ICCJ. Decizia nr. 1290/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1290/2006
Dosar nou nr. 16996/1/2005
Dosar vechi nr. 4197/2005
Şedinţa publică din 30 martie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 274 din 17 mai 2005, Tribunalul Botoşani, secţia comercială şi contencios administrativ, a respins ca nefondată acţiunea reclamantei A.V.A.S. Bucureşti formulată în contradictoriu cu pârâta A.S.L.B. reţinând că, prin contractul de vânzare cumpărare acţiuni din 29 octombrie 1997, pârâta cumpărătoare s-a obligat să efectueze în termen de 5 ani un volum de investiţii în sumă de 1.929.200.000 lei.
Instanţa de fond, şi-a însuşit concluziile raportului de expertiză efectuat în dosar ce a avut ca obiect plata penalităţilor de întârziere solicitată de reclamantă pentru întârzierea investiţiei, şi a reţinut că, pârâta a realizat volumul de investiţii asumat prin contract, volumul investiţiilor efectuat depăşind suma la care aceasta s-a obligat, astfel încât acţiunea reclamantei se impune respinsă ca nefondată.
Apelul declarat de către reclamantă împotriva sentinţei de fond a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 93 din 12 octombrie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Suceava.
Instanţa de apel a analizat criticile aduse sentinţei de fond ce vizau greşita interpretare a clauzelor contractuale şi încălcarea dispoziţiilor art. 969 C. civ., şi a reţinut că în mod corect instanţa de fond a apreciat cu privire la raportul de expertiză efectuat în dosarul nr. 4953/2000 al Tribunalului Botoşani, faţă de faptul că această probă a atestat că pârâta a efectuat investiţii globale de 1.929.200.000 lei, peste valoarea stabilită prin contract.
Mai mult, nici penalităţile solicitate de reclamantă nu se justifică, odată ce volumul global de investiţii a fost realizat de pârâtă anterior scadenţei în luna mai 2001, iar în cauza din dosarul nr. 4953/2000, reclamanta nu a făcut dovada penalităţilor datorate la suma anuală ce ar fi trebuit investită şi nici nu a cerut pârâtei anual, certificatul prin care cenzorii societăţii trebuiau să ateste valoarea investiţiilor efectuate potrivit art. 7.8 alin. (3) din contract.
Împotriva deciziei din apel a declarat recurs reclamanta invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul căruia a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate, în sensul admiterii apelului, schimbarea în totalitate a sentinţei de fond cu consecinţa admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.
Recurenta susţine că în mod greşit instanţele au avut în vedere la soluţionarea cauzei un raport de expertiză efectuat într-un dosar, cu referire la dosarul nr. 4953/2000 ce a avut ca obiect plata penalităţilor datorate de pârâtă pentru perioada 1997-2000, pe când litigiul actual se referă la investiţiile asumate pentru anul 2001.
În mod greşit instanţele au interpretat clauza nr. 7.8 din contractul de vânzare cumpărare acţiuni, clauză ce prevede sancţiunea unei penalităţi de 30 % din suma neinvestită calculată la sfârşitul fiecărui an. Ori, investiţia asumată pentru anul 2001, în cuantum de 220.200.000 lei nu a fost realizată de către cumpărător.
În opinia recurentei, pârâta a încălcat dispoziţiile art. 969 C. civ. şi art. 970 din acelaşi cod neexecutându-şi corespunzător obligaţiile asumate prin contract.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Criticile dezvoltate de către recurentă sunt o reiterare a motivelor de apel, fiind deja supuse controlului judiciar pe calea devolutivă a căii de atac exercitate de reclamantă.
În mod corect şi legal cele două instanţe au avut în vedere la pronunţarea hotărârilor raportul de expertiză efectuat în dosarul nr. 4953/2000 al Tribunalului Botoşani întrucât, pe de o parte concluziile acestui raport atestau o situaţie de fapt de netăgăduit şi anume că pârâta cumpărătoare şi-a executat obligaţia investiţională în cuantumul stabilit de expert, 1.947.163.030 lei, iar pe de altă parte hotărârea judecătorească pronunţată a intrat sub puterea lucrului judecat rămânând irevocabilă prin Decizia nr. 103 din 28 februarie 2002 a Curţii de Apel Suceava prin respingerea ca nefondat a recursului reclamantei A.V.A.S.
Cum sumele pretinse cu titlu de penalităţi în această cauză, decurgeau din suma ce trebuia investită în anul 2001, potrivit graficului de plăţi anexă la contract, în mod corect instanţele au stabilit că acestea nu sunt datorate faţă de situaţia că pârâta îşi îndeplinise obligaţia de plată asumată prin contract, astfel încât nu se poate discuta de o încălcare a dispoziţiilor art. 969 sau 970 C. civ.
În mod corect instanţa de apel a reţinut că, reclamanta nu a făcut dovada penalităţilor datorate de către pârâtă şi nici nu a cerut pârâtei certificatul prin care cenzorii societăţii trebuiau să ateste valoarea investiţiilor efectuate.
Faţă de clauza prevăzută în art. 7.8 alin. (3) din contract, recurenta este cea care în fapt nu şi-a îndeplinit obligaţiile ce-i reveneau cu privire la atestarea valorilor investiţiilor.
Mai mult, convenţia părţilor dedusă judecăţii nu conţine nici o menţiune referitoare la situaţia în care investiţiile se vor efectua în alte proporţii, respectiv în unele perioade în sume mai reduse, iar în altele peste cele stabilite în anexă, alin. (2) al art. 7.8 din contract privind nerealizarea investiţiilor eşalonate şi cumulate, pe ani.
În consecinţă, criticile formulate se dovedesc a fi nefondate, astfel încât Înalta Curte va da eficienţă dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. şi va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 93 din 12 octombrie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 30 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1291/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1289/2006. Comercial → |
|---|
