ICCJ. Decizia nr. 1283/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1283/2006
Dosar nr. 14440/1/2005
Dosar vechi nr. 3516/2005
Şedinţa publică din 30 martie 2006
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 13747 din 21 decembrie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantele SC R. SA, SC N.C. SRL, SC F.T. SRL, SC I.S.M. SRL şi SC S. SRL formulată în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S. Bucureşti.
Prin aceeaşi hotărâre, s-a admis cererea de intervenţie formulată de intervenientele A.F.P.A.S., SC A. SRL şi SC F. SA.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut, în esenţă că, potrivit deciziei A.V.A.S. cuprinsă în procesul verbal din 15 aprilie 2004, consorţiul din care face parte reclamantele a fost descalificat fiind exclus din procedura de negociere pentru achiziţionarea acţiunilor SC I.F.F.C.E. SA, ca urmare a faptului că una din membrele consorţiului, SC S. SRL, nu a prezentat certificatul de atestare fiscale pentru achitarea taxelor şi impozitelor locale şi înregistra datorii către bugetul de stat în valoare de 2.765.454.770 lei, majorări de întârziere şi penalităţi.
Instanţa de fond a eliminat susţinerile consorţiului reclamant referitoare la cazul de forţă majoră care a împiedicat societatea sus-amintită să prezinte certificatul fiscal, cu referire la declararea zilei de 2 aprilie 2004 ca zi liberă, reţinând că această împrejurare nu are caracterul unui eveniment exterior neprevăzut şi de neînlăturat, faţă de faptul că toate celelalte societăţi au prezentat certificate fiscale, ceea ce înseamnă că una dintre societăţile reclamante îşi invocă propria culpă.
Se reţine, de asemenea că, la momentul la care s-a înregistrat oferta de participare la negociere, existenţa debitelor faţă de bugetul de stat împiedica participarea acestei societăţi la negociere şi prin urmare, eliminarea consorţiului s-a făcut în mod legal.
Cu privire la cererea de excludere a consorţiului intervenient de la participarea la negociere, instanţa de fond a reţinut că intervenientele îndeplineau condiţiile de participare prevăzute în caietul de sarcini.
Susţinerile reclamantelor potrivit cărora actul constitutiv al consorţiului intervenient nu era încheiat în formă autentică, iar unul din membrii consorţiului nu îndeplinea cerinţa de a avea un obiect de activitate similar cu cel al societăţii privatizate, au fost înlăturate de instanţă ca neîntemeiate faţă de contractul de asociere depus la dosarul cauzei, contract autentificat la 26 martie 2004, iar SC F. SA avea în obiectul de activitate, ca activitate secundară, fabricarea calculatoarelor şi a altor elemente electronice, potrivit certificatului emis de O.R.C.
Împotriva sentinţei de fond a declarat apel consorţiul reclamant şi, prin Decizia comercială nr. 436 din 13 mai 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială a admis apelul reclamantelor, a schimbat în tot sentinţa atacată, a admis în parte acţiunea în sensul că, a dispus anularea deciziei A.V.A.S. cuprinsă în procesul verbal din 15 aprilie 2004 şi a tuturor actelor ulterioare privind licitaţia din 15 aprilie 2004.
Prin aceeaşi decizie, instanţa de apel a respins cererea privind continuarea procedurii de negociere cu participarea reclamantelor, ca nefondată şi, de asemenea, a respins ca nefondată cererea de intervenţie în interes propriu.
Instanţa de apel, analizând criticile aduse sentinţei de fond, sub aspectul aprecierii greşite asupra cauzelor care au condus la excluderea consorţiului reclamant a reţinut că, lipsa certificatului fiscal se datorează unui caz de forţă majoră, declararea zilei de 2 aprilie 2004 ca zi liberă având acest caracter, neputând fi nici prevăzută, nici înlăturată.
Se reţine că în mod greşit instanţa de fond, a apreciat existenţa cazului de forţă majoră prin raportare la ceilalţi participanţi, aprecierea trebuind făcută pentru fiecare situaţie în parte, fără a se înţelege prin situaţii de forţă majoră doar evenimentele naturale ce pot afecta mai mulţi subiecţi, astfel încât nedepunerea acestui certificat de către societatea reclamantă nu s-a datorat în nici un caz culpei acesteia, ci a unui eveniment imposibil de prevăzut de către societate şi ale cărei consecinţe nu puteau fi înlăturate.
