ICCJ. Decizia nr. 1289/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1289/2006
Dosar nou nr. 16936/1/2005
Dosar vechi nr. 4177/2005
Şedinţa publică din 30 martie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 29 decembrie 2004, reclamanta A.V.A.S. a chemat în judecată pârâta SC G. SRL Botoşani, solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să se dispună rezoluţiunea contractului din 8 ianuarie 1999 şi obligarea pârâtei la restituirea acţiunilor ce au format obiectul contractului.
În subsidiar, urmare admiterii rezoluţiunii reclamanta a mai solicitat obligarea pârâtei la plata daunelor – interese datorate ca urmare a desfiinţării contractului estimate la suma de 11.732.000.000 lei.
Reclamanta a arătat că la 8 ianuarie 1999 a încheiat cu pârâta contractul de vânzare – cumpărare de acţiuni având ca obiect 49.712 acţiuni reprezentând 100 % din capitalul social al SC P. SA Botoşani.
Potrivit art. 8.10.1 din contract cumpărătorul s-a obligat să efectueze în societate din surse proprii sau atrase pe numele său pe o perioadă de 3 ani o investiţie de 11.732.000.000 lei pe care însă cumpărătorul nu a realizat-o.
Urmare neîndeplinirii acestei obligaţii în temeiul art. 1020 şi 1021 a solicitat rezoluţiunea contractului cu daune interese.
Pârâta prin întâmpinare a solicitat respingerea acţiunii ca inadmisibilă întrucât reclamanta nu a respectat prevederile art. 7201 C. proc. civ., privind procedura concilierii prealabile.
Tribunalul Botoşani, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal prin sentinţa nr. 178 din 12 aprilie 2005 a respins ca inadmisibilă acţiunea reclamantei reţinând în esenţă că aceasta nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii concilierii directe prealabile prevăzută de art. 7201 C. proc. civ.
Astfel s-a reţinut că reclamanta s-a adresat la 13 decembrie 2004 pârâtei cu o convocare pentru data de 29 decembrie 2004 în vederea concilierii directe şi fără a mai aştepta îndeplinirea termenului prevăzut pentru conciliere, la 23 decembrie 2004 a introdus acţiunea în instanţă înregistrată la 29 decembrie 2004.
Împotriva acestei sentinţe a promovat apel reclamanta care a criticat-o pentru nelegalitate susţinând că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că nu a fost îndeplinită procedura concilierii prealabile prevăzută de art. 7201 C. proc. civ., deşi la dosarul cauzei existau dovezi că respectiva procedură a fost realizată.
Astfel din înscrisurile anexate, susţine apelanta, rezultă că nu se poate ajunge la o soluţie de comun acord cu privire la pretenţiile A.V.A.S., deci litigiul nu se putea soluţiona pe cale amiabilă şi s-a trecut la promovarea acţiunii fără a se mai aştepta cele 30 de zile de la data convocării.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 89 din 5 octombrie 2005 a admis apelul, a desfiinţat sentinţa criticată şi a trimis cauza spre rejudecare.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că urmare convocării intimatei cu adresa din 23 decembrie 2004 a transmis reclamantei apelante punctul său de vedere prin fax din care rezultă fără echivoc că nu se poate ajunge la o eventuală înţelegere cu privire la pretenţiile reclamantei, context în care nu exista nici un motiv pentru a se aştepta data stabilită pentru conciliere.
Împotriva acestei soluţii pârâta a declarat recurs, în termen şi legal timbrat, criticile făcând referire la aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel se susţine că au fost încălcate dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ. şi art. 109 pct. 2 C. proc. civ.
Data convocării pentru conciliere nu poate fi fixată mai devreme de 15 zile de la data trimiterii actelor comunicate care trebuie să arate pretenţiile reciproce referitoare la obiectul litigiului şi punctul de vedere al fiecărei părţi. Mai mult decât atât rezultatul concilierii, ori dacă pârâtul nu dă curs convocării, dovada că de la data primirii acestuia a trecut un termen de 30 de zile, se anexează la cererea de chemare în judecată, instanţa de apel ignorând această dispoziţie.
La data de 20 martie 2006 recurenta a depus concluzii scrise prin care a invocat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune considerând că în speţă sunt întrunite cerinţele art. 7 din decretul nr. 167/1958.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 7201 alin. (1) C. proc. civ. „În procesele şi cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluţionarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte (2). În scopul arătat la alin. (1), reclamantul va convoca partea adversă comunicându-i în scris pretenţiile sale şi temeiul lor legal, precum şi toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea. Convocarea se va face prin scrisoare recomandată cu dovada de primire, prin telegramă, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare care asigura transmiterea textului actului şi confirmare primirii acestuia. Convocarea se poate face şi prin înmânarea înscrisurilor sub semnătura de primire".
Din conţinutul textului precizat rezultă că, la conciliere convocarea se poate face şi prin fax, situaţie în care este recunoscut ca fiind transmis în mod valabil, cu respectarea cerinţelor imperative ale legii răspunsul la conciliere comunicat de recurenta – pârâtă prin fax.
Intimata – reclamantă a făcut dovada transmiterii prin fax a răspunsului la conciliere în data de 23 decembrie 2004, fiind respectate şi dispoziţiile referitoare la stabilirea datei concilierii, convocarea fiind transmisă la data de 13 decembrie 2004, iar data concilierii stabilită pentru data de 29 decembrie 2004, fiind respectat termenul de 15 zile cerut de art. 7201 C. proc. civ.
În speţă recurenta a dat curs convocării comunicând prin fax punctul său de vedere faţă de pretenţiile A.V.A.S. precizate în convocarea la conciliere din 13 decembrie 2004, fapt ce făcea de prisos trecerea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 7201 C. proc. civ.
Faţă de cele arătate rezultă că în speţă au fost respectate dispoziţiile legale privind procedura concilierii, criticile formulate fiind neîntemeiate, dispoziţiile art. 109 şi art. 7201 C. proc. civ. fiind respectate întocmai.
În ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune al reclamantei – intimate, ridicată de recurentă prin concluziile scrise se apreciază că, faţă de faptul că litigiul nu a fost soluţionat de fond, aceasta va putea fi invocată la instanţa de fond unde cauza a fost trimisă spre soluţionare de către instanţa de apel.
Întrucât, în speţă nu sunt îndeplinite nici una din condiţiile de modificare sau casare, în conformitate cu art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC G. SRL Botoşani împotriva deciziei nr. 89 din 5 octombrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1290/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1287/2006. Comercial → |
|---|
