ICCJ. Decizia nr. 1385/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1385/2006
Dosar nou nr. 33720/1/2004
Dosar vechi nr. 11301/2004
Şedinţa publică din 6 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 697 din 3 mai 2004 a Tribunalului Dolj, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a admis în parte acţiunea astfel cum a fost precizată formulată de A.S.M.P. Bârca, împotriva pârâtei A.P.A.P.S. cu sediul în Bucureşti; pârâta a fost obligată la 433.996.400 lei despăgubiri civile, iar reclamanta la 520.965.000 lei reprezentând diferenţă preţ şi daune moratorii; s-au compensat datoriile reciproce ale părţilor până la concurenţa sumei celei mai mici, respectiv 433.996.400 lei şi pârâta a fost obligată către reclamantă la 49.655 lei cheltuieli de judecată.
Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat, prin Decizia nr. 385 din 13 octombrie 2004 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
S-a reţinut în considerentele deciziei că nu sunt întemeiate excepţiile invocate de pârâta apelantă privind prematuritatea cererii de chemare în judecată, a încălcării principiului contradictorialităţii şi a dreptului de apărare, precum şi cea a lipsei calităţii procesuale pasive a acesteia.
Referitor la fondul litigiului, s-a reţinut că în speţă sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 1337 C. civ., privind obligaţia de garanţie a vânzătorului, cu motivarea că acţiunea prin care proprietarii şi-au revendicat drepturile lor (sentinţa civilă nr. 674 din 11 octombrie 2001) are ca temei o cauză anterioară încheierii contractului de vânzare cumpărare acţiuni şi nu ulterioară cum greşit a susţinut pârâta.
S-a apreciat că la data promovării acţiunii (27 noiembrie 2002) erau incidente dispoziţiile Legii nr. 137/2002, care a intrat în vigoare în aprilie 2002. Că nu sunt aplicabile dispoziţiile OUG nr. 88/1997 modificată şi completată prin Legea nr. 99/1999, iar prin art. 56 alin. (1) din Legea nr. 137/2002 s-a prevăzut expres că la data intrării în vigoare a acestei legi, se abrogă pe lângă alte texte legale şi dispoziţiile art. 324 alin. (1), (2) şi (3) din OUG nr. 88/1997, privind privatizarea societăţilor comerciale, aprobată prin Legea nr. 44/1998 cu modificările şi completările ulterioare.
S-a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile privind compensarea judecătorească prevăzute de art. 1144 C. civ.
Împotriva acestei decizii pârâta A.V.A.S. Bucureşti a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a susţinut că hotărârea pronunţată a fost dată’ cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
A arătat recurenta că ambele instanţe au reţinut în mod greşit că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 1137 C. civ., privind răspunderea pentru evicţiune totală sau parţială a lucrului vândut întrucât obiectul contractului l-au constituit acţiunile emise de societatea comercială şi nu imobilul care ulterior a fost revendicat.
La pronunţarea hotărârilor, instanţele nu au luat în considerare faptul că acţiunile şi activele sunt noţiuni distincte, că acţiunile fac parte din capitalul social, iar imobilele sunt incluse în patrimoniul societăţii.
Instanţele nu au avut în vedere faptul că prin încheierea contractului de vânzare cumpărare acţiuni, intimata reclamantă nu a dobândit un drept de proprietate de la A.V.A.S. asupra imobilelor şi deci nu se poate reţine că aceasta a suferit un prejudiciu determinat de pierderea unei cote din dreptul de proprietate.
În cel de-al doilea motiv de recurs, s-a susţinut că instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 137/2002, întrucât în raport de prevederile art. 30 din acest act normativ, acestea nu se aplică contractelor încheiate anterior cum este contractul ce formează obiectul litigiului de faţă.
S-a invocat că art. 30 din Legea nr. 137/2002 prevede că despăgubirile nu trebuie să depăşească cumulat 50 % din preţul efectiv plătit de cumpărător.
