ICCJ. Decizia nr. 1310/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1310/2006
Dosar nou nr. 13115/1/2005
Dosar vechi nr. 3184/2005
Şedinţa publică din 31 martie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC P.C.F. SRL a solicitat prin acţiunea introductivă de instanţă înregistrată la data de 5 martie 2004 la Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială evacuarea pârâţilor M.C., M.S. şi SC E.S. SRL din spaţiul ocupat în clădirea R., sector 4 Bucureşti, pentru lipsă de titlu.
Prin sentinţa comercială nr. 11576 din data de 11 octombrie 2004 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins cererea introdusă împotriva pârâţilor persoane fizice constatând că aceştia nu au calitate procesuală pasivă şi a admis cererea împotriva pârâtei SC E.S. SRL şi în consecinţă a dispus evacuarea acesteia din spaţiul ocupat în clădirea R.
Pentru a hotărî astfel Tribunalul a reţinut cu privire la lipsa calităţii procesual pasive a pârâţilor persoane fizice, că aceştia nu ocupă ca persoane fizice clădirea R., ei având calitatea de asociat unic şi respectiv angajat al pârâtei SC E.S. SRL.
Pe fondul cauzei, prima instanţă reţine următoarele: Reclamanta a devenit proprietara complexului situat în Parcul Tineretului, conform procesului verbal de adjudecare din data de 22 ianuarie 2002 fiind pusă în posesia complexului la 13 mai 2002. În ce priveşte clădirea remiză-depou ce face parte din complex aceasta are o suprafaţă de 282,86 mp. Pârâta foloseşte spaţiul respectiv utilajele de agrement împreună cu accesoriile lor în temeiul contractului de închiriere din 15 aprilie 1999 încheiat cu SC A. SA fosta proprietară a complexului ce a făcut obiectul licitaţiei finalizată prin procesul verbal de adjudecare ce constituie titlul reclamantei.
Referitor la contractul de închiriere încheiat de pârâtă pe perioada 1 ianuarie 1999 – 31 decembrie 2004 tribunalul reţine că acesta nu îi este opozabil reclamantei care nu este ţinută în nici un mod de un contract în care nu este parte, în condiţiile în care reclamanta nu este având cauza al SC A. SA. Sub un al doilea aspect, instanţa reţine că dispoziţiile art. 1441 C. civ. care obligă cumpărătorul să respecte închirierea făcută înainte de vânzare, nu îşi găsesc aplicarea în cauză deoarece contractul de închiriere nu are dată certă astfel cum este aceasta definită în mod restrictiv de art. 1182 C. civ.
Apelurile declarate de reclamantă şi pârâta persoană juridică împotriva acestei sentinţe au fost respinse ca nefondate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia comercială nr. 493 pronunţată la data de 3 iunie 2005.
Răspunzând criticilor formulate de cele două părţi atât pe excepţiile lipsei calităţii procesual pasive a pârâţilor persoane fizice şi autorităţii de lucru judecat conferită de sentinţa civilă nr. 4349 din 26 martie 2002 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, cât şi pe fondul litigiului, Curtea constată că motivele de netemeinicie şi nelegalitate invocate nu sunt întemeiate. Pârâţii persoane fizice nu au calitate procesuală în cauză, prezenţa lor în imobil fiind determinată de calitatea de asociat şi respectiv angajat al SC E.S. SRL, probele administrate în cauză nu impun concluzia derulării unor afaceri în nume propriu în spaţiul în litigiu.
Sentinţa nr. 4349/2002 a Tribunalului Bucureşti nu conferă autoritate de lucru judecat, obiectul cererii fiind rezilierea şi evacuarea pârâtei SC E.S. SRL, iar soluţia adoptată a vizat numai lipsa calităţii procesual active a reclamantei şi nu fondul cererii pentru a putea analiza condiţiile autorităţii de lucru judecat.
Totodată, Curtea reţine că în prezent contractul de închiriere a expirat prin ajungerea la termen, astfel că pârâta persoană fizică ocupă imobilul fără a deţine un titlu valabil.
