ICCJ. Decizia nr. 1305/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1305/2006
Dosar nou nr. 2729/1/2005
Dosar vechi nr. 575/2005
Şedinţa publică din 31 martie 2006
Asupra recursului de faţă constată următoarele:
Reclamanta SC C. SA a solicitat, prin acţiunea introductivă înregistrată la data de 14 aprilie 2003 la Judecătoria Cluj-Napoca să se constate, în contradictoriu cu pârâţii M.C.N. şi C.L.M.C.N., că, în temeiul HG nr. 391/1995 imobilele situate în Cluj-Napoca str. Iuliu Maniu, str. Lalelelor, str. Horea şi str. Memorandumului, împreună cu terenul aferent au fost transmise din patrimoniul M.C.N., în patrimoniul său şi să se dispună înscrierea dreptului de proprietate astfel dobândite în cartea funciară.
Într-un prim ciclu procesual Judecătoria Cluj-Napoca prin sentinţa civilă nr. 10.562 din 21 noiembrie 2003 respinge acţiunea reclamantei, sentinţă ce a fost anulată de Curtea de Apel Cluj, prin Decizia civilă nr. 86/2004 cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei competente, Tribunalul Cluj, urmare constatării naturii comerciale a litigiului şi pe cale de consecinţă a necompetenţei materială a Judecătoriei în primă instanţă, astfel cum era reglementată la data introducerii acţiunii.
Tribunalul Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 3295/ C din 2 septembrie 2004 respinge excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamantei, excepţie invocată de pârâte, şi pe fond respinge acţiunea introductivă, ca neîntemeiată.
Prima instanţă a reţinut în considerentele sentinţei adoptate că în conformitate cu art. 1 alin. (2) din HG nr. 391/1995 spaţiile comerciale aflate în administrarea consiliilor locale se transmit în folosinţa gratuită pentru o perioadă de 10 ani, iar conform anexei la actul normativ şi proceselor verbale de predare-primire încheiate între părţi, spaţiile în litigiu au fost transmise în folosinţa gratuită şi nu în proprietate.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia civilă nr. 600 pronunţată la data de 15 decembrie 2004.
Răspunzând criticilor formulate, Curtea constată că în mod corect prima instanţă a reţinut că în cauză a operat o transmitere în folosinţa gratuită pentru o perioadă de 10 ani a spaţiilor în litigiu.
Totodată Curtea a reţinut că susţinerea reclamantei potrivit căreia în temeiul art. 3 din HG nr. 391/1995 şi-a majorat capitalul social cu spaţiile ce au fost preluate, nu conduce la concluzia că aceasta ar fi devenit proprietara spaţiilor, în condiţiile în care a dobândit numai un drept de folosinţă gratuită asupra acestora.
În contra acestei decizii reclamanta a declarat, în termen legal recurs solicitând casarea deciziei şi pe fond admiterea acţiunii introductive astfel cum a fost formulată.
Recurenta şi-a structurat criticile formulate pe două direcţii:
Sub un prim aspect a invocat motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
- aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 3 din HG nr. 391/1995 potrivit cărora capitalul social al societăţilor comerciale ce fac obiectul actului normativ se majorează ca urmare a aplicării prevederilor sale, ceea ce în opinia recurentei impuneau concluzia transmiterii dreptului de proprietate asupra spaţiilor concomitent cu majorarea capitalului social;
- instanţa de apel nu a examinat cererea în raport de obiectul său care viza constatarea unei stări de drept conform dispoziţiilor art. 3 din HG nr. 391/1995;
- instanţa de apel respingând cererea de înscriere a dreptului de proprietate în cartea funciară a încălcat dispoziţiile art. 36 pct. 3 şi 4 din Legea nr. 7/1996;
- sub un al doilea aspect recurenta critică hotărârea în temeiul art. 304 pct. 10 C. proc. civ. susţinând că instanţa nu s-a pronunţat asupra unor probe hotărâtoare în soluţionarea cauzei, respectiv HG nr. 391/1995, anexele la actul normativ, raportul de expertiză, dosarul de prezentare al societăţii întocmit cu ocazia privatizării, actele de modificare ale statutului societăţii din care rezultă că spaţiile comerciale au fost cuprinse în capitalul social al societăţii.