Cu privire la certificatul fiscal ce atesta debite înregistrate la bugetul de stat de către SC S. SRL, instanţa de apel reţine că deşi această societate figura cu debite către bugetul de stat, în acelaşi timp bugetul statului datora societăţii o sumă cu mult mai mare cu titlu de T.V.A. de rambursat, sens în care societatea a depus cerere de compensare.
Aşadar, în mod greşit instanţa de fond a apreciat şi cu privire la procesul de compensare al sumelor restante astfel încât, ar fi nedrept ca o societate care urmează a încasa de la stat suma ori urmează să-şi stingă aceste obligaţii prin compensare legală, să fie împiedicată să participe la licitaţii publice datorită faptului că procedeul de compensare nu este finalizat.
În fine, faţă de soluţia pronunţată în cauză, instanţa de apel reţine că, efectul anulării înscrisurilor ulterioare excluderii consorţiului reclamant nu duce automat la continuarea procesului de negociere cu participarea reclamantelor, ci presupune organizarea unei noi licitaţii.
Cu privire la cererea de intervenţie în interes propriu, instanţa de apel a apreciat-o ca nefondată reţinând că, în fond, intervenientele nu au formulat nici o cerere concretă, potrivit încheierii din 12 octombrie 2004 şi, ca o dovadă în plus, este faptul că instanţa de fond deşi a admis-o, nu a dispus nimic în consecinţă.
Împotriva deciziei din apel au declarat recurs toate părţile.
Recursul reclamantelor SC R. SA, SC N.C. SRL, SC F.T. SRL, SC I.S.M. SRL şi SC S. SRL este întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. în temeiul căruia consorţiul reclamant solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii cererii privind continuarea procedurii de negociere cu acestea, ori, în subsidiar desfiinţarea întregii proceduri de privatizare.
În dezvoltarea criticilor formulate, consorţiul reclamant susţine că hotărârea instanţei de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină respingerea capătului de cerere privind continuarea procedurii de negociere cu participarea reclamantelor, fraza sumară referitoare la efectele anulării actelor subsecvente hotărârii de excludere fiind insuficiente şi, în orice caz, trebuia introdusă în dispozitivul deciziei, dispunând desfiinţarea întregii proceduri de privatizare.
În opinia recurentelor, respingerea acestui capăt de cerere este contradictoriu cu soluţia pronunţată asupra capătului principal de cerere, cu referire la anularea deciziei A.V.A.S.
Instanţa de apel nu a analizat criticile vizând desfiinţarea întregii proceduri de privatizare, deşi consideră necesară organizarea unei noi licitaţii nu analizează criticile referitoare la neîndeplinirea condiţiilor de către consorţiul concurent pentru participarea la privatizare.
Recursul pârâtei A.V.A.S.
Recurenta critică Decizia din apel pentru nelegalitate, motiv de recurs prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ., în temeiul căruia solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate în sensul menţinerii hotărârii de fond.
Recurenta susţine în dezvoltarea criticilor invocate că, instanţa de apel în mod greşit a apreciat cu privire la prerogativele comisiei de organizare a licitaţiei reţinând că dispoziţiile art. 35 din HG nr. 577/2002 nu se aplicau în mod automat, în condiţiile în care rolul comisiei într-o licitaţie este doar a constata îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege, precum şi a celor stipulate în caietul de prezentare, membrii comisiei neputând să aprecieze cu privire la motivele invocate de participanţi referitoare la cauzele ce au stat la baza neîndeplinirii cerinţelor prevăzute de lege.
Susţine recurenta că în mod greşit instanţa de apel a apreciat şi cu privire la certificatul fiscal prezentat de SC S. SRL ce atestă debitele către bugetul de stat, împrejurarea că societatea avea de recuperat T.V.A. plătit, dar nedatorat, este o motivare ce nu privea comisia de licitaţie din cadrul A.V.A.S., în exercitarea atribuţiilor ce-i reveneau.
De asemenea, în mod greşit instanţa de apel a apreciat cu privire la cazul de forţă majoră invocat de reclamante, în fapt fiind vorba de simpla lipsă de interes şi de diligenţă din partea SC S. SRL, având în vedere că ceilalţi participanţi la licitaţie au procurat şi depus acest document în timp util.
