ICCJ. Decizia nr. 133/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.133/2006
Dosar nou nr. 8796/1/2005
Dosar vechi nr. 2102/2005
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 11 mai 2004, pronunţată de Judecătoria sectorului 3 Bucureşti s-a încuviinţat cererea de executare silită prin poprire formulată de creditoarea SC T. SA Bucureşti, până la concurenţa sumei de 450.000 dolari S.U.A., în echivalent lei la cursul oficial B.N.R. din data plăţii împotriva debitoarei SC O.A. SA Braşov şi terţului poprit B.C.R. SA, în baza titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin emis la 16 februarie 2004.
Prin Decizia nr. 128 din 11 februarie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială a respins, ca nefondat apelul formulat de debitoare.
Împotriva acestei decizii, debitoarea a formulat recurs întemeiat, în drept, pe dispoziţiile art. 304 pct. 1 şi 9 C. proc. civ.
Prin primul motiv de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 1 C. proc. civ. a invocat că instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale judecând ca instanţă comercială în condiţiile în care judecătoria a judecat în compunere de complet civil, iar potrivit principiului ierarhiei căilor de atac, toate căile de atac începute de instanţa civilă urmează acelaşi curs.
Prin al doilea motiv întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a susţinut că instanţa de apel a nesocotit principiul potrivit căruia legea specială derogând de la legea generală are prioritate, în speţă, fiind incidente dispoziţiile din Legea nr. 58/1934 art. 61 şi art. 62 şi Normele B.N.R. nr. 6 din 8 martie 1994 pct. 320/1994 privitor la emiterea somaţiei şi nu normele generale prevăzute de C. proc. civ., iar neaplicarea acestora nu a fost, nicicum, motivată, încălcându-se şi art. 261 C. proc. civ.
Prin al treilea motiv, întemeiat tot pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a arătat că dreptul de a cere executarea silită era prescris, conform art. 94 din Legea nr. 58/1934, termenul de 3 ani începând să curgă de la data când biletul la ordin putea fi executat, respectiv data emiterii 16 februarie 2001, în raport de faptul că acesta nu avea înscrisă o dată a scadenţei şi nu de la data când a fost prezentat spre plată, nemotivându-se în nici un fel cu privire la vreo cauză de întrerupere sau suspendare a cursului acestuia.
Sub acest aspect a arătat că prezentarea la plată nu este o cauză de natură să întrerupă sau să suspende cursul prescripţiei.
Prin următorul motiv întemeiat tot pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a arătat că prin deciziile nr. 66/2005 şi nr. 67/2005 ale Curţii de Apel Braşov s-a constatat nevalabilitatea titlului a cărui executare se solicită.
Prin ultima critică a susţinut că hotărârea este nelegală şi pentru faptul că drepturile procesuale au fost exercitate cu rea credinţă, atât timp cât şi debitorul şi terţul poprit erau situaţi în raza de competenţă a Judecătoriei Braşov care a şi investit cu formulă executorie titlul.
Recursul este nefondat.
Privitor la primul motiv, întemeiat pe art. 304 pct. 1 C. proc. civ., se constată legat de ceea ce reglementează acest motiv de recurs că, în cauză, compunerea completului de judecată a fost legală, apelul fiind soluţionat în complet de 2 judecători, nereţinându-se nici un caz de incompatibilitate.
Cât priveşte precizarea referitoare la încălcarea ierarhiei căilor de atac, competentă să soluţioneze calea de atac fiind instanţa ierarhic superioară celei care a judecat fondul se constată, de asemenea, că principiul nu a fost încălcat, deoarece la judecătorie nu există complete specializate, iar în calea de atac cauza a fost repartizată secţiei comerciale fiind vorba de executarea unui bilet la ordin.
Privitor la al doilea motiv întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se constată că încuviinţarea executării silite s-a realizat, prin poprire, conform dreptului comun şi nu conform modalităţilor specifice executării silite mobiliare sau imobiliare din materia dreptului cambial, încât, sunt incidente aceste dispoziţii legale, iar în cadrul procedurii de executare prin poprire nu este necesară emiterea unei somaţii, în acest sens fiind dispoziţiile art. 454 alin. (1) C. proc. civ., la care instanţa de apel corect s-a raportat.
Referitor la prescripţie, procedura încuviinţării executării silite fiind una necontencioasă, rezultă că ea este guvernată de regulile aplicabile procedurii necontencioase, pe această cale, neputându-se invoca deci, excepţii de fond, precum prescripţia dreptului de a cere executarea silită, partea având posibilitatea să formuleze o astfel de apărare în cadrul contestaţiei la executare fără a se putea opune autoritatea de lucru judecat.
În aceeaşi situaţie se încadrează şi critica privind anularea între timp a titlului a cărui executare s-a solicitat prin poprire, în cauză, rezultând în acelaşi timp că, deciziile nr. 66/2005 şi nr. 67/2005 ale Curţii de Apel Braşov la care face referire recurenta debitoare se află în faza procesuală a recursului încât ele se bucură încă de autoritatea lucrului judecat ca o calitate a hotărârii de la momentul adoptării ei, după care s-a cerut încuviinţarea executării şi până la expirarea termenului de exercitare a căilor de atac, de reformare sau de retractare ori după caz, până la respingerea acestora.
Referitor la ultima critică privind pretinsa exercitare cu rea credinţă a drepturilor procesuale prin sesizarea altei instanţe de judecată decât cea din raza sediului debitorului sau a terţului poprit, acest motiv de recurs nu poate fi încadrat în nici unul din motivele de recurs expres şi limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ., fiind, de altfel, şi nereală, terţ poprit fiind B.C.R. SA astfel că, potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. civ., competenţa teritorială este alternativă, iar alegerea aparţine creditorului.
Pentru toate considerentele expuse, recursul se priveşte ca nefondat şi în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de debitoarea SC O.A. SA Braşov, împotriva deciziei nr. 128 din 11 februarie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1356/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1321/2006. Comercial → |
|---|