În susţinerea recursului s-au depus de către recurentă acte respectiv raportul comisiei de cenzori privind activitatea economică-financiară a societăţii în anul 1996; acte privind vânzarea pachetului de acţiuni al societăţii către SC S. SA; dovada majorării capitalului social al societăţii şi cu valoarea spaţiilor comerciale în litigiu.
Prin întâmpinarea depusă la data de 11 mai 2005, pârâtele au solicitat respingerea recursului ca nefondat, deoarece recurenta a dobândit numai un drept de folosinţă gratuită asupra spaţiilor în temeiul HG nr. 391/1995.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
1. Prin HG nr. 391 din 6 iunie 1995 publicată în M. Of. al României partea I nr. 163 la 27 iulie 1995 s-a aprobat transmiterea fără plată în patrimoniul sau în folosinţă gratuită a unor spaţii comerciale, către societăţi comerciale cu capital majoritar de stat cu activitate de producţie în domeniile morărit, panificaţie carne şi produse din carne, peşte şi produse din peşte.
Potrivit anexei la hotărâre, care face parte integrantă din cuprinsul său, spaţiile în litigiu au fost transmise fără plată în folosinţa gratuită a societăţii reclamante pe o perioadă de 10 ani.
Prin urmare dispoziţiile actului normativ în temeiul căruia reclamanta a dobândit în folosinţa gratuită pe o perioadă de 10 ani spaţiile comerciale, au fost corect aplicate de instanţe.
2. Susţinerea reclamantei recurente că în baza art. 1 alin. (2) din actul normativ s-a operat o transmitere în proprietate este lipsită de temei, în condiţiile în care în art. 2 din actul normativ se prevăd sancţiuni pentru nerespectarea de către societăţile comerciale beneficiare ale folosinţei spaţiilor a dreptului conferit, ceea ce este de natură să înlăture orice dubiu asupra naturii dreptului transmis.
Art. 3 din hotărâre are în vedere evidenţierea contabilă în capitalul social sau în patrimoniul societăţilor beneficiare a drepturilor transmise respectiv dreptul de proprietate (art. 1 alin. (1)) sau dreptul de folosinţă (art. 1 alin. (2)).
Rezultă aşadar că dispoziţiile hotărârii de guvern nu cuprind nici-o contradicţie ci reglementează clar şi precis modul de transmitere şi evidenţiere în proprietate sau folosinţă gratuită a spaţiilor comerciale cu destinaţia specificată.
3. Critica întemeiată pe art. 304 pct. 10 C. proc. civ. este de asemeni nefondată.
Instanţa de apel s-a pronunţat asupra înscrisurilor ce atestau majorarea capitalului social cu valoarea imobilelor în litigiu constatând că modul de evidenţiere a dreptului acordat ca drept de proprietate nu conduce la concluzia că reclamanta a devenit proprietara spaţiilor.
Raţionamentul instanţei este corect, reclamanta-recurentă nu îşi poate crea prin modul de evidenţiere a dreptului de folosinţă acordat, un drept de proprietate cu încălcarea evidentă a actului normativ în baza căruia l-a dobândit.
4. Motivul vizând încălcarea dispoziţiilor din Legea nr. 7/1996 privind înscrierea în C.F. a dreptului de proprietate este lipsit de relevanţă.
În condiţiile în care capătul de cerere privind înscrierea dreptului de proprietate în C.F. era subsecvent admiterii acţiunii, iar instanţa de apel a păstrat soluţia de respingere a acţiunii, problema aplicării dispoziţiilor Legii nr. 7/1996 nu mai putea face obiect de examinare şi pe cale de consecinţă şi critica de nelegalitate invocată este lipsită de obiect.
Pentru raţiunile înfăţişate, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC C. SA Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 600 din 15 decembrie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. 12497/2004, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 31 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1267/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1310/2006. Comercial → |
|---|