Instanţa de apel nu a avut în vedere şi susţinerea potrivit căreia la momentul adoptării măsurii de lichidare a consorţiului reclamantelor acesta a fost reprezentat de o persoană ce nu avea mandat în acest sens, ceea ce a întărit convingerea comisiei în excluderea acestei societăţi de la licitaţie.
Recursul intervenientelor A.F.P.A.S., SC A. SRL, SC F.I. SA şi SC F. SA.
Recurentele critică Decizia pentru motivele de nelegalitate şi netemeinicie prevăzute de art. 304 pct. 6, 7 şi 9 C. proc. civ., în temeiul cărora solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate şi menţinerea ca temeinică a hotărârii de fond.
O primă critică susţinută vizează motivarea instanţei de apel faţă de criticile aduse de către reclamante sentinţei de fond. Astfel, deşi reclamantele au invocat forţa majoră ca şi cauză ce a determinat neobţinerea certificatului fiscal în termen util, instanţa de apel reţine în mod eronat că nedepunerea certificatului fiscal, împrejurare ce nu a fost dovedită de altfel, nu s-a datorat culpei reclamantei ci a unui eveniment ce este apreciat, la fel de eronat, ca fiind forţă majoră, cu referire la declararea zilei de 2 aprilie 2004 ca zi nelucrătoare.
Reţinerea instanţei de apel potrivit căreia situaţia ar fi fost alta dacă petenta ar fi cunoscut că ziua de 2 aprilie 2004 urma să fie nelucrătoare, în opinia recurentelor este de neînţeles, aprecierea nefiind de natură a clarifica situaţia sau ar echivala cu o înlăturare a răspunderii societăţii.
Susţin recurentele că, în mod greşit instanţa de apel reţine cu privire la cererea de compensare T.V.A., motivarea fiind contradictorie. Pe de o parte se susţine că reclamanta avea debite la bugetul de stat, iar pe de altă parte se reţine că la data depunerii documentelor de participare la negociere, obligaţiile bugetare ale SC S. SRL ar fi fost stinse deja prin compensare, în condiţiile în care operaţiunea de compensare nu fusese dovedită, ştiut fiind că aceasta presupune un control şi o verificare amănunţită a societăţii.
Decizia pronunţată în apel este contradictorie şi sub aspectul greşitei aprecieri referitoare la atribuţiile comisiei de organizare a licitaţiei. Astfel, se susţine că deşi instanţa de apel reţine în mod corect atribuţiile legale ale comisiei de negociere, apreciind în mod implicit că Decizia acesteia este legală, pe de altă parte apreciază că în mod nelegal consorţiul reclamantei a fost înlăturat de la negocieri, fătă a menţiona care sunt dispoziţiile legii încălcate prin adoptarea acestei decizii.
Cu referire la respingerea cererii de intervenţie, recurentele susţin că şi sub acest aspect Decizia este criticabilă în sensul că, instanţa de apel nu a observat cererile concrete formulate în cadrul cererii de intervenţie, cereri ce justificau un interes propriu, acela de unic ofertant admis la negociere.
Asupra recursului consorţiului reclamant, se constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Susţinerile recurentelor referitoare la insuficienţa motivării capătului de cerere privind continuarea negocierilor cu participarea consorţiului reclamant sunt nefondate în condiţiile în care instanţa de apel, în mod corect nu a dispus prin dispozitiv desfiinţarea întregii proceduri de privatizare. Pe de o parte nu era investită cu o atare cerere şi, mai mult, anularea deciziei A.V.A.S. nu are semnificaţia dată de recurentă şi anume anularea licitaţiei în sine, întrucât aceasta nu era finalizată la data investirii instanţei.
Anularea deciziei A.V.A.S. a condus implicit la anularea actelor subsecvente conform principiului „accessorium sequitur principale". Aşadar, nu se poate reţine o motivare contradictorie sub aspectul invocat.
