârâtei creditoare A.V.A.S. cu sediul social în Bucureşti, în sensul că a anulat formele de executare silită prin licitaţie organizată de pârâta creditoare A.V.A.S. la data de 7 iunie 2005. De asemenea a mai fost dispusă întoarcerea executării silite către contestatoarea debitoare SC A. SA. S-a respins capătul de cerere referitor la întocmirea unui nou raport de evaluare şi obligată pârâta creditoare A.V.A.S. la 6.000 lei RON cu titlu de cheltuieli de judecată către contestatoarea debitoare SC A. SA.
În fundamentarea acestei soluţii juridice instanţa de fond a reţinut că se impune respingerea excepţiei de prematuritate deoarece după ce a fost invocată de A.V.A.S. contestatoarea a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile, dovadă ce ulterior nu a mai fost contestată.
Pe fondul cauzei s-a apreciat că cererea este întemeiată, prin raportare la dispoziţiile art. 71 alin. (2) din OUG nr. 51/1998, pârâta creditoare încălcând toate normele referitoare la anunţul de vânzare. Astfel, după ce s-a anunţat vânzarea pentru data de 7 iunie 2005, s-a precizat o dată mult anterioară, cea de 6 mai 2005 pentru depunerea actelor cu o zi înainte de licitaţie, iar ulterior s-a precizat tot greşit data de 6 iulie 2005, ca dată pentru a se face dovada existenţei unui drept real asupra bunurilor scoase la vânzare. Aceste date nu au putut fi considerate simple greşeli materiale, deoarece legal sunt menţionate sub sancţiunea decăderii.
Nu au putut fi avute în vedere susţinerile pârâtei creditoare că preţurile obţinute la acele licitaţii din vânzarea bunurilor au fost mai mari decât preţurile de pornire, deoarece preţurile de pornire a licitaţiilor au fost subevaluate, iar acest aspect rezultă din cele două evaluări, respectiv raportul întocmit de evaluatorul I.I. şi raportul întocmit de evaluatorul SC C. SRL, după a cărei evaluare s-au ţinut licitaţiile.
Capătul de cerere referitor la întocmirea unui nou raport de evaluare a fost respins considerându-se că practic faţă de soluţionarea cauzei a rămas fără obiect, întocmirea unui nou raport de evaluare fiind valabilă dacă se va mai dispune o nouă licitaţie în ce priveşte bunurile contestatoarei debitoare.
Împotriva sentinţei comerciale nr. 121 din 3 octombrie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială au promovat recurs atât creditoarea A.V.A.S. Bucureşti cât şi debitoarea SC A. SA care au criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate şi netemeinicie după cum urmează.
Recurenta A.V.A.S. Bucureşti a solicitat modificarea în tot a sentinţei atacate, admiterea recursului şi respingerea contestaţiei în anulare, prin aceea că a fost interpretat greşit actul dedus judecăţii, a fost schimbată natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, greşit respingându-se excepţia de prematuritatea introducerii acţiunii, cele două erori materiale existente în anunţul de vânzare erau uşor de îndreptat de cititorii anunţului şi nu au produs confuzii participanţilor la licitaţie şi greşit au fost sancţionate erorile din anunţul de vânzare cu nulitatea absolută a licitaţiei, fiind invocat ca temei de drept al cererii de recurs dispoziţiile art. 304 pct. 1, 8 şi 9 C. proc. civ.
La rândul său debitoarea SC A. SA a criticat aceiaşi sentinţă sub aspectele că în mod greşit nu au fost anulate şi formele de licitaţie din data de 29 iunie 2005, precum şi împrejurarea că deşi s-a constatat că preţurile de pornire la cele două licitaţii au fost subevaluate nu s-a dispus întocmirea unui raport de evaluare, fiind invocate în sprijinul cererii de recurs dispoziţiile art. 299 şi următoarele C. proc. civ.
Înalta Curte analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate de părţi în cererile de recurs, constată că ambele recursuri sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse pentru următoarele considerente.
Printr-o integrală şi completă apreciere a probelor, instanţa de fond a stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părţi, guvernate de normele cuprinse în OUG nr. 51/1998, privind valorificarea unor active ale statului, republicată, modificată şi completată prin OUG nr. 23/2004.
