ICCJ. Decizia nr. 1287/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1287/2006
Dosar nr. 16020/1/2005
Dosar vechi nr. 3912/2005
Şedinţa publică din 30 martie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 8 din 4 mai 2005, Tribunalul Olt, secţia comercială şi contencios administrativ a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanţii Ş.V. şi C.A. în contradictor cu SC M. SA Slatina, privind anularea hotărârii A.G.A. din 22 februarie 2005 şi suspendarea efectelor acestei hotărâri.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, efectuarea convocării A.G.O.A. a fost făcută conform dispoziţiilor art. 117 alin. (3) din Legea nr. 31/1990/R, aceasta fiind publicată în M. Of. partea a IV-a din 28 ianuarie 2005 separat de anunţul convocării A.G.E.A. pentru data de 22 februarie 2005, astfel încât motivele de nelegalitate a hotărârii atacate nu au fost dovedite.
Cu referire la calitatea persoanei care a convocat adunarea generală în care a fost adoptată hotărârea atacată, se reţine că preşedintele consiliului de administraţie M.I. avea această calitate potrivit hotărârii adunării generale ordinare din 16 noiembrie 2004, hotărâre ce nu a fost contestată de către reclamanţi.
Apelul declarat de către reclamanţi împotriva sentinţei de fond a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 235 din 9 septembrie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială.
Instanţa de apel a analizat criticile invocate ce vizau aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 117 alin. (3) din Legea nr. 31/1990/R, precum şi aprecierea greşită a probelor administrate, cu referire la hotărârea A.G.A. din 12 mai 2004 şi a reţinut, în esenţă că, în mod corect instanţa de fond a stabilit că adunarea generală a fost convocată potrivit legii, convocarea fiind publicată în M. Of. din 28 ianuarie 2005 cât şi cotidianul R.L. din 31 ianuarie 2005, ziar cu largă răspândire.
Cu referire la hotărârea A.G.A. din 12 mai 2004 prin care a fost ales un alt consiliu de administraţie, se reţine că mandatul acestui consiliu a încetat ca urmare a adoptării hotărârii A.G.A. din 16 noiembrie 2004 prin care M.I. era desemnat preşedinte al consiliului de administraţie.
Se reţine totodată că deşi prin sentinţa nr. 7 din 29 aprilie 2005 Tribunalul Olt a dispus anularea hotărârii din 16 noiembrie 2004, prin Decizia nr. 228 din 11 iunie 2005 a Curţii de Apel Craiova a fost schimbată această sentinţă şi menţinută hotărârea, decizie ce este definitivă şi executorie, astfel că hotărârea A.G.A. menţionată continuă să-şi producă efectele.
Împotriva deciziei din apel au declarat recurs reclamanţii Ş.V. şi C.A. invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul căruia au solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului ca nefondat şi menţinerea sentinţei de fond.
Prima critică adusă deciziei atacate vizează interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 117 alin. (3) din Legea nr. 31/1990/R.
În opinia recurentei, sintagma prevăzută în art. 117 alin. (3), cu referire la ziarul în care trebuie publicată convocarea adunării generale, acesta ar trebui să fie un ziar editat în localitatea unde societatea îşi are sediul său şi numai în situaţia în care localitatea unde se află sediul nu se editează un ziar, legea impune obligaţia publicării într-un ziar din cea mai apropiată localitate.
Hotărârea apelului este nelegală şi sub aspectul aprecierii calităţii persoanei care a convocat adunarea generală în care a fost adoptată hotărârea A.G.A. din 22 februarie 2005.
Se susţine că deşi instanţa a reţinut că prin hotărârea A.G.A. din 12 mai 2005 M.I. fusese revocat din funcţie, în motivarea soluţiei instanţa face consideraţii ce sunt în contradicţie cu actele existente la dosar, cu referire la hotărârile judecătoreşti pronunţate în litigiile soluţionate anterior referitor la lipsa calităţii de administrator – preşedinte al consiliului de administraţie a lui M.I.
Recursul este nefondat pentru considerentele care urmează.
Criticile formulate de către recurenţi sunt practic o reiterare a motivelor de apel supuse deci controlului judiciar în calea devolutivă exercitată de aceştia.
Critica ce vizează nelegalitatea deciziei din apel, singura de altfel, cu referire la interpretarea pretins greşită a dispoziţiilor art. 117 alin. (3) din Legea nr. 31/1990/R este nefondată.
Astfel, în mod corect instanţa de apel a analizat condiţiile impuse de textul legal menţionat şi a stabilit că acestea erau îndeplinite atât cu privire la publicitatea convocării, cât şi cu privire la calitatea persoanei ce a efectuat convocarea.
Interpretarea adusă de recurentă sintagmei prevăzută în art. 117 alin. (3) din Legea nr. 71/1990, cu referire la ziarul în care textul de lege impune a se efectua convocarea, nu poate fi reţinută în condiţiile în care textul legal menţionat prevede atât publicarea acesteia într-un ziar editat în localitatea de sediu a societăţii cât şi alternativa publicării convocării în ziarul din localitatea care se afla la distanţa cea mai apropiată de localitatea de sediu, scopul acestei prevederi fiind acela de a ajunge la cunoştinţa celor interesaţi convocarea adunării generale.
În speţă, în mod corect s-a stabilit că publicarea convocării s-a făcut într-un cotidian de largă răspândire, ce acoperă toate zonele ţării fiind astfel întrunită cerinţa imperativă prevăzută de legiuitor.
Critica referitoare la interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 117 alin. (3) din Legea nr. 31/1990/R referitoare la calitatea persoanei ce a făcut convocarea va fi înlăturată.
Deşi se susţine că instanţa aduce o interpretare greşită a unui text de lege, din dezvoltarea acesteia, recurenţii critică Decizia sub aspectul temeiniciei, cu referire la greşita apreciere a probelor administrate în cauză, respectiv hotărâri judecătoreşti pronunţate în litigiile soluţionate anterior.
Prin declanşarea căii de atac a recursului, potrivit noilor dispoziţii aduse prin Legea nr. 219/2005 de modificare a Codului de procedură civilă, în calea de reformare nu pot fi supuse analizei aspectele de temeinicie ale hotărârilor pronunţate, instanţa de recurs fiind ţinută a cerceta numai aspectele de nelegalitate.
Cum critica vizând greşita apreciere a probelor sau a situaţiei de fapt vizează exclusiv temeinicia hotărârii atacate, aceasta va fi înlăturată.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte în temeiul art. 312 C. proc. civ. va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanţii Ş.V. şi C.A. împotriva deciziei nr. 235 din 9 septembrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondat.
Obligă recurenţii la plata sumei de 1120 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata – pârâtă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1289/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1286/2006. Comercial → |
|---|
