ICCJ. Decizia nr. 1364/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1364/2006
Dosar nou nr. 9076/1/2005
Dosar vechi nr. 2173/2005
Şedinţa publică din 5 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 502/ C din 25 februarie 2004, Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ a respins cererea reclamanţilor B.G., B.E.C. şi SC V.I. SRL, împotriva pârâţilor M.A.S. şi SC A. SRL Braşov, având ca obiect constatarea nulităţii absolute a actului adiţional autentificat la 29 iunie 2001, a contractului de vânzare cumpărare autentificat din 25 februarie 2002 şi rectificarea de C.F.
În motivarea acestei hotărâri s-a reţinut că cesiunea părţilor sociale ale SC V.I. SRL s-a realizat cu respectarea prevederilor art. 197 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, cu acordul celor doi asociaţi şi la preţul înscris în actul constitutiv. În privinţa contractului de vânzare cumpărare, s-a reţinut că disproporţia dintre preţul vânzării şi valoarea de piaţă a bunurilor vândute nu constituie un motiv care să atragă nulitatea contractului.
Prin Decizia nr. 43/ Ap din 29 martie 2005, Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, a admis în parte apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei mai sus menţionate, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că:
A constatat autoritatea de lucru judecat în privinţa nulităţii absolute parţiale a contractului de vânzare cumpărare din 25 februarie 2002, relativ la teren şi rectificării în C.F., în sensul revenirii la situaţia anterioară; a respins restul pretenţiilor; a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei; a compensat între părţi cheltuielile de judecată din apel.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut următoarele:
- motivele de apel referitoare la invocarea nulităţii absolute fundamentate pe caracterul ilicit al cauzei şi fraudarea creditorilor SC V.I. SRL nu pot fi primite, deoarece potrivit art. 294 C. proc. civ., în apel nu se poate schimba cauza cererii de chemare în judecată;
- sub aspectul preţului neserios invocat prin acţiune şi analizat de prima instanţă şi sub aspectul neplăţii preţului, de asemenea, invocată prin acţiune, dar analizată doar în urma administrării probelor din apel, s-a concluzionat că din contractul încheiat rezultă că s-a plătit suma de 300.000.000 lei şi că preţul a fost stabilit în limitele valorii reale a construcţiilor înstrăinate, sens în care s-a făcut referire la înscrisurile emise de B.R.D. din 22 februarie 2002, din 28 aprilie 2002 şi la faptul că, potrivit relaţiilor furnizate de aceeaşi bancă, la 31 august 2001, SC V.I. SRL avea o datorie de 437.148.872 lei, rezultată dintr-un credit nerambursat;
- privind neplata preţului, care constituie un motiv de rezoluţiune a contractului şi nu de nulitate a acestuia, s-a dat eficienţă, în baza dispoziţiilor art. 46 C. com., actului autentic şi s-a reţinut că preţul a fost achitat vânzătoarei, chiar dacă din expertiza contabilă nu s-a putut concluziona în mod cert dacă preţul a fost încasat de vânzătoarea reclamantă, datorită modului defectuos de întocmire a actelor contabile, dar consilierul expert al reclamanţilor a menţionat că în contabilitatea vânzătoarei nu au fost înregistrate documentele legale, în timp ce, consilierul expert al pârâtei a arătat că în evidenţa contabilă a cumpărătoarei au fost evidenţiate corect operaţiile legate de plata preţului.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs reclamanta SC V.I. SRL, criticând-o pentru nelegalitate, prin invocarea dispoziţiilor art. 304 pct. 7, 9 şi 10 C. proc. civ. şi solicitând admiterea acestuia şi modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii apelului şi schimbării sentinţei în privinţa constatării nulităţii absolute a părţii din contractul de vânzare cumpărare autentificat de B.N.P. P.Ş., privind construcţia şi rectificarea înscrisurilor efectuate în C.F., cu privire la acest aspect.
