ICCJ. Decizia nr. 130/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.130/2006
Dosar nr. 8113/1/2005
Dosar vechi nr. 1932/2005
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Bihor sub nr. 3191/2004 disjunsă din dosarul nr. 1775/2004 la 24 mai 2004 reclamantul C.R. a solicitat instanţei de judecată ca, în contradictoriu cu pârâta SC F. SA, să pronunţe o hotărâre prin care să dispună anularea hotărârii A.G.O.A. a societăţii pârâte din data de 10 martie 2004.
În motivarea pretenţiilor deduse judecăţii reclamantul invocă, în esenţă, încălcarea prevederilor art. 111 din Legea nr. 31/1990, republicată.
Tribunalul Bihor prin sentinţa nr. 2053 din 21 septembrie 2004 a admis acţiunea precizată formulată de reclamantul C.R. cu consecinţa anulării hotărârii A.G.O.A. a SC F. SA din data de 10 martie 2004.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut nerespectarea dispoziţiilor art. 117 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 şi, totodată, ale art. 111 alin. (2) lit. a) din aceeaşi lege precum şi ale prevederilor art. 11 din textul legal sus-menţionat.
Împotriva hotărârii primei instanţe a declarat apel pârâta SC F. SA invocând excepţia prematurităţii acţiunii şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului.
Curtea de Apel Oradea prin Decizia nr. 11 din 5 aprilie 2005 a admis ca fondat apelul şi a modificat în totalitate sentinţa apelată, în sensul că a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului şi a respins acţiunea precizată, respingând excepţia prematurităţii formulării acţiunii.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, dovedirea legalei convocări a A.G.A. de către societatea apelantă-pârâtă, pe de o parte şi, pe de altă parte, condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 131 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 ale acţiunii în anularea hotărârii A.G.A.
Împotriva deciziei pronunţată în apel a declarat recurs reclamantul C.R. invocând, ca temei de drept al cererii sale, prevederile art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ. şi solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului.
Recurentul a arătat, în esenţă, în motivarea recursului formulat că instanţa de apel a reţinut greşit nulitatea relativă a hotărârii A.G.A., inadmisibilitatea acţiunii în anularea acesteia faţă de lipsa calităţii procesuale active a reclamantului, respectiv, încălcarea de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 117 alin. (1) coroborat cu art. 172 alin. (1) lit. c) din legea societăţilor comerciale şi, de asemenea, ale art. 111 alin. (1) din aceeaşi lege, ale art. 15 alin. penultim din statutul societăţii pârâte şi ale art. 35 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 82/1991, republicată.
Totodată, recurentul a apreciat şi încălcarea de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 112 din Legea nr. 31/1990 şi a prevederilor art. 125 din textul legal sus-citat.
Recursul formulat de reclamantul C.R. este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Astfel, din actele dosarului şi examinând, în ansamblu Decizia recurată prin prisma criticilor vizând incidenţa art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ. se constată că instanţa de apel în mod corect a reţinut că acţiunea în anulare a unei hotărâri A.G.A. este supusă condiţiilor de admisibilitate reglementate de art. 131 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicată, ceea ce înseamnă că o asemenea acţiune poate fi promovată de acţionarul care nu a fost prezent la acea adunare sau, fiind prezent, a votat împotriva măsurilor adoptate, dovada votului contra a acţionarului prezent făcându-se cu procesul-verbal de şedinţă care cuprinde menţiunea expresă a votului negativ al acţionarului, atunci când este cazul.
Însă, în pricina de faţă, se constată că în procesul-verbal de şedinţă nu figurează nici o asemenea menţiune, ceea ce determină a se constata că reclamantul C.R. nu are calitate procesuală activă sub acest aspect în a contesta hotărârea A.G.O.A. din 10 martie 2004.
Aşadar, instanţa de apel a reţinut în mod just că acţiunea formulată de reclamant este o acţiune formulată de o persoană fără calitate procesuală activă pe cale de consecinţă, apelul fiind corect soluţionat prin admiterea sa şi admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantului cu consecinţa respingerii acţiunii precizate a acestei părţi litigante.
Prin urmare, cum nici materialul probator administrat în susţinerea cererii reclamantului nu relevă, în speţă, că instanţa de apel ar fi interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii şi cum se constată că instanţa de apel s-a pronunţat corect asupra tuturor mijloacelor de apărare şi dovezilor, Decizia pronunţată în apel având suport legal, fiind dată cu aplicarea corectă a legii, instanţa de recurs nu va putea primi criticile recurentului aduse hotărârii pronunţată în apel acestea nefiind întemeiate.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., să respingă recursul declarat de reclamantul C.R., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul C.R. împotriva deciziei nr. 11 din 5 aprilie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 18 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1304/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1292/2006. Comercial → |
|---|
