ICCJ. Decizia nr. 1280/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1280/2006
Dosar nou nr. 13282/1/2005
Dosar vechi nr. 3226/2005
Şedinţa publică din 30 martie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 8392/2004 la Tribunalul Iaşi, reclamanta S.I.F. T. SA Braşov a chemat în judecată pârâta SC P. SA ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună anularea Hotărârii A.G.E.A. din 24 septembrie 2004, prin care s-a dispus majorarea capitalului social.
În motivarea cererii, reclamanta a susţinut că majorarea capitalului social cu suma de 3.380.000.000 lei prin emisiunea unui număr de 135.200 noi acţiuni, la valoarea de 25.000 lei /acţiune, s-a făcut fără calcularea unei prime de emisiune, cu modificarea nelegală a art. 7 din statut.
S-a susţinut că hotărârea de majorare a capitalului social s-a luat cu încălcarea prevederilor art. 117 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, în sensul că pârâta nu a făcut dovada convocării adunării în presă.
S-a apreciat că adunarea generală, nu a stabilit termenul în care cei cinci acţionari îşi pot exercita dreptul de preferinţă şi nu a impus calcularea unei prime de emisiune, pentru a evita prejudicierea intereselor societăţii şi a acţionarilor.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, apreciind că A.G.E.A. din 24 septembrie 2004 a avut loc, după convocarea realizată conform art. 117 din Legea nr. 31/1990, convocarea publicându-se în M. Of. şi în ziarul E.
Acţionarilor ei s-a fixat un termen de preferinţă de o lună, nefiind necesară calcularea unei prime de preferinţă.
Analizând actele şi lucrările cauzei, prima instanţă, prin sentinţa civilă nr. 66/ E din 16 februarie 2005, a admis cererea, anulând hotărârea A.G.E.A. nr. 18 din 24 septembrie 2004, privind majorarea capitalului social al societăţii pârâte SC P. SA Iaşi.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantei 103.000 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru.
Instanţa a reţinut că, în cauză, nu s-a respectat dispoziţia prevăzută de art. 117 din Legea nr. 31/1990, convocarea A.G.E.A. realizată, neîntrunind cerinţele legale sub aspectul conţinutului, fapt ce atrage nulitatea hotărârii.
Astfel, convocarea publicată în ziarul E. conţine modificări faţă de cea publicată în M. Of.
Hotărârea A.G.E.A. este nelegală şi în raport de modificarea art. 7 din statutul societăţii deoarece, în prealabil nu s-a făcut o majorare efectivă de capital, situaţie în care acţionarii nu şi-au exercitat dreptul de preferinţă, astfel că a fost imposibil de stabilit noua structură a acţionariatului.
Împotriva sentinţei a declarat apel pârâta criticând-o pentru netemeinicie, constând în reţinerea greşită a stării de fapt şi pentru nelegalitate, constând în interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 117 pct. 1 din Legea nr. 31/1990.
Contrar probelor administrate, din care rezultă cu certitudine că publicarea convocării adunării generale în M. Of., este în privinţa conţinutului identică cu cea din ziarul E., instanţa a apreciat încălcarea dispoziţiilor legale.
Netemeinicia priveşte şi stabilirea eronată a faptului că nu s-a acordat acţionarilor dreptul de preferinţă pentru a dobândi o cotă parte din acţiunile alocate ca urmare a majorării capitalului social, deşi aşa cum rezultă din înscrisurile depuse, la şedinţa A.G.E.A. din 24 septembrie 2004, conform procesului verbal s-a acordat tuturor acţionarilor un termen de o lună de la data publicării hotărârii să-şi exercite dreptul de preferinţă.
Instanţa de apel, analizând criticile formulate, prin Decizia nr. 16/ COM din 20 iunie 2005, a admis apelul ca fondat, schimbând în tot sentinţa în sensul respingerii acţiunii ca nefondate.
Pentru a pronunţa această decizie s-a reţinut că, prima instanţă a interpretat eronat probatoriul administrat, reţinând o stare de fapt greşită în raport de care sentinţa este nelegală.
Evaluând probatoriul administrat, pe cale devolutivă, s-a apreciat că pârâta a respectat cerinţele dispoziţiilor art. 117 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, de îndată ce, convocarea adunării generale s-a realizat cu acelaşi conţinut atât în M. Of. cât şi în ziarul E.
În ceea ce priveşte hotărârea A.G.E.A. din 24 septembrie 2004, prin modul în care a fost adoptată şi prin deciziile cuprinse, nu este afectată de motivul de nulitate invocat, în sensul că nu s-a acordat acţionarilor un drept de preferinţă pentru acţiunile derivate din majorarea de capital.
