ICCJ. Decizia nr. 1303/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1303/2006
Dosar nou nr. 31901/1/2004
Dosar vechi nr. 10386/2004
Şedinţa publică din 31 martie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC I. SRL a solicitat prin acţiunea introductivă de instanţă, astfel cum a fost precizată, formulată în contradictoriu cu pârâţii SC M. SRL (fosta SC E. SRL), B.P., I.N. şi intimata pârâtă SC R. SRL să se dispună:
- obligarea pârâtei SC M. SRL la plata sumei de 11.500.000 lei şi 3.200 lire sterline reprezentând cota de participare de 3 % convenită prin contractul de asociere în participaţiune încheiat la 7 august 1995, sumă ce se va actualiza în funcţie de rata inflaţiei;
- obligarea aceleiaşi pârâte la plata sumei de 624.000.000 lei actualizată în raport de rata inflaţiei, reprezentând profitul net nerealizat;
- obligarea la plata sumei de 120.000.000 lei, reprezentând cheltuieli ocazionate cu amenajarea spaţiului pus la dispoziţie în baza asocierii;
- să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între S.R. şi pârâta SC E. SRL, a actului adiţional la statutul societăţii şi a contractului de cesiune părţi sociale încheiat între pârâţii persoane fizice B.P. şi I.N.
Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 4730/ C pronunţată la data de 28 noiembrie 2003 a admis excepţia lipsei de interes a reclamantei în susţinerea petitelor privind constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare din 30 octombrie 1998 încheiat între S.R. prin R.A.R. Braşov şi SC E. SRL, actualmente SC M. SRL, a actului adiţional la statutul SC E. SRL şi a contractului de cesiune de părţi sociale, excepţie invocată de pârâţi, şi pe cale de consecinţă a respins cererea pentru constatarea nulităţii absolute a înscrisurilor.
Prin aceeaşi sentinţă instanţa a respins ca nefondată şi cererea reclamantei privind obligarea pârâtei SC M. SRL la plata despăgubirilor solicitate şi la instituirea unui drept de retenţie asupra imobilului situat în Braşov.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut următoarele:
La data de 7 august 1995 între SC I. SRL şi SC E. SRL s-a încheiat un contract de asociere în participaţiune având ca obiect organizarea şi desfăşurarea în comun a unei activităţi de prestări servicii, în principal activitatea de alimentaţie publică tip bar în spaţiul deţinut de SC E. SRL în imobilul din Braşov, spaţiu pe care societatea l-a pus la dispoziţia asociatei SC I. SRL aceasta din urmă obligându-se să efectueze amenajarea şi dotarea spaţiului cu tot ce era necesar desfăşurării activităţii convenite.
Potrivit art. 11 din contractul de asociere părţile au convenit încetarea de drept a asocierii în cazul în care contractul de închiriere al SC E. SRL pentru spaţiul adus în asociere încetează sau nu va mai fi prelungit. Potrivit art. 12 din contract, la încetarea asocierii din orice motiv şi lichidarea activităţii comune investiţiile făcute cu amenajarea şi dotarea localului rămân în proprietatea imobilului.
La data de 31 ianuarie 1997 prin actul adiţional consimţit părţile constată că s-a achitat suma de 3.200 lire sterline care împreună cu suma de 11.500.000 lei plătită la 7 august 1995 reprezintă echivalentul cotei de 3 % din beneficii cuvenite asociatei SC E. SRL.
La data de 30 octombrie 1998 SC E. SRL încheie un contract de vânzare-cumpărare a imobilului din str. Grigoraş Dinicu cu S.R. reprezentat de R.A.R. Braşov, devenind proprietara spaţiului adus ca aport în asociere.
La 26 noiembrie 1998 asociatul unic al SC E. SRL cedează părţile sociale pe care le deţine în societate către cesionarul I.N., iar la data de 6 iulie 1999 SC E. SRL fuzionează prin absorbţie cu SC M. SRL.
