ICCJ. Decizia nr. 1337/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1337/2006
Dosar nou nr. 16930/1/2005
Dosar vechi nr. 4175/2005
Şedinţa publică din 4 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 185/2005 la Tribunalul Prahova, reclamanta SC P.L. SA Ploieşti a chemat în judecată pârâta SC D.I. SRL solicitând instanţei să dispună rezoluţiunea contractului de vânzare – cumpărare din 12 octombrie 2004.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin contractul de vânzare – cumpărare menţionat, pârâta s-a obligat să-i vândă şi să-i monteze uşi industriale la investiţie. Cu ocazia prezentării soluţiei de montaj a constatat că pârâta nu-şi poate îndeplini corespunzător obligaţia asumată prin contract, prin dispoziţie de şantier comunicându-i-se imposibilitatea montării uşilor de acces potrivit soluţiei propuse de pârâtă. Montarea uşilor direct pe structura metalică afecta structura de rezistenţă motiv pentru care era necesară o structură metalică suplimentară şi costuri suplimentare.
Tribunalul Prahova, prin sentinţa nr. 314 din 25 mai 2005 a admis acţiunea, a constatat rezoluţiunea contractului de vânzare – cumpărare ca urmare a renunţării beneficiarului şi a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 113.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamanta a renunţat la executarea contractului motivat de faptul că montarea uşilor nu ar fi fost posibilă fără realizarea unei structuri suplimentare, şi faţă de împrejurarea că a încheiat un alt contract cu o altă societate comercială.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta SC D.I. SRL solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei în sensul respingerii acţiunii reclamantei.
În motivare, apelanta a susţinut că instanţa a soluţionat cauza ţinând cont de o clauză expresă contractuală de renunţare, însă aceste dispoziţii produc efecte după încheierea validă a contractului, că potrivit contractului, dimensiunile golului trebuiau asigurate de către reclamantă şi că prin fapta proprie reclamanta a refuzat executarea contractului.
Prin Decizia nr. 249 din 10 octombrie 2005, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ a respins ca nefondat apelul.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut că montarea uşilor la obiectiv nu era posibilă a fi executată decât pe structura metalică existentă, fără a fi afectată siguranţa clădirii, aşa cum propusese apelanta – pârâtă şi din această cauză s-a făcut de către o altă formă executarea structurii metalice suplimentare, şi că reclamanta a solicitat rezoluţiunea contractului pentru cauze ulterioare, rezultând din neexecutarea obligaţiei unuia dintre părţi, din cauze neimputabile acesteia.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta SC D.I. SRL solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului şi pe fond respingerea acţiunii ca neîntemeiată, invocându-se în drept dispoziţiile art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs, reclamanta a susţinut că deşi reclamanta a solicitat rezoluţiunea contractului ca urmare a neexecutării culpabile a obligaţiilor contractuale de către pârâtă, instanţa de dispus rezilierea contractului, sens în care instanţa a acordat intimatei reclamante ceea ce nu a cerut, că s-a reţinut greşit situaţia de fapt, obligaţia de pregătire la golului la uşă aparţinând beneficiarului, iar din expertiza efectuată în cauză de experţii L.A. şi I.M., rezultă clar că lucrările au fost efectuate cu altă societate în condiţii identice cu cele stabilite prin contractul încheiat cu pârâta, că deşi s-a emis o factură pentru plata avansului, reclamanta nici până în acest moment nu a achitat avansul şi că anterior promovării prezentei acţiuni, pârâta s-a adresat Judecătoriei Ploieşti cu o cerere având ca obiect obligarea la executarea contractului şi plata avansului şi că din probatoriile administrate nu rezultă nici un motiv de desfiinţare a contractului.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru următoarele considerente:
Motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. nu este incident în cauză întrucât instanţele nu s-au pronunţat asupra a ceea ce s-a cerut.
În speţă, acţiunea a avut un obiect strict determinat, rezoluţiunea contractului de vânzare – cumpărare din 12 octombrie 2005 întemeiată pe dispoziţiile art. 1020 C. civ., iar instanţa s-a pronunţat cu privire la acesta.
Instanţa s-a pronunţat în limitele cererii cu care a fost investită, astfel cum a fost determinată de reclamant constatând rezoluţiunea contractului de vânzare – cumpărare cu execuţie instantanee, şi nu rezilierea, care se aplică în cazul neexecutării unor contracte cu executare succesivă, ceea ce nu este cazul în speţă.
Nici cel de al doilea motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este fondat, instanţele aplicând corect în raport de starea de fapt stabilită, necenzurabilă în recurs dispoziţiile art. 1020 C. civ. şi art. 1021 C. civ., potrivit cărora în contractele sinalagmatice cu execuţie imediată când una din părţi nu-şi îndeplineşte obligaţia, cealaltă parte poate cere desfiinţarea contractului, condiţia rezolutorie fiind subînţelesă.
Restul criticilor referitoare la modul de apreciere a probelor vizează aspecte legate de netemeinicia hotărârii recurate.
Ori în condiţiile abrogării pct. 11 al art. 304 C. proc. civ. nu mai există temei legal pentru cenzurarea în recurs a aspectelor menţionate, situaţie în care hotărârile anterioare nu mai pot fi supuse controlului judiciar din acest punct de vedere.
Pentru considerentele expuse în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul ca nefondat.
Instanţa constatând culpa procesuală a recurentei pârâte, în conformitate cu prevederile art. 274 C. proc. civ. va obliga la 500 RON, reprezentând dreptul de judecată către intimata reclamantă SC P.L. SA.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC D.I. SRL, împotriva deciziei nr. 249 din 10 octombrie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ ca nefondat.
Obligă pârâta SC D.I. SRL la plata sumei de 500 RON reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatei – reclamante SC P.L. SA.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 135/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 131/2006. Comercial → |
|---|