S-a apreciat că hotărârea s-a dat cu respectarea dispoziţiilor prevăzute de art. 206 din Legea nr. 31/1990, acordându-se tuturor acţionarilor societăţii un termen de o lună de la data publicării acesteia în M. Of., fapt de care a profitat A.P.C.P.A.S., care a depus aportul de majorare de capital.
În termen legal, împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 7 şi 9 C. proc. civ.
În fapt recurenta susţine că, Decizia conţine motive străine de natura cauzei, precizând că acestea constau în reţinerea greşită că majorarea efectivă a capitalului s-a făcut, conform hotărârii A.G.E.A. din 10 noiembrie 2004 doar prin aportul acţionarului majoritar A.P.C.P.A.S.
Recurenta a susţinut că, procedând astfel, instanţa a încălcat flagrant principiul general aplicabil în materia nulităţilor, respectiv legarea cauzelor de nulitate a actelor juridice de momentul încheierii lor.
Instanţa de apel în mod nelegal a statuat că prin adoptarea hotărârii de majorare efectivă a capitalului s-ar fi continuat actul juridic nul.
A doua critică vizează aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 117 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 în sensul reţinerii că s-au îndeplinit cerinţele legale impuse pentru convocarea adunării sub aspectul publicităţii.
Se susţine că această cerinţă nu a fost îndeplinită de îndată ce conţinutul convocării din M. Of. este diferit de cel din ziarul E.
Criticile sunt nefondate.
Prima critică invocată, nu poate constitui motiv de casare întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Acest text vizează nemotivarea unei hotărâri judecătoreşti, situaţie echivalată şi când hotărârea se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura cauzei.
Analizând Decizia, prin prisma acestui motiv de recurs, urmează a se reţine că motivarea acesteia este clară, sprijinindu-se pe considerente ce se fundamentează pe analiza probatoriului administrat.
Astfel la data de 24 septembrie 2004 s-a desfăşurat şedinţa A.G.E.A. întocmindu-se procesul verbal, în care s-a consemnat participarea tuturor acţionarilor, inclusiv a reprezentantului reclamantei, şedinţa fiind certificată ca statutară de comisia de cenzori.
S-a hotărât majorarea capitalului social cu suma de 3.380.000.000 lei reprezentând 135.200 acţiuni la valoarea nominală de 25.000 lei /acţiune, reprezentând aportul în numerar din surse proprii ale tuturor acţionarilor la majorarea capitalului social.
Hotărârea A.G.E.A. din această dată a acordat în temeiul dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 31/1990 tuturor acţionarilor societăţii un termen de o lună de la publicarea hotărârii în M. Of. pentru a-şi exercita dreptul de preferinţă.
În atare situaţie corect s-a reţinut că nu există nici un motiv de nulitate a acestei hotărâri, pe considerentul susţinut de recurentă în mod constant, în sensul că atâta timp cât majorarea de capital social nu a fost efectivă, acţionarii nu şi-au exercitat dreptul de preferinţă, situaţie în care nefiind cunoscut aportul în numerar subscris de fiecare acţionar, nu se putea stabili modificarea art. 7 privind noua structură a acţionariatului.
Instanţa de apel a reţinut corect că această majorare s-a făcut efectiv, că numai acţionarul majoritar A.P.C.P.A.S. a depus aportul pentru majorarea capitalului social în sumă de 2.590.475.000 lei, reprezentând 103.619 acţiuni.
Nici critica invocată prin prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este fondată.
Recurenta a solicitat analizarea hotărârii vizând nelegalitatea cuprinsă în ipoteza ce ţine de pronunţarea hotărârii cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
În cauză nu poate fi vorba de interpretarea eronată a dispoziţiilor art. 117 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.
Instanţa a verificat în calea devolutivă argumentul instanţei de fond, în sensul că publicarea convocării în ziarul E. a fost „trunchiată conţinând modificări evidente" şi că nu întruneşte cerinţele legale.
Recurenta nu precizează în concret în ce constă prezentarea diferită a convocatorului adunării generale în cele două publicaţii, aşa cum nu a făcut-o nici instanţa de fond.
Instanţa de apel s-a pronunţat pe dovezile aflate la dosar şi a statuat că cerinţa impusă de art. 117 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 a fost respectată.
Pentru cele ce preced în baza art. 312 C. proc. civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S.I.F. T. SA Braşov, împotriva deciziei nr. 16 din 20 iunie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 30 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1283/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1273/2006. Comercial → |
|---|