Găsind întemeiat capătul principal de cerere privind anularea deciziei A.V.A.S., în mod corect instanţa de apel nu a mai analizat criticile ce vizau desfiinţarea întregii proceduri de privatizare sub aspectul neîndeplinirii condiţiilor de participare a consorţiului concurent întrucât, nu acesta era obiectul cu care a fost investită instanţa şi, mai mult, anularea deciziei A.V.A.S., aşa cum s-a constatat, ducea implicit la anularea actelor ulterioare. Mai mult, nu era în căderea instanţei a se pronunţa cu privire la condiţiile de participare a consorţiului intervenient prin comparaţie cu condiţiile consorţiului reclamant, având în vedere soluţia pronunţată.
Cu privire la recursul pârâtei A.V.A.S. şi acesta este nefondat, pentru următoarele considerente.
Referitor la critica de nelegalitate invocată, privind greşita interpretare a dispoziţiilor art. 35 din HG nr. 577/2002, aceasta se dovedeşte a fi nefondată.
Astfel, în mod corect instanţa de apel a apreciat cu privire la atribuţiile ce revin comisiei de organizare a licitaţiei potrivit normei legale sus citate, stabilind însă că, la aprecierea cauzelor ce au stat la baza excluderii automate a participantei este chemată instanţa să verifice acest lucru. Aşadar, în mod greşit recurenta susţine că instanţa ar fi lăsat în sarcina sa aprecierea cauzelor ce conduc la eliminarea ofertanţilor, instanţa de apel în motivarea sa a subliniat numai limitele de aplicare ale dispoziţiilor art. 35 din actul normativ menţionat, ceea ce nu înseamnă o aplicare greşită.
Susţinerile recurentei cu privire la greşita apreciere asupra certificatului fiscal prezentat de reclamanta SC S. SRL precum şi greşita apreciere a cazului de forţă majoră nu pot fi reţinute în condiţiile în care acestea vizează netemeinicia hotărârii pronunţate, susţineri ce nu mai pot fi supuse analizei în acest cadru procesual, în calea de reformare actuală instanţa fiind ţinută a analiza numai cu privire la criticile de nelegalitate.
Mai mult, faţă de temeiul de drept invocat, prin criticile aduse, recurenta nu indica modul concret în care instanţa de apel a încălcat sau a aplicat greşit legea pentru a da posibilitatea efectuării unui control judiciar în condiţiile stabilite de legea procesual civilă.
Recursul consorţiului intervenient este nefondat având în vedere următoarele considerente:
Prima critică invocată, cu referire la greşita apreciere a instanţei de apel în ceea ce priveşte certificatul fiscal al societăţii reclamante exclusă de la negocieri precum şi la greşita stabilire a situaţiei de fapt, vizează netemeinicia soluţiei pronunţate motiv pentru care, având în vedere considerentele expuse mai sus, acestea vor fi înlăturate nefiind posibilă o analiză a acestora în calea de reformare ce reclamă numai aspecte de nelegalitate.
Şi critica vizând greşita apreciere a instanţei de apel cu privire la cererea de compensare va fi înlăturată în condiţiile în care, la fel, vizează netemeinicia hotărârii pronunţate, în recurs nefiind posibilă o reanalizare a unor situaţii de fapt, ori a probatoriilor greşit apreciate în cauză.
Cu referire la critica vizând motivarea contradictorie, aceasta a fost supusă analizei în cadrul recursului pârâtei A.V.A.S. şi, în consecinţă va fi respinsă pentru aceleaşi considerente.
Critica vizând respingerea cererii de intervenţie se dovedeşte a fi nefondată întrucât instanţa de apel nu a reţinut o lipsă de interes a intervenientei în cauză, cererea fiind analizată pe fond, însă în mod corect, raportat la soluţionarea cererii principale a consorţiului reclamant şi la măsurile dispuse, aceasta se impunea a fi respinsă.
Pentru cele ce preced, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile declarate în cauză potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamanţii SC F.T. SRL Bucureşti, SC I.S.M. SRL Bucureşti, SC N.C. SRL Bucureşti, SC R. SA Bucureşti, SC S. SRL Bucureşti, pârâta A.V.A.S. Bucureşti şi intervenientele A.F.P.A.S. Bucureşti, SC A. SRL Bucureşti, SC F.I. SA Bucureşti şi SC F. SA Bucureşti, împotriva deciziei nr. 436 din 13 mai 2005 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 30 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1286/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1280/2006. Comercial → |
|---|