Recurenta reclamantă susţine, astfel, că greşit s-a reţinut că în apel s-ar fi produs o modificare a cauzei acţiunii, inadmisibilă în raport de dispoziţiile art. 294 C. proc. civ.; tot greşit s-a dat eficienţă actului autentic, în temeiul dispoziţiilor art. 46 C. com., fără a se avea în vedere că potrivit acestui text legal, în materie comercială proba poate fi făcută şi cu martori; de asemenea, în ce priveşte reţinerea forţei probante absolută a susţinerilor părţilor actului autentic, în sensul că preţul construcţiei a fost achitat vânzătoarei SC V.I. SRL, în mod eronat instanţa de apel nu a încuviinţat ca SC A. SRL să prezinte în instanţă originalele de care a înţeles să se folosească; în fine, instanţa de apel a folosit argumente străine de natura pricinii, referitoare la ipoteca aplicată numai asupra terenului şi în ce priveşte preţul construcţiilor şi nu a dat relevanţa corespunzătoare tuturor probelor administrate în cauză, deşi acestea erau hotărâtoare pentru rezolvarea pricinii.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor dosarului, se constată următoarele:
Obiectul acţiunii iniţiale formulate de reclamanţi l-a constituit constatarea nulităţii absolute a contractelor pentru lipsa cauzei şi neplata preţului, fiind invocate în drept dispoziţiile art. 197 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 şi art. 1303 C. civ., astfel încât, invocarea în faţa instanţei de apel, prin motivele de apel formulate, a altor temeiuri de drept decât cele menţionate în acţiunea iniţială, vizând caracterul ilicit al cauzei şi fraudarea creditorilor şi care au tins spre modificarea cauzei acţiunii, chiar dacă obiectul a rămas acelaşi, corect a fost înlăturată ca inadmisibilă şi respinsă ca atare, întrucât susţinerile fundamentate pe alte temeiuri legale în apel reprezintă o modificare a cauzei acţiunii, ceea ce contravine dispoziţiilor imperative ale art. 294 C. proc. civ.; în consecinţă această critică se priveşte ca fiind neîntemeiată.
În ce priveşte susţinerea recurentei, în sensul că greşit s-a dat eficienţă actului autentic, în condiţiile în care, în raport de dispoziţiile art. 46 C. com., în speţă, puteau fi folosite şi alte mijloace de probă, se reţine că este de asemenea neîntemeiată, întrucât reclamanţii nu au înţeles să se înscrie în fals cu privire la actul autentic pe care l-au semnat, în cuprinsul căruia se arată că preţul a fost achitat vânzătoarei, iar declaraţiile martorilor audiaţi nu au evidenţiat aspecte legate de plată, aceştia nefiind prezenţi la momentul încasării preţului.
Încheierea actului autentic în faţa notarului public, nedenunţată de nici una dintre părţile semnatare, atestă cu forţă probantă de necontestat exprimarea consimţământului liber al părţilor la încheierea acestuia, astfel încât invocarea greşitei neluări în considerare şi a altor mijloace de probă în condiţiile art. 46 C. com., este nefondată, cu atât mai mult cu cât depoziţiile martorilor audiaţi au fost şi nerelevante, sub acest aspect.
Referitor la critica potrivit căreia în mod greşit instanţa de apel nu a încuviinţat prezentarea de către pârâtă a înscrisurilor de care a înţeles să se folosească, ca probe, se reţine că nu este fondată, de vreme ce în cauză a fost administrat un amplu probatoriu, din care a rezultat că în evidenţa contabilă a cumpărătoarei SC A. SRL au fost evidenţiate operaţiuni corecte, în timp ce în contabilitatea vânzătoarei s-au constatat neregularităţi (raport de expertiză dosar apel).
Susţinerile privind utilizarea unei argumentaţii străine de natura pricinii în motivarea deciziei curţii de apel, privind ipoteca aplicată numai asupra terenului şi în ceea ce priveşte preţul construcţiilor sunt şi ele neîntemeiate.
Astfel, existenţa unei sarcini ce greva imobilul vândut, respectiv o ipotecă în favoarea unei bănci, în valoare de 437.148.872 lei, sumă ce a fost preluată şi achitată de cumpărătoarea SC A. SRL a fost corect apreciată ca fiind o împrejurare relevantă, alături de celelalte probe, în contextul invocării preţului neserios ca motiv de nulitate a contractului de vânzare cumpărare, în raport de dispoziţiile art. 1303 C. civ. Tot în acest sens, trebuie privită şi referirea la valoarea de piaţă a construcţiilor.
De altfel, şi nu în ultimul rând, motivele invocate în susţinerea constatării nulităţii actelor în discuţie reflectă propria culpă a reclamanţilor.
Ca atare, în mod corect instanţa de apel a considerat că aceste motive nu sunt de natură să atragă, în speţă, nulitatea actelor, iar aspectele susţinute privind neplata preţului puteau constitui eventual un motiv de rezoluţiune şi nu de nulitate a contractului, aşa încât recursul reclamantei SC V.I. SRL se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC V.I. SRL împotriva deciziei nr. 43 din 29 martie 2005 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 5 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1361/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 149/2006. Comercial → |
|---|