În ultimul motiv, recurenta a arătat că prin hotărârile pronunţate de cele două instanţe s-au încălcat prevederile art. 1143 C. civ., întrucât A.V.A.S. a fost obligată în mod nelegal la plata de despăgubiri şi deci nu poate opera în cauză compensaţia.
S-a susţinut că imobilul nu a fost dobândit de intimata reclamantă de la A.V.A.S., nu s-a verificat dacă reclamanta are titlu de proprietate asupra acestuia şi dacă societatea comercială a fost obligată la restituirea imobilului.
Recursul nu este fondat.
La data de 19 decembrie 1996 între F.P.S. Bucureşti şi A.S.M.P. Bîrca s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare a unui număr de 36.586 acţiuni, în sumă totală de 914.650.000 lei, reprezentând 40 % din capitalul social al SC A.B. SA şi s-a stabilit modalitatea şi termenele de plată conform clauzelor stipulate de părţi.
Ulterior, prin sentinţa civilă nr. 674 din 11 octombrie 2001 a Tribunalului Dolj s-a admis acţiunea formulată de succesorii autoarei D.L., proprietara imobilelor revendicate şi reclamanta din litigiul dedus judecăţii a fost obligată să lase în deplină proprietate şi liniştită folosinţă terenul în suprafaţă de 4 ha. curţi şi 0,45 ha. vie situat în intravilanul comunei Bîrca, plus construcţiile aferente, acestea fiind echivalentul pentru SC A.B. SA a pavilionului nr. 1, pavilionului nr. 2, atelierul mecanic nr. 1 şi atelierul mecanic nr. 2.
La data de 27 noiembrie 2002 reclamanta a formulat prezenta acţiune prin care a solicitat despăgubiri reprezentând prejudiciul suferit prin pierderea cotei procentuale din acţiunile cumpărate (40 % din valoarea bunurilor revendicate).
În mod corect instanţa de apel a reţinut că recurenta pârâtă este obligată să achite intimatei reclamante despăgubiri pentru imobilul restituit foştilor proprietari în temeiul dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 137/2002, privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării.
În ceea ce priveşte valoarea despăgubirilor nu se poate reţine susţinerea recurentei privind acordarea de 50 % din preţul plătit efectiv de cumpărător, cât timp răspunderea instituţiei publice implicată în privatizare la cota de capital vândută, trebuie să fie integrală, la nivelul prejudiciului cauzat prin restituirea în natură a imobilului.
Susţinerea recurentei că în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 137/2002 întrucât contractul de vânzare cumpărare a fost încheiat anterior, va fi înlăturată deoarece acesta se afla în derulare la data adoptării acestei legi, iar în prezentul litigiu intimata reclamantă a fost obligată la plata unei diferenţe de preţ.
În raport de considerentele reţinute, nu au suport probator criticile invocate de recurentă privind o confuzie creată între noţiunile de acţiuni şi active şi nici cele prin care s-a susţinut că pentru a fi în prezenţa unei obligaţii de garanţie pentru evicţiune, trebuia ca A.S.M.P. să fi dobândit prin contractul de vânzare cumpărare imobilul, care ulterior a fost revendicat.
De menţionat că, în mod corect instanţa de apel a reţinut că potrivit art. 56 alin. (1) din Legea nr. 137/2002 s-au abrogat printre alte texte legale şi dispoziţiile art. 324 alin. (1), (2) şi din OUG nr. 88/1997, privind privatizarea societăţilor comerciale.
Faţă de dispoziţiile art. 1143 şi următoarele C. proc. civ., privind compensarea judecătorească, în mod corect ambele instanţe au reţinut că sunt îndeplinite condiţiile cerute, cât timp s-a stabilit suma de 520.965.000 lei, reprezentând diferenţă preţ şi dobânzi datorate de intimata reclamantă având în vedere şi raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză şi suma de 433.996.400 lei calculată cu titlu de despăgubiri civile datorate de recurenta pârâtă şi s-au compensat sumele până la concurenţa sumei celei mai mici.
Pentru toate aceste considerente, urmează ca potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a se respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta A.V.A.S. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 385 din 13 octombrie 2004 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 6 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1387/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1383/2006. Comercial → |
|---|
