ICCJ. Decizia nr. 1273/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1273/2006
Dosar nou nr. 5365/1/2005
Dosar vechi nr. 1239/2005
Şedinţa publică din 30 martie 2006
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin hotărârea arbitrală nr. 2 din 4 iunie 2004 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Argeş în dosarul nr. 22/2003 a fost respinsă excepţia de prematuritate şi au fost admite în parte cererile formulate de reclamanta SC I.G. SRL în contradictoriu cu pârâtele SC L.I.G. SRL şi SC C.I.S.I. SRL şi s-a dispus rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare autentificat la 24 iulie 2003. S-a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară, fiind obligate pârâtele să predea originalele întregii documentaţii intrate în posesia lor de la momentul autentificării contractului de vânzare-cumpărare.
Totodată pârâtele au fost obligate să predea toate activele existente la momentul rezoluţiunii contratului de vânzare-cumpărare, iar pentru activele nedezmembrate vândute de către pârâte, au fost obligate acestea să plătească în solidar reclamantei suma de 2.972.529.589 lei, reprezentând contravaloarea a 171.270 kg inox şi 1.077.402.836 lei reprezentând contravaloarea a 600.080 kg fier.
S-a restituit ca netimbrată cererea reconvenţională şi cererea de intervenţie forţată formulate de pârâte.
Împotriva acestei hotărâri au formulat acţiune în anulare pârâtele SC C.I.S.I. SRL şi reclamanta SC I.G. SRL.
Reclamanta invocă dispoziţiile art. 364 lit. i) C. proc. civ., criticând soluţia instanţei arbitrale sub aspectul obligării pârâtelor în solidar la plata activelor dezmembrate vândute evaluate la 2.972.529.589 lei, reprezentând 171.270 kg inox şi 1.077.402.836 lei, reprezentând contravaloarea a 600.800 kg fier şi respingerea capătului de cerere cu referire la obligarea pârâtelor, în solidar, la plata daunelor interese.
Pârâta susţine anularea hotărârii arbitrale motivând că instanţa arbitrală a fost necompetentă întrucât arbitrajul poate soluţiona numai litigii patrimoniale tranzacţionabile; nu s-a luat în consideraţie excepţia de neexecutare a contractului atunci când a examinat existenţa condiţiilor rezolutorii.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 364 lit. a) şi g) C. proc. civ.
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 6 din 28 ianuarie 2005 a anulat ca netimbrate acţiunile în anulare.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că potrivit art. 11 şi art. 20 din Legea nr. 146/1997 şi art. 1 din OG nr. 32/1995, astfel cum a fost completată şi modificată prin Legea nr. 123/1997 şi prin OG nr. 10/1999, cererile introduse la instanţele judecătoreşti, sunt supuse taxelor judiciare de timbru şi timbrului judiciar care se plătesc anticipat.
Dacă plata nu a fost făcută în momentul introducerii cererii instanţa trebuie să pună în vedere petentului suma datorată până la primul termen de judecată. Neîndeplinirea acestei obligaţii se sancţionează cu anularea cererii.
În speţă, deşi li s-a pus în vedere petentelor să achite taxa de timbru fiindu-le comunicat şi cuantumul acestora, acestea nu au înţeles să se conformeze dispoziţiilor instanţei, fiind aplicată sancţiunea anulării cererilor.
Împotriva acestei soluţii au declarat recurs atât reclamanta cât şi pârâtele, criticile vizând aspecte de nelegalitate, fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel reclamanta arată că instanţa a oscilat în stabilirea cuantumului taxei de timbru şi nu i-a fost comunicat cuantumul acestuia nici după soluţionarea cererii de reexaminare a taxei de timbru.
Pârâtele prin criticile formulate au reţinut că deşi au solicitat termen pentru imposibilitatea prezentării avocatului, instanţa a trecut la judecarea pricinii.
Recursurile sunt nefondate.
Aşa cum a reţinut şi instanţa de apel potrivit art. 11 şi art. 20 din Legea nr. 146/1997 modificată şi completată, cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru şi timbrului judiciar care se plătesc anticipat.
Dacă plata nu a fost făcută în momentul introducerii cererii, instanţa trebuie să pună în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.
În speţă, instanţa în şedinţa publică din 17 noiembrie 2004 în prezenţa reprezentanţilor legali ai părţilor a pus în vedere achitarea taxei de timbru în raport de valoarea pretenţiilor contestate în conformitate cu art. 6 din Normele de aplicare a Legii nr. 146/1997.
Ulterior, urmare precizărilor făcute de reclamantă la termenul din 15 decembrie 2004, instanţa a procedat la recalcularea taxelor de timbru, făcându-le făcut cunoscut cuantumul acestora.
Reclamanta-contestatoare SC I.G. SRL a formulat cerere de reexaminare privind cuantumul taxei de timbru, iar prin încheierea Camerei de Consiliu din 19 ianuarie 2005, instanţa a respins cererea ca nefondată.
Faţă de cele arătate, rezultă, fără putinţă de tăgadă, că instanţa şi-a îndeplinit obligaţiile ce-i reveneau conform Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, iar la data de 26 ianuarie 2005 a procedat la soluţionarea cauzei aplicând sancţiunea prevăzută de lege, chestiunea timbrajului având prioritate faţă de alte excepţii.
Cum achitarea taxei de timbru revine părţii în litigiu şi nu apărătorului, justificat s-a procedat la soluţionarea cauzei.
În consecinţă, văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta SC I.G. SRL Galaţi şi pârâtele SC C.I.S.I. SRL Bucureşti şi SC L.I. SRL Bucureşti, împotriva deciziei nr. 6/ A-C din 28 ianuarie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 30 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1280/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1271/2006. Comercial → |
|---|
