ICCJ. Decizia nr. 1412/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1412/2006
Dosar nr. 675/1/2006
Şedinţa publică din 6 aprilie 2006
Asupra recursului, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 13 aprilie 2005 reclamanţii B.F.E.A. şi F.L. în calitate de moştenitori legali ai unicului asociat F.A.Ş. au chemat în judecată pe pârâţii SC F.M.P. SRL Baia Mare, P.C.S.A. şi F.D., soţie supravieţuitoare, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:
- constatarea dizolvării societăţii SC F.M.P. SRL Baia Mare;
- ridicarea dreptului de administrare a societăţii, a administratorului P.C.S.A.;
- blocarea tuturor conturilor bancare ale societăţii;
- inventarierea patrimoniului societăţii, stabilirea pasivului şi activului societăţii, numindu-se în acest sens un lichidator;
- transmiterea universală a patrimoniului societăţii moştenitorilor legali, acesta având calitatea de bun propriu al defunctului;
- cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat următoarele:
În fapt, SC F.M.P. SRL a fost înfiinţată de către defunctul F.A.Ş. având calitatea de asociat unic şi administrator, care a decedat la data de 3 decembrie 2004. În funcţia de administrator a fost numit şi P.C.S.A.. Întrucât societatea este bun propriu al unicului asociat decedat F.A.Ş. în lipsa clauzei pentru continuarea existenţei societăţii cu moştenitorii, întreaga universalitate a patrimoniului urmează a fi transmisă moştenitorilor soţie supravieţuitoare, F.D. care intră în concurs cu colateralii privilegiaţi B.F.E.A. şi F.L.
Reclamanţii invocă şi susţin în continuare vocaţia lor pentru cota de ½ din moştenire.
Întrucât reclamanţii B.F.E.A. în calitate de soră şi F.L. în calitate de frate au domiciliul în străinătate fără a avea acces la bunurile care compun masa succesorală, la contabilitatea firmei, iar orice încercare de a rezolva litigiul pe care amiabilă s-a finalizat cu un refuz din partea pârâţilor se impune numirea unui lichidator în persoana unui terţ pentru a administra societatea până la lichidarea acesteia.
Reclamanţii au arătat că un motiv în plus pentru numirea unui lichidator îl reprezintă faptul că administratorul actual al SC F.M.P. SRL P.C.S.A. este fiul pârâtei F.D. care refuză orice colaborare cu reclamanţii.
Reclamanţii au arătat că nu sunt de acord cu continuarea societăţii.
Pârâţii au formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională solicitând:
- să se constate că au acceptat succesiunea după defunctul F.A.Ş., urmând ca societatea să fie considerată ca un bun determinat şi totodată ca persoană juridică urmând să fie moştenită numai de către soţia supravieţuitoare în privinţa tuturor părţilor societăţii, iar activul şi pasivul persoanei juridice să fie divizat conform normelor privind succesiunea legală adică ¾ soţia supravieţuitoare şi ¼ moştenitorii colaterali privilegiaţi;
- să se constate că societatea continuă cu pârâta reclamantă reconvenţional cu asociat unic;
- să se dispună efectuarea unei expertize contabile care să calculeze sumele convenite reclamanţilor;
- să se dispună înscrierea de menţiuni în registrul comerţului în sensul continuării societăţii cu F.D. ca asociat unic.
Tribunalul Maramureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 753 din 20 iulie 2005 a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii B.F.E.A. şi F.L. împotriva pârâţilor SC F.M.P. SRL Baia Mare şi F.D. şi P.C.S.A. şi a constatat dizolvată societatea SC F.M.P. SRL Baia Mare cu data de 3 decembrie 2004, fără lichidare, s-a constatat că la momentul dizolvării a avut loc transmiterea universală a patrimoniului societăţii către moştenitorii asociatului unic decedat, F.A.Ş., respingându-se restul capetelor de cerere formulate de reclamanţi.
Pentru a se pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în motivare:
Întrucât în privinţa societăţii comerciale cu răspundere limitată cu asociat unic Legea nr. 31/1990 nu reglementează în mod expres cerinţa acesteia în care unicul asociat decedează, iar statutul nu prevede continuarea cu moştenitorii, instanţa a fost nevoită să apeleze la alte norme incidente.