Totodată instanţa constată că între părţi s-au derulat mai multe litigii soluţionate prin hotărâri irevocabile, de care acestea se prevalează şi în prezenta cauză respectiv sentinţa civilă nr. 870/1999 rămasă irevocabilă prin care SC I. SRL a fost obligată la plata sumei de 113.671.963 lei către SC E. SRL reprezentând chirie restantă şi penalităţi, sentinţa civilă nr. 2409/2003 a Tribunalului Braşov prin care s-a dispus rezilierea contractului de asociere în participaţiune încheiat la 7 august 1995 şi modificat prin actul adiţional din 31 ianuarie 1997, reţinându-se culpa exclusivă a SC I. SRL urmare nerespectării obligaţiilor asumate.
Faţă de situaţia de fapt reţinută şi având în vedere şi hotărârile irevocabile pronunţate în litigiile dintre cele două societăţi în legătură cu obligaţiile asumate prin contractul de asociere în participaţiune, tribunalul constată că interesul reclamantei în constatarea nulităţii absolute a contractului, prin care pârâta a devenit proprietara spaţiului, şi a contractului de cesiune de părţi sociale nu mai subzistă.
Referitor la capătul de cerere în pretenţii instanţa constată că profitul net nerealizat nu este datorat, urmare încetării activităţii asociaţiei din culpa reclamantei, iar sumele a căror restituire o solicită reprezentând avans din profit acordat pârâtei nu pot fi acordate în măsura în care reclamanta nu justifică contabil aceste sume, fiind înregistrate direct pe cheltuieli în baza unor documente nelegale.
Împotriva acestei sentinţe reclamanta a declarat apel pentru motive de netemeinicie şi nelegalitate.
Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 169 pronunţată la data de 29 iunie 2004 a respins ca nefondat apelul reclamantei.
Răspunzând criticilor formulate, Curtea a reţinut în considerentele deciziei că în ce priveşte restituirea sumelor plătite cu anticipaţie reprezentând cota de profit cuvenit pârâtei, cererea a fost soluţionată irevocabil prin sentinţa nr. 870/C/2000 a Tribunalului Braşov intrând în puterea lucrului judecat. Astfel, în acea cauză, instanţa având în vedere expertiza de specialitate efectuată a refuzat valorificarea înscrisului de care se prevalează reclamanta şi în prezenta cauză pentru obţinerea de beneficii similare.
Cu privire la cheltuielile pentru amenajarea spaţiului neacordate, Curtea a constatat că ele nu se cuvin în condiţiile în care conform art. 12 din contractul de asociere s-a convenit că la încetarea contractului investiţiile făcute să rămână în proprietatea imobilului.
Critica privind neacordarea profitului net nerealizat a fost respinsă de instanţa de control cu motivarea că nu există fundament pentru acordarea unui profit nerealizat ca urmare a încetării activităţii din culpa părţii.
În legătură cu motivul de apel vizând soluţia adoptată de prima instanţă, pe capetele de cerere pentru constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare şi a contractului de cesiune părţi sociale între pârâţii B.P. şi I.N. Curtea a reţinut că în condiţiile în care raporturile dintre reclamantă şi pârâtă de asociere în participaţiune au încetat în mod irevocabil în temeiul unei hotărâri judecătoreşti chiar o eventuală admitere a petitelor nu ar aduce nici un beneficiu reclamantei.
În contra acestei decizii reclamanta a declarat recurs în termen legal, pentru motivele prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8, 9 şi 10 C. proc. civ., solicitând modificarea deciziei în sensul admiterii apelului declarat împotriva sentinţei fondului şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond pentru administrarea de noi probe necesare soluţionării legale a cauzei.
În motivarea recursului, recurenta relevă următoarele:
- s-a respins în mod greşit cererea vizând restituirea actualizată a sumelor plătite cu anticipaţie pârâtei-intimate, deoarece rezultă indubitabil că au fost plătite;
- instanţa a respins proba cu expertiză pentru cheltuielile efectuate cu amenajarea spaţiului deşi solicitarea în vederea evaluării se întemeia pe înscrisuri;
- s-a respins nejustificat cererea privind profitul nerealizat pe fondul respingerii nejustificate a probei testimoniale solicitate.
