ICCJ. Decizia nr. 1315/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1315/2006
Dosar nr. 17132/1/2005
Dosar vechi nr. 4242/2005
Şedinţa publică din 31 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Paşcani la data de 5 aprilie 2002 reclamanta SC A. SA Paşcani a solicitat obligarea pârâtei SC R. SRL Paşcani să ridice lucrările efectuate de aceasta în spaţiul comercial proprietatea reclamantei din str. Eugen Stamate, iar în caz de refuz să fie autorizată să le execute aceasta pe cheltuiala pârâtei, cu cheltuieli de judecată.
Pârâta a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata daunelor pentru lipsa de folosinţă a spaţiului astfel cum a fost modificat în sumă de 10.000.000 lei, majorate ulterior la 300.000.000 lei.
Prin sentinţa civilă nr. 4035 din 11 octombrie 2002 a Judecătoriei Paşcani s-a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi s-a dispus declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia comercială.
Soluţionând litigiul pe fond, această instanţă prin sentinţa nr. 261 din 11 mai 2005 a respins acţiunea reclamantei şi cererea reconvenţională formulată de pârâta.
Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, prin Decizia nr. 105 din 31 octombrie 2005 a admis apelurile formulate de ambele părţi împotriva sentinţei tribunalului şi a dispus trimiterea cauzei la Judecătoria Paşcani spre competentă soluţionare.
S-a reţinut în considerentele hotărârii că obiectul litigiului îl constituie o obligaţie de „a face" care rezultă din contractul de închiriere a spaţiului comercial situat în Paşcani, ambele fiind de natură civilă şi nu comercială. Că deşi litigiul se poartă între două societăţi comerciale, nu poate determina competenţa instanţei comerciale de a soluţiona litigiul.
Împotriva acestei decizii pârâta SC R. SRL Paşcani a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a susţinut că a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii.
A arătat recurenta că instanţa de apel nu a avut în vedere că acţiunea cu care reclamanta a investit Judecătoria Paşcani este de natură comercială nepatrimonială (obligaţia de a face) şi deci competenţa materială de soluţionare în primă instanţă revine tribunalului potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.
S-a susţinut că atât contractele de închiriere încheiate cât şi efectuarea lucrărilor de amenajare sunt acte de comerţ, având în vedere că aceste operaţiuni au ca obiect o parte din fondul de comerţ, aparţinând reclamantei.
Recursul nu este fondat.
În mod corect instanţa de apel a reţinut că în raport de obiectul litigiului dedus judecăţii, obligarea pârâtei să ridice lucrările efectuate de aceasta în spaţiul proprietatea reclamantei, precum şi natura contractului încheiat între părţi (contract de închiriere), competenţa de soluţionare, revine instanţei civile şi nu comerciale.
Aşa fiind, potrivit art. 1 pct. 1 C. proc. civ., competenţa materială aparţine Judecătoriei Paşcani, căreia i s-a trimis dosarul pentru soluţionarea acţiunii reclamantei şi cererii reconvenţionale a pârâtei.
Pentru considerentele reţinute urmează ca potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ. să se respingă recursul declarat de pârâta SC R. SRL Paşcani.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC R. SRL Paşcani împotriva deciziei nr. 105 din 31 octombrie 2005 a Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1310/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 169/2006. Comercial → |
|---|