Din verificarea întregii documentaţii existente la dosarul cauzei, rezultă neîndoios că oferta de vânzare prin licitaţie publică efectuată de A.V.A.S., prin care s-a anunţat vânzarea prin licitaţie publică a bunurilor proprietatea debitorului SC A. SA cuprinde grave neconcordanţe şi erori de neînlăturat, prin indicarea greşită a unor termene. Astfel s-a menţionat în ofertă că licitaţia publică va avea loc în data de 7 iunie 2005, ora 12,00, la adresa din Bucureşti, recomandându-se ofertanţilor depunerea la sediul A.V.A.S. a documentelor indicate, cel târziu cu o zi lucrătoare înainte de data fixată pentru începerea licitaţiei, respectiv 6 mai 2005, ora 14,00, fiind precizat că acest termen constituie un termen de decădere. Din redactarea aceleiaşi oferte, conform art. 71 alin. (2) din OUG nr. 51/1998, toţi cei care posedă un drept real asupra bunurilor scoase la vânzare, au fost obligaţi, sub sancţiunea decăderii, să facă licitatorului dovada acestuia până în preziua licitaţiei, respectiv 6 iulie 2005. Amplu argumentat şi bine motivat instanţa de fond a expus teza că aceste termene prevăzute în anunţul de vânzare sunt termene de decădere iar eventualii ofertanţi care puteau oferi preţuri mari avantajoase la licitaţie au fost îndepărtaţi în acest mod de la licitaţie.
Nu poate fi primită critica recurentei creditoare A.V.A.S. Bucureşti în sensul că aceste erori sunt de natură materială şi erau uşor de îndreptat de către cititorul anunţului prin aceea că se făcea referire, explicit la preziua licitaţiei în ambele situaţii, deoarece regimul sancţionator care se aplică acestor împrejurări este bine determinat de cadrul legal în materie, respectiv nulitatea absolută a licitaţiei.
Corect a fost reţinut şi aspectul că în speţă a fost efectuată procedura prealabilă instituită de art. 46 alin. (1) din OUG nr. 51/1998, conform căreia reclamantul este obligat să comunice cererea, actele pe care se întemeiază şi după caz interogatoriul scris, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire înainte de depunerea acestora în instanţă. Apare cât se poate de evident că la data de 2 iunie 2005, reclamanta a depus la sediul A.V.A.S. o contestaţie, făcând şi dovada corespondenţei prin confirmare de primire. (dosar nr. 3268/2005 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială).
Nu este justificată nici critica recurentei debitoare SC A. SA că nu au fost anulate şi formele de licitaţie din data de 29 iunie 2005. În mod constant, reclamanta atât prin cererea de chemare în judecată cât şi ulterior prin cererea completatoare şi concluziile orale ocazionate de încheierea dezbaterilor, conform încheierii de şedinţă din 19 septembrie 2005 a cerut numai anularea formelor de licitaţie organizate de A.V.A.S. în data de 7 iunie 2005, fără a indica şi solicitarea de a fi anulate formele de executare silită prin licitaţia organizată de A.V.A.S. în 29 iunie 2005.
Fiind dispusă întoarcerea executării silite către contestatoarea debitoare SC A. SA nu se mai justifica întocmirea unui nou raport de evaluare.
Raţiunile juridice expuse determină a fi respinse ca nefondate recursurile declarate de creditoarea A.V.A.S. Bucureşti si de debitoarea SC A. SA, nefiind îndeplinită nici o condiţie din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., menţinând ca legală şi temeinică sentinţa nr. 121 din 3 octombrie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială. De asemenea urmează a fi dată în debit recurenta debitoare SC A. SA cu suma de 36,5 RON taxă judiciară de timbru şi 0,3 RON timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de creditoarea A.V.A.S. Bucureşti şi de debitoarea SC A. SA, jud. Călăraşi, împotriva sentinţei nr. 121 din 3 octombrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Dă în debit recurenta debitoare SC A. SA cu suma de 36,5 RON taxă judiciară de timbru şi 0,3 RON timbru judiciar.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 29 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1226/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1255/2006. Comercial → |
|---|
