ICCJ. Decizia nr. 1271/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1271/2006
Dosar nr. 3879/1/2005
Dosar vechi nr. 866/2005
Şedinţa publică din 30 martie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2157/ C din 17 iunie 2004, Tribunalul Sibiu, secţia comercială şi de contencios administrativ a respins acţiunea reclamantei L.E.D. formulată în contradictoriu cu pârâta SC P.L. SRL, SC A.I. SRL Sibiu, M.A. şi M.A.R. prin curator T.M.
În considerentele sentinţei astfel pronunţate s-a reţinut că SC A.I. SRL Sibiu s-a constituit ca S.R.L. având ca asociat unic pe M.A.I., decedat la data de 3 decembrie 2003, în urma acestuia rămânând moştenitori legali M.A. şi M.A.R.
Între SC A.I. SRL Sibiu şi pârâta SC P.L. SRL s-a încheiat contractul de leasing din 5 iunie 2003, având ca obiect 3 motoscutere, plata ratelor de leasing fiind garantată de reclamantă potrivit contractului de garanţie imobiliară având ca obiect imobilul înscris în C.F. Sibiu.
Faţă de cererea principală a reclamantei ce viza constatarea dizolvării de drept a SC A.I. SRL Sibiu, tribunalul a reţinut că, nu sunt îndeplinite condiţiile expres prevăzute de dispoziţiile art. 224 din Legea nr. 31/1990/R, textul de lege făcând trimitere la dizolvarea S.R.L. cu minim doi asociaţi în cazul decesului unuia dintre ei.
S-a reţinut totodată că, deşi din actul constitutiv al societăţii ce se cere a fi constatată dizolvarea nu rezultă existenţa unei clauze de continuare cu moştenitori, societatea face parte din masa succesorală a defunctului M.A.I. şi până la dezbaterea succesiunii societatea nu poate fi dizolvată, continuarea ei depinzând de acceptarea sau renunţarea moştenitorilor legali la succesiunea rămasă.
Capătul de cerere vizând constatarea caducităţii efectelor contractului de leasing şi a contractului de garanţie imobiliară, precum şi radierea ipotecii înscrise în C.F., au fost respinse reţinându-se caracterul accesoriu al acestora faţă de cererea principală.
Prin Decizia nr. 298/ A din 3 decembrie 2004, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi contencios administrativ, a respins ca nefondat apelul reclamantei.
Instanţa de apel analizând criticile aduse sentinţei de fond, ce vizau greşita interpretare a dispoziţiilor art. 224 din Legea nr. 31/1990, precum şi calificarea eronată, ca accesoriu al capătului de cerere privind caducitatea efectelor contractului de garanţie imobiliară, şi a reţinut în mod corect au fost interpretate dispoziţiile art. 224 din Legea nr. 31/1990/R de către instanţa de fond, în sensul că acesta se referă strict la situaţia când numărul de asociaţi s-a redus la unul singur.
Mai mult, alin. (2) al aceluiaşi text de lege, întăreşte interpretarea prin referire expresă la „asociatul rămas".
Instanţa de apel confirmă totodată situaţia potrivit căreia nu se putea constata dizolvarea SC A.I. SRL, cazurile de dizolvare pentru S.R.L. cu asociat unic fiind prevăzute expres în dispoziţiile art. 231 din Legea nr. 31/1990/R.
Se mai reţine că potrivit art. 18.9 din contractul de leasing, exista o menţiune expresă cu privire la garanţia instituită, potrivit căreia aceasta nu va expira înaintea efectuării de către utilizator a tuturor plăţilor datorate şi nici înainte de restituirea bunurilor ce fac obiectul contractului de leasing, de unde rezultă că, scopul garanţiei a fost acela de a garanta creditul şi alte costuri aferente, astfel încât contractul de garanţie nu poate deveni caduc.
Împotriva deciziei din apel a declarat recurs reclamanta L.E.D. care a invocat motive de netemeinicie a hotărârilor pronunţate în cauză şi care, a solicitat ca în fond, după admiterea recursului, să se admită acţiunea astfel cum a fost formulată.
Cu prilejul dezbaterilor în fond a cauzei, apărătorul recurentei a precizat temeiul de drept, arătând că s-au invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Potrivit legii procesual civile, partea interesată poate provoca controlul judiciar al unei hotărâri în condiţiile precis determinate de lege.
Aceleaşi exigenţe prevăd ca, în calea de atac a recursului, deci pe calea reformării unei hotărâri, instanţa de recurs să supună analizei criticile de nelegalitate aduse hotărârii atacate, în acest cadru procesual neputând fi primite critici ce privesc temeinicia hotărârilor pronunţate.
Criticile formulate de recurentă reprezintă în fapt o reiterare a motivelor de apel, ce au fost supuse controlului judiciar în calea devolutivă a apelului, recurenta neindicând vreunul din motivele de casare prevăzute expres în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
Susţinerile recurentei aduse în dezvoltarea criticilor vizează greşita apreciere a situaţiei de fapt şi interpretarea pretins greşită a dispoziţiilor art. 224 din Legea nr. 31/1990/R de către instanţa de fond, însă din conţinutul acestora nu rezultă criticile de nelegalitate aduse deciziei din apel.
Deşi se invocă dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., recurenta nu dezvoltă aceste critici şi nu arată modul concret în care instanţa de apel a interpretat greşit actul dedus judecăţii şi nu a indicat textele de lege încălcate sau greşit aplicate de către această instanţă.
Aşadar, în această situaţie, recurenta nu dă posibilitatea instanţei de recurs de a proceda la controlul judiciar prevăzut în calea de atac a recursului, neindicând nici unul din cazurile de casare ori de modificare.
Mai mult, din dezvoltarea criticilor formulate nu rezultă nici un motiv de ordine publică sau un alt motiv care, în temeiul art. 306 pct. 3 C. proc. civ., să poată fi pus în discuţie.
Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va da eficienţă dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. şi va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
Văzând dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în recurs, de către SC P.L. SRL constând în onorariu avocaţial, potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta L.E.D. împotriva deciziei nr. 298/ A din 3 decembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Obligă recurenta-reclamantă la plata sumei de 5.950 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata SC P.L. SRL Cluj Napoca.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 30 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1273/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1269/2006. Comercial → |
|---|