Împotriva acestei decizii, pârâta SC E.S. SRL a declarat recurs, în termen legal solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acţiunii introductive constatând existenţa autorităţii de lucru judecat sau lipsa de îndreptăţire a cererii.
Recurenta a invocat ca motiv de nelegalitate aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.), criticile formulate fiind structurate pe două direcţii:
A.- existenţa autorităţii de lucru judecat, potrivit sentinţei nr. 4349 din 26 martie 2002 rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 1501 din 19 noiembrie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin care a fost respinsă cererea reclamantei având acelaşi obiect, evacuarea, litigiu purtat între aceleaşi părţi şi în aceeaşi calitate, astfel că soluţia adoptată a intrat în puterea lucrului judecat;
B.- pe fondul cauzei instanţa a încălcat dispoziţiile art. 1441 C. civ. coroborate cu prevederile art. 498 alin. (2) şi art. 519 C. proc. civ., potrivit cărora cumpărătorul este dator să respecte locaţiunea făcută înainte de vânzare prin act privat cu dată certă, condiţie îndeplinită de contractul încheiat cu fostul proprietar al imobilului, astfel că încheierea este opozabilă adjudecatarului;
- obligaţiile contractuale ale SC A. SA în calitate de locator au fost preluate în totalitate, până la expirarea contractului de reclamantă, în calitate de succesor în drepturi cu titlu particular care era datoare să respecte contractul de închiriere, cunoscând anterior adjudecării existenţa contractului de locaţiune.
Intimata pârâtă prin întâmpinare depusă la data de 18 ianuarie 2006 a solicitat respingerea recursului ca lipsit de obiect urmare expirării la data de 1 ianuarie 2005 a contractului de închiriere exibat de recurentă, iar pe de altă parte urmare executării silite a acesteia şi evacuării din imobil potrivit procesului verbal încheiat la data de 17 august 2005 de B.E.J. R.I., ataşat la dosar.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
1. Prezumţia irefragrabilă a autorităţii de lucru judecat nu operează în cauză.
Prin sentinţa civilă nr. 4329 din 26 martie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, definitivă şi irevocabilă s-a respins acţiunea reclamantei pentru lipsa calităţii procesual active.
Cum autoritatea de lucru judecat se ataşează dispozitivului hotărârii, iar potrivit acestuia soluţia adoptată nu a vizat fondul cererii, rezultă că cerinţele art. 1201 C. civ. nu sunt îndeplinite.
Distinct de acestea nici sub aspectul obiectului şi al cauzei nu există identitate între cele două cereri pentru a putea lua în discuţie puterea de lucru judecat, prima cerere având ca obiect rezilierea contractului de închiriere şi evacuarea pârâtei prin urmare obiectul şi cauza, temeiul legal, al cererii sunt diferite de obiectul şi cauza cererii de faţă.
2. Este adevărat că potrivit dispoziţiilor art. 1441 C. civ. şi art. 519 C. proc. civ. noul proprietar este obligat să respecte închirierile anterioare care au cel puţin o dată certă, pentru tot timpul cât contractul le este opozabil.
În cauză, contractul încheiat de pârâta recurentă cu fostul proprietar a expirat la 31 decembrie 2004 şi prin urmare locaţiunea încetează de la sine potrivit art. 1436 C. civ. Rezultă aşadar din coroborarea textelor de mai sus că recurenta nu mai poate invoca garanţiile prevăzute de art. 1441 C. civ. contractul ne mai fiind opozabil intimatei, aşa cum corect a reţinut curtea de apel, dispoziţiile art. 1437 C. civ. privitoare la tacita relocaţiune nefiind aplicabile deoarece intimata şi-a manifestat clar poziţia în sensul evacuării recurentei.
Pentru raţiunile înfăţişate, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC E.S. SRL Bucureşti, împotriva deciziei nr. 493 din 3 iunie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 31 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1305/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1315/2006. Comercial → |
|---|
