ICCJ. Decizia nr. 1369/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1369/2006
Dosar nou nr. 16126/1/2005
Dosar vechi nr. 3939/2005
Şedinţa publică din 5 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Bacău sub nr. 8741/2004, reclamanta SC D. SRL Bacău a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta A.J.O.F.M. Bacău, instanţa să pronunţe o hotărâre prin care să dispună obligarea pârâtei la încheierea convenţiei prevăzută de art. 52 din N.M. de aplicare a Legii nr. 76/2002, privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă pentru un număr de 17 absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ, promoţia 2004, conform art. 80 din Legea nr. 76/2002 astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 107/2004 şi obligarea pârâtei la acordarea stimulentelor reglementate de Legea nr. 76/2002 pentru aceşti absolvenţi.
În susţinerea pretenţiilor deduse judecăţii reclamanta a arătat că a solicitat pârâtei să încheie convenţia stipulată de art. 52 din N.M. de aplicare a Legii nr. 76/2002 cu completările şi modificările aduse de Legea nr. 107/2004 pentru 15 absolvenţi de învăţământ, promoţia 2004, aceştia fiind iniţial angajaţi pe bază de contract de muncă pe perioadă determinată, iar, ulterior, au fost angajaţi cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată, înregistrat la I.T.M. Bacău. De asemenea, reclamanta a mai solicitat pârâtei A.J.O.F.M. stimulentele legale pentru încă doi absolvenţi de învăţământ, angajaţi pe perioadă nedeterminată.
Pârâta A.J.O.F.M. Bacău a răspuns solicitării reclamantei arătând că angajatorii care încadrează absolvenţi cu contract individual de muncă pe perioadă determinată şi ulterior, prin act adiţional la contractul de muncă, modifică durata cu perioadă nedeterminată nu pot beneficia de prevederile art. 80 din Legea nr. 76/2002, modificată şi completată, având în vedere dispoziţiile art. 511 din HG nr. 934/2004 pentru modificarea şi completarea N.M. de aplicare a Legii nr. 76/2002 aprobate prin HG nr. 174/2002.
Prin sentinţa nr. 47 din 10 februarie 2005 Tribunalul Bacău a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta SC D. SRL Bacău.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut, în esenţă, dispoziţiile art. 511 alin. (2) din N.M. de aplicare a Legii nr. 76/2002 potrivit cărora angajatorii care încadrează în muncă pe durată nedeterminată absolvenţi de învăţământ care la data absolvirii studiilor nu aveau raporturi de muncă sau de serviciu beneficiază de prevederile art. 80 din Legea nr. 76/2002, modificată şi completată.
Împotriva hotărârii primei instanţe a declarat apel reclamanta SC D. SRL Bacău.
Prin Decizia nr. 63 din 27 septembrie 2005 Curtea de Apel Bacău a respins apelul comercial ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, dispoziţiile Legii nr. 76/2002.
Împotriva deciziei pronunţată în apel a declarat recurs reclamanta SC D. SRL Bacău, neindicând nici unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., criticile formulate putând a fi circumscrise motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta reclamantă a arătat că prin acţiunea introdusă la Tribunalul Bacău a formulat două capete de cerere:
- 1. încheierea unei convenţii şi acordarea stimulentelor pentru 15 absolvenţi;
- 2. acordarea de subvenţii pentru încă doi absolvenţi, instanţa de fond respingând acţiunea, soluţie rămasă şi în apel prin respingerea sa.
Recurenta reclamantă a criticat ambele hotărâri, apreciind greşita interpretare a textelor de lege de către instanţe în soluţionarea cauzei.
Recurenta arată, în esenţă, că instanţa de apel cât şi cea de fond au aplicat eronat prevederile Legii nr. 76/2002 şi ale HG nr. 174/2002, din textele legale sus-citate nerezultând că nu poate fi modificat contractul de muncă dintr-unul încheiat pe o perioadă determinată într-un contract individual de muncă pentru perioadă nedeterminată, asupra acestuia din urmă producându-şi efectele dispoziţiile art. 511 alin. (2) din HG nr. 934/2004 şi ale art. 80 din Legea nr. 76/2002. De asemenea, recurenta arată că, privitor la al doilea capăt de cerere, instanţa de apel nu a deosebit între motivarea respingerii primului capăt de cerere şi motivarea respingerii celui de-al doilea capăt de cerere, deşi erau situaţii diferite.
Recursul reclamantei SC D. SRL Bacău este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Astfel, din actele dosarului şi din analiza deciziei pronunţată în apel prin prisma criticilor aduse de recurentă prin motivele de recurs formulate se constată că în mod corect instanţa de apel a reţinut eficienţa dispoziţiilor art. 80 din Legea nr. 76/2002, modificată şi completată prin Legea nr. 107/2004, potrivit cărora angajatorii primesc lunar pe o perioadă de un an stimulente în cazul angajării de absolvenţi ai unităţilor de învăţământ cu condiţia ca între aceştia şi angajator să fie încheiat un contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată.
Ori, la data modificării contractului de muncă încheiat pe perioadă determinată în contract de muncă pe perioadă nedeterminată, absolvenţii de învăţământ, în calitate de angajaţi ai recurentei reclamante, erau deja salariaţi ai acesteia, cu contract de muncă pe perioadă determinată, fiind astfel încălcată cerinţa impusă de textul legal precizat potrivit căruia absolvenţii nu pot avea calitatea de salariaţi la momentul cererii adresată A.J.O.F.M. având drept obiect acordarea de stimulente acestora şi încheierea convenţiei prevăzută în art. 52 din N.M. de aplicare a Legii nr. 76/2002.
Intenţia legiuitorului, aşa cum apare şi din art. 83 din legea sus-evocată, constă în stimularea angajării de absolvenţi ai unităţilor de învăţământ pe perioade nedeterminate de timp, facilităţile acordate societăţilor comerciale în calitate de angajatori urmărind tocmai asigurarea unui loc de muncă tinerilor pe o perioadă de timp cât mai mare.
Privitor la ceilalţi doi absolvenţi pentru care recurenta reclamantă a solicitat separat pârâtei A.J.O.F.M. acordarea stimulentelor se constată neîndeplinirea cerinţelor impuse de dispoziţiile art. 77 coroborat cu art. 5 alin. (4) din Legea nr. 76/2002.
Prin urmare, constatând că instanţa de apel, în soluţionarea apelului formulat de reclamantă, a pronunţat o decizie cu aplicarea corectă a legii, criticile aduse în motivarea recursului nu pot fi primite, acestea fiind fără suport legal.
În consecinţă, instanţa de recurs urmează a respinge recursul declarat de reclamantă ca nefondat.
Aşa fiind,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC D. SRL Bacău împotriva deciziei nr. 63 din 27 septembrie 2005 a Curţii de Apel Bacău, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 5 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 138/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1365/2006. Comercial → |
|---|