- excepţia lipsei de interes în promovarea cererii vizând nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de pârâta SC E. SRL şi S.R., a actului adiţional la statutul societăţii şi a celui de cesiune, este lipsită de temei atâta vreme cât art. 11 din contractul de asociere statua că asocierea încetează odată cu încetarea contractului de închiriere, iar în măsura în care acest contract s-a încheiat cu încălcarea unor norme imperativ, nu mai are relevanţă poziţia pârâtei;
- este de neînţeles cum unele probe se admit, iar altele se resping, deşi rezultă din administrarea celor admise;
- nu s-a luat în considerare expertiza întocmită de reprezentanţii A.F. în care sunt evidenţiate plăţile făcute către societatea pârâtă;
- nu s-au avut în vedere deciziile anterioare ale Curţii Supreme referitoare la valabilitatea contractului de asociere în participaţiune;
- nu s-a avut în vedere declaraţia martorului audiat la fond în legătură cu sumele plătite societăţii pârâte.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Trebuie precizat în prealabil că recursul în actualul context legislativ se poate cere numai pentru motive de nelegalitate expres şi limitativ arătate de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., iar potrivit art. 3021 C. proc. civ. cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea lor.
Autoarea recursului deşi indică în preambulul cererii motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9 şi 10 C. proc. civ., dezvoltarea lor nu se subsumează motivelor invocate cu referire la considerentele hotărârii criticate.
Motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 8 C. proc. civ. nu cuprind nici o dezvoltare, indicarea lor apărând pur formale.
Motivul de la pct. 1 şi 3 din recurs vizează aspecte de netemeinicie care nu pot face obiectul recursului în actuala reglementare.
Motivele de la pct. 5 şi 7 din recurs sunt redate în termeni generali fără nici o referire concretă la actele dosarului pentru a putea fi supuse controlului de legalitate.
În raport de aceste precizări Înalta Curte va analiza motivele a căror dezvoltare face posibilă o examinare în raport de nelegalitatea invocată cu referire la hotărârea atacată, respectiv motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
Excepţia lipsei de interes cu consecinţa respingerii capetelor de cerere privind constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare a imobilului, a contractului de cesiune părţi sociale şi a actului adiţional este întemeiată.
Interesul fiind una din condiţiile de exercitare a acţiunii civile trebuie să stea la baza oricărei cereri în justiţie, şi trebuie justificat sub aspectul caracterului său legitim actual direct şi personal.
Ori, în cauză, în condiţiile rezilierii contractului de asociere în participaţiune din culpa reclamantei, reziliere statuată irevocabil printr-o hotărâre judecătorească (sentinţa civilă nr. 2409/2003 a Tribunalului Braşov), interesul reclamantei în raport de posibilitatea invocării art. 11 din contractul de asociere, nu mai subzistă.
Referitor la motivul întemeiat pe art. 304 pct. 10 C. proc. civ. (punctele 2, 3 şi 6 din recurs) critica este nefondată.
Textul art. 304 pct. 10, în vigoare la data promovării recursului avea în vedere nepronunţarea instanţei asupra unui mijloc de apărare sau dovezi hotărâtoare soluţionării pricinii.
În cauză instanţa a respins motivat proba cu expertiză şi proba testimonială solicitată ipoteză care nu se încadrează în dispoziţia citată.
În ceea ce priveşte procesul verbal încheiat de inspectorii A.F. Braşov, acesta a fost examinat aşa cum rezultă din considerentele sentinţei fondului, concluziile procesului verbal nefiind repuse în discuţie în apel de către apelantă.
Pentru raţiunile înfăţişate Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC I. SRL Braşov, împotriva deciziei nr. 169/ Ap din 29 iunie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 31 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 171/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1291/2006. Comercial → |
|---|
