ICCJ. Decizia nr. 135/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.135/2006
Dosar nou nr. 10408/1/2005
Dosar vechi nr. 2506/2005
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 761, pronunţată la data de 16 noiembrie 2004, în dosarul nr. 4137/2004, Tribunalul Arad a admis acţiunea formulată de reclamanta, SC E. SRL împotriva pârâtei SC C.C. SA Arad pe care a obligat-o să plătească reclamantei suma de 1.941.442 lei, cu titlu de despăgubiri şi suma de 193.855.454 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Spre a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că probele administrate relevă ca îndeplinite cerinţele aplicării principiului îmbogăţirii fără just temei în speţă, întrucât în afara lucrărilor descrise în contract, reclamanta a executat şi alte lucrări, respectiv tencuirea unei pardoseli de beton în grosime de 10 cm cu plasă de beton şi protejarea acesteia pe o suprafaţă de 2065 mp al căror preţ, reprezentând materiale, transport şi manoperă, însumează, conform expertizei, 1.941.840.442 lei.
Secţia comercială şi de contencios administrativ a Curţii de Apel Timişoara, prin Decizia civilă nr. 87, pronunţată la data de 20 aprilie 2005, în dosarul nr. 1645/COM/2005, a admis apelul declarat de pârâta, SC G.C.A. SA împotriva sentinţei tribunalului pe care a schimbat-o, în tot, în sensul că a respins acţiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtei pentru îmbogăţire fără justă cauză, şi a obligat pe intimata-reclamantă să plătească apelantei pârâte suma de 23.756.752 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în apel.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa de control judiciar, raportând criticile apelantei sentinţei atacate din perspectiva probelor administrate şi dispoziţiilor legale incidente, a apreciat că apelul este întemeiat, întrucât raportul juridic existent între părţi se bazează pe prevederile contractului de antrepriză de lucrări din 22 aprilie 2003, prin care s-a convenit asupra efectuării de către reclamantă, în calitate de antreprenor, în beneficiul pârâtei a unor lucrări la preţul prevăzut în devizele anexă la contract, referitor la care printr-un „act adiţional" datat 7 aprilie 2003, înregistrat la 21, respectiv 23 aprilie 2003, pârâta, în mod unilateral, se obligă, ca soluţie tehnică mai avantajoasă din punct de vedere calitativ, la turnarea unei pardoseli cu grosimea de 10 cm în suprafaţă de 2065 mp a cărei structură va conţine o plasă sudată din oţel beton şi un beton impermeabil al cărei cost este de 210.993.000 lei în locul variantei de vopsire, al cărei cost ar fi fost de 209.721.400 lei, fiind de acord cu realizarea, considerată superioară calitativ, fără modificarea sumei din deviz, situaţie în care raportului juridic născut din contract îi sunt aplicabile prevederile ce rezultă din acesta, contractul având, potrivit art. 969 alin. (1) C. civ. „putere de lege între părţile contractante", iar, în măsura în care contractul exprimă voinţa neviciată a părţilor cu privire la regulile cărora au convenit să se supună şi nu este nul sau anulat, este exclusă incidenţa unor consecinţe ce ar decurge, potrivit art. 992 şi următoarele C. civ., din îmbogăţirea fără justă cauză, principiu ce nu poate fi invocat decât atunci când raportul juridic nu este rezultatul unei manifestări de voinţă săvârşită în scopul de a produce consecinţe juridice al unui act juridic, cum este cazul în speţă, astfel că reclamanta nu poate invoca existenţa unei îmbogăţiri fără justă cauză a pârâtei datorită efectuării lucrărilor convenite prin contractul de antrepriză, devizele anexe şi actul adiţional.
Împotriva deciziei pronunţată în apel a formulat recurs intimata reclamantă, SC E. SRL invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 şi pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că hotărârea atacată este dată cu încălcarea art. 261 pct. 1-8 C. proc. civ., şi nu este motivată în fapt şi în drept, critici care, cu aplicarea art. 306 alin. (3) C. proc. civ. se circumscriu motivelor prevăzute de art. 304 pct. 5 şi pct. 7 C. proc. civ., recurenta nedezvoltând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 spre a putea fi analizat.
Intimata a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului şi menţinerea deciziei atacate ca fiind legală şi temeinică, apreciind neîntemeiate criticile formulate de recurentă împotriva acesteia.
Recursul este nefondat.
Astfel, examinarea deciziei atacate relevă că aceasta cuprinde toate menţiunile prevăzute de art. 261 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., inclusiv cele a căror lipsă poate atrage nulitatea hotărârii în condiţiile art. 105 alin. (2) teza 1 C. proc. civ., aşa încât critica ce vizează incidenţa art. 304 pct. 5 C. proc. civ. nu poate fi primită.
Este de observat că, în conformitate cu cerinţele art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. instanţa de apel a arătat, detaliat şi concret, în considerentele evocatei decizii, care sunt motivele de fapt şi de drept pe care îşi argumentează soluţia de admitere a apelului, de schimbare a sentinţei instanţei de fond şi de respingere a acţiunii reclamantei, întemeiată pe dispoziţiile art. 992 C. civ., situaţie ce înlătură şi critica bazată pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Aşa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ. va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC E. SRL Arad, împotriva deciziei nr. 87 din 20 aprilie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1354/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1337/2006. Comercial → |
|---|