Temeiul de drept cuprins în art. 299 din Legea nr. 31/1990 invocat de reclamanţi nu este aplicabil speţei deoarece vizează S.R.L.-uri cu doi sau mai mulţi asociaţi, conform art. 277 lit. g) din Legea nr. 31/1990 societatea se dizolvă prin alte cauze prevăzute de lege sau de actul constitutiv.
Omisiunea asociatului unic fondator al societăţii de a insera clauza de continuitate cu moştenitorii a fost voită, deoarece acesta a urmărit dizolvarea societăţii comerciale pentru ca moştenitorii asociatului unic să poată accede la patrimoniul societăţii.
Prima instanţă a conchis că dizolvarea societăţii comerciale a avut loc la momentul decesului asociatului unic, când s-a realizat şi transmiterea universală a patrimoniului societăţii în patrimoniul asociatului unic, respectiv în masa succesorală a acestuia, conform art. 236 din Legea nr. 31/1990.
Împotriva acestei sentinţe reclamanţii au declarat recurs iar pârâţii au declarat apel la Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
La termenul din 3 noiembrie 2005, Curtea a pus în discuţia reclamanţilor calificarea căii de atac, aspect cu privire la care reprezentantul reclamanţilor a apreciat că este vorba de un recurs, în lumina dispoziţiilor art. 237 alin. (5) din Legea nr. 31/1990.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a calificat calea de atac exercitată de reclamanţi ca fiind apel.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia civilă nr. 285 din 10 noiembrie 2005 a admis apelurile declarate de reclamanţii B.F.E.A. şi F.L. şi pârâţii SC F.M.P. SRL Baia Mare, P.C.S.A. şi F.D. împotriva sentinţei civile nr. 753 din 20 iulie 2005, pronunţată în dosarul nr. 2112/2005 al Tribunalului Maramureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, pe care a desfiinţat-o în întregime şi a trimis cauza spre rejudecare primei instanţe, respectiv Tribunalului Maramureş.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa de control judiciar a reţinut că în statutul SC F.M.P. SRL nu a fost stipulată nici o cauză de dizolvare, încetarea existenţei societăţii se poate realiza doar în cazurile prevăzute de lege.
Dezlegarea dată de prima instanţă nu are temei legal, că cercetarea fondului nu s-a realizat cu aplicarea dispoziţiilor legale prevăzute de art. 237 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990, ceea ce echivalează cu o necercetare a fondului, cu atât mai mult cu cât a procedat şi la disjungerea cererii reconvenţionale în mod nelegal, deşi aceasta în raport cu obiectul şi legătura intrinsecă cu acţiunea principală trebuiau soluţionate deodată.
Un alt argument în sprijinul necesităţii judecării unitare a acţiunii şi cererii reconvenţionale îl constituie acela de a se evita pronunţarea unei hotărâri contradictorii, una de dizolvare şi alta de continuare a societăţii cu asociatul moştenitor unic.
Cât priveşte celelalte capete ale acţiunii principale asupra cărora prima instanţă nu s-a pronunţat în cuprinsul hotărârii în considerarea prevederilor art. 236 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, conform cărora dizolvarea unei societăţi cu răspundere limitată cu asociat unic atrage transmiterea universală a patrimoniului societăţii către asociatul unic, fără lichidare, analizarea acestora se impunea prin prisma modificărilor aduse Legii nr. 31/1990 prin Legea nr. 302/2005 care a modificat alin. (6) al art. 237 şi totodată a introdus alin. (7)-(10) cu privire la procedura de lichidare în baza acestui text.
Împotriva acestei ultime hotărâri au declarat recurs în termen legal, motivat şi timbrat pârâţii SC F.M.P. SRL, P.C.S.A., F.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând în esenţă, că:
1. Teza privind aplicarea art. 237 alin. (1) lit. a) este o îndrumare nelegală dată primei instanţe.
2. Consecutiv, sunt fără aplicare şi dispoziţiile art. 237 alin. (6)-(10) din Legea nr. 31/1990 modificată prin Legea nr. 302/2005 pe care instanţa de apel le-a indicat greşit, invocând următoarele argumente:
a) Dizolvarea unei persoane juridice, inclusiv a unei societăţi comerciale, este şi o problemă de ordine publică, nu numai o problemă de ordin privat.
