ICCJ. Decizia nr. 136/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.136/2006
Dosar nou nr. 10577/1/2005
Dosar vechi nr. 2549/2005
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1603 din 26 august 2004 a Tribunalului Braşov s-a admis cererea formulată de reclamanta S.I.F. T. SA Braşov în contradictoriu cu pârâta SC S.C. SA şi în consecinţă:
S-a constatat efectuarea expertizei tehnice-construcţii de către expertul ing. T.F.M., care a fost înmânat părţilor.
S-a dispus comunicarea sus-menţionatului raport şi a răspunsului la obiecţiuni auditorului financiar intern sau cenzorilor societăţii pârâte, după caz, spre a fi analizat şi a se propune măsuri corespunzătoare.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 168.475.000 lei din care 300.000 lei reprezintă taxe judiciare iar 168.175.000 lei reprezintă onorariile experţilor.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele considerente:
Reclamanta deţine mai mult de 10 % din acţiunile reprezentând capitalul social, fapt care nu este contestat de pârâtă, fiind astfel îndreptăţită ca în baza art. 1222 din Legea nr. 31/1990 republicată să solicite efectuarea expertizei prin care să se analizeze operaţiunile cerute motiv pentru care a încuviinţat efectuarea expertizei, numind în calitate de expert contabil pe domnul S.Ş.
Expertiza d-lui expert S.Ş. a fost completată cu răspuns la obiecţiunile părţilor, răspuns care a fost întocmit de expertul T.F.M. urmare a faptului că instanţa a admis cererea de înlocuire formulată de expertul S.Ş.
Ulterior expertiza efectuată şi completată conform celor de mai sus a fost anulată (încheierea din 18 februarie 2004) întrucât nu a fost efectuată cu citarea părţilor, în condiţiile art. 208 C. proc. civ.
Expertiza refăcută a fost depusă de expert la termenul de judecată din 5 mai 2004, ulterior fiind completată cu răspuns la obiecţiunile părţilor.
Cât priveşte valoarea juridică a expertizei, în lipsa unor reglementări exprese, care ar fi avut caracter derogatoriu de la normele de procedură privind expertiza, prevăzute de art. 201 şi următoarele C. proc. civ., s-a apreciat că expertiza efectuată în condiţiile art. 1332 din Legea nr. 31/1990 republicată are caracterul unei expertize judiciare, opozabile părţilor în proces şi a fost efectuată în cadrul unei proceduri contencioase.
Expertiza, efectuată în condiţiile sus menţionate a fost predată în baza sentinţei atacate şi art. 1332 din Legea nr. 31/1990 republicată, cenzorilor societăţii, spre a fi analizată şi a se propune măsuri corespunzătoare.
Faţă de concluziile expertizei, efectuată în condiţii de contradictorialitate, în baza art. 1332 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicată şi a art. 274 C. proc. civ. referitor la cheltuielile de judecată s-a constatat că sesizarea instanţei nu s-a făcut cu rea-credinţă şi în consecinţă instanţa a obligat societatea pârâtă să plătească reclamantei atât onorariul expertului cât şi cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta SC S.C. SA solicitând schimbarea acesteia în sensul respingerii acţiunii.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia nr. 70 din 28 aprilie 2005, a respins ca nefondat apelul pârâtei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, pârâta SC S.C. SA solicitând admiterea acestuia şi respingerea acţiunii reclamantei.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe prevederile pct. 9 şi 10 ale art. 304 C. proc. civ., recurenta invocă aspecte ce nu pot fi încadrate în pct. 9 şi 10 la care se face trimitere, fără a se indica nici textele legale încălcate sau aplicate greşit şi nici mijlocul de apărare sau dovada asupra căreia instanţa nu s-a pronunţat şi care vizează, în cea mai mare parte chestiuni referitoare la administrarea probei cu expertiza tehnică şi aprecierea acesteia.
Recurenta invocă şi faptul că instanţa de fond a acordat ce nu s-a cerut, pronunţând un plus petita, respectiv a dispus înmânarea raportului de expertiză tehnică către auditul intern al societăţii deşi reclamanta nu a solicitat acest lucru. Acest motiv ar putea fi încadrat, în temeiul art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în pct. 6 al art. 304 C. proc. civ.
Examinând recursul pârâtei prin prisma acestui motiv Înalta Curte constată că el este nefondat.
Reclamanta a solicitat prin acţiune numirea unui expert care să întocmească o expertiză în cadrul căreia să se analizeze operaţiuni din gestiunea pârâtei conform obiectivelor stabilite, raport care să fie înmânat reclamantei şi cenzorilor societăţii pârâte pentru a se stabili măsuri corespunzătoare. Instanţa de fond, admiţând acţiunea a dispus şi comunicarea raportului şi răspunsului la obiecţiuni „auditorului financiar intern sau cenzorilor societăţii pârâte, după caz, spre a fi analizat şi a se propune măsuri corespunzătoare". Aşa cum corect a reţinut şi instanţa de apel, instanţa de fond, dispunând astfel, nu a dat mai mult decât s-a cerut, având în vedere că obligaţia de comunicare era alternativă, după caz auditorului intern sau cenzorilor şi că, de la data introducerii cererii şi până la data pronunţării sentinţei au intervenit modificări ale Legii nr. 31/1990 (Titlul III, Cap. IV, Secţiunea a IV-a), care vizau posibilitatea înlocuirii cenzorilor cu auditori financiari interni, deşi textul art. 1332 alin. (1) din lege nu a fost modificat. Astfel, instanţa a acordat ceea ce s-a cerut, respectiv obligarea comunicării raportului persoanelor îndreptăţite (după caz, cenzor sau auditor intern).
În acest context apare ca nefondată şi susţinerea recurentei că ar exista o contradicţie între considerentele şi dispozitivul sentinţei, întrucât pe de o parte, nu există nici o contradicţie iar pe de alta, referirea în considerente doar la cenzori este legată de trimiterea expresă pe care instanţa o face la prevederile art. 1332 din Legea nr. 31/1990.
Faţă de cele de mai sus Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC S.C. SA, împotriva deciziei nr. 70 din 28 aprilie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1138/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1361/2006. Comercial → |
|---|