Dizolvarea unei societăţi comerciale nu se poate produce din cauze situate în afara celor expres prevăzute de Legea nr. 31/1990.
Cauzele de dizolvare a societăţii comerciale nu pot fi nici extinse şi completate prin analogie, nici nu pot fi eludate prin voinţa persoanelor.
Art. 229 din legea nr. 31/1990 enumeră limitativ cauzele de dizolvare specifice societăţii cu răspundere limitată şi aceste cauze nu pot fi extinse prin interpretare.
b) Art. 229 din Legea nr. 31/1990 nu reglementează situaţia decesului asociatului unic. Nici unul dintre cele două alineate ale art. 229 invocat ca temei legal al cererii de chemare în judecată nu prevede dizolvarea în situaţia decesului asociatului unic.
Totuşi, textul alin. (2) degaja principiul salvgardării societăţii în toate situaţiile în care este posibilă ca soluţie prioritară şi dominantă în raport cu soluţia distructivă a dizolvării.
În consecinţă, în temeiul art. 304 pct. 9, pârâţii SC F.M.P. SRL Baia Mare, P.C.S.A., F.D. au solicitat admiterea recursului aşa cum a fost formulat şi motivat, modificarea deciziei atacate în sensul dizolvării SC F.M.P. SRL prin efectul legii şi îndreptarea greşitei îndrumări de a se rejudeca cauza în baza art. 237 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990, cu cheltuieli de judecată.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
În mod corect prima instanţă a reţinut că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 229 din Legea nr. 31/1990 întrucât acestea se referă la dizolvarea societăţilor comerciale cu răspundere limitată prin decesul unuia dintre asociaţi, când datorită acestei cauze numărul asociaţilor s-a redus la unul singur.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal în mod corect a reţinut că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 237 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990, conform cărora „la cererea oricărei persoane interesate, precum şi a O.N.R.C., tribunalul va putea pronunţa dizolvarea societăţii în cazul în care societatea nu mai are organe statutare sau acestea nu se mai pot întruni".
Cauzele dizolvării unei societăţi comerciale sunt expres prevăzute de lege în Capitolul I „Dizolvarea societăţilor" din Legea nr. 31/1990 la art. 227-237, pentru acestea incluzându-se şi cauzele prevăzute în actul constitutiv al societăţii conform art. 227 alin. (1) lit. g) din lege.
În statutul SC F.M.P. SRL nu a fost stipulată nici o cauză de dizolvare, încetarea existenţei societăţii se poate realiza doar în cazurile prevăzute de lege.
Sub acest aspect dezlegarea dată de prima instanţă nu are temei legal, că cercetarea fondului nu s-a realizat cu aplicarea dispoziţiilor legale, ceea ce echivalează cu o necercetare a fondului cu atât mai mult cu cât a procedat şi la disjungerea cererii reconvenţionale în mod nelegal.
Un alt argument în sprijinul judecării unitare a acţiunii şi cererii reconvenţionale îl constituie acela de a se evita pronunţarea unor hotărâri contradictorii, una de dizolvare şi alta de continuare a societăţii cu asociatul moştenitor unic.
Prima instanţă trebuia să analizeze celelalte capete ale acţiunii principale prin prisma modificărilor aduse Legii nr. 31/1990 prin Legea nr. 302/2005, care a modificat alin. (6) al art. 237 şi a introdus alin. (7)-(10) cu privire la procedura de lichidare în baza acestui text.
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei rezultă că instanţa de apel în mod corect a apreciat actul juridic dedus judecăţii şi probatoriile administrate în cauză.
În consecinţă, reţinându-se că hotărârea pronunţată de instanţa de apel este legală va fi menţinută şi se va respinge recursul declarat de pârâţi, ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtele SC F.M.P. SRL şi F.D. şi pârâtul P.C.S.A. împotriva deciziei nr. 285 din 10 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Cluj.
Respinge cererea pentru cheltuieli de judecată formulată de intimaţii reclamanţi, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 6 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 142/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 141/2006. Comercial → |
|---|
