ICCJ. Decizia nr. 141/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.141/2006
Dosar nou nr. 12693/1/2005
Dosar vechi nr. 3078/2005
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Bacău la data de 8 septembrie 2003, înregistrată sub nr. 8217 reclamantul, P.M.B. a solicitat în contradictoriu cu pârâta, SC C. SA Bacău, constatarea nulităţii absolute a art. 5 din H.A.G.A. societăţii pârâte din data de 15 februarie 2002.
Secţia comercială şi de contencios administrativ a Tribunalului Bacău, prin sentinţa civilă nr. 2750, pronunţată la data de 6 noiembrie 2003 în dosarul nr. 8217/2003, a respins, ca nefondată, acţiunea reclamantului, cu motivarea că acesta nu a arătat ce dispoziţii legale imperative au fost încălcate.
Prin Decizia nr. 117, pronunţată în data de 6 mai 2004, în dosarul nr. 1261/2004, secţia comercială şi de contencios administrativ a Curţii de Apel Bacău, a admis apelul declarat de reclamant împotriva menţionatei sentinţe pe care a schimbat-o, în tot, în sensul că, pe fond, a admis acţiunea reclamantului şi a constatat nulitatea absolută a art. 5 din H.A.G.A. SC C. SA din 15 februarie 2002.
Recursurile declarate de intimata pârâtă, SC C. SA Bacău şi intimatul intervenient, C.S.C. Bacău împotriva deciziei pronunţate în apel au fost admise de secţia comercială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 726, pronunţată la data de 8 februarie 2005, în dosarul nr. 8863/2004, cu consecinţa casării acestei hotărâri şi trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Spre a hotărî astfel, instanţa de trimitere a avut în vedere faptul că în apel, la data de 24 martie 2004, C.S.C. Bacău a formulat cerere de intervenţie în interesul intimatei pârâte, admisă în principiu, conform încheierii din data de 1 aprilie 2004, asupra căreia instanţa de apel nu s-a pronunţat.
Rejudecând apelul, după casare, secţia comercială şi de contencios administrativ a Curţii de Apel Bacău a admis cererea de intervenţie formulată de C.S.C. Bacău în interesul intimatei SC C. SA şi a respins apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei tribunalului, obligând apelantul să plătească intervenientului suma de 20.106.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de control judiciar a reţinut că motivul de nulitate invocat de reclamant, bazat pe lipsa capacităţii de folosinţă a intervenientului nu se justifică faţă de faptul că acesta nu a încheiat el însuşi vreun act juridic, că în favoarea lui s-a constituit un drept ceea ce este permis potrivit art. 33 alin. (3) din decretul nr. 31/1954 şi că începutul capacităţii sale de folosinţă este marcat de momentul înscrierii sale ca persoană juridică în registrul societăţilor şi fundaţiilor al Judecătoriei Bacău la data de 10 iulie 2001 sub denumirea S.S.C. Bacău, schimbată, conform încheierii din 26 februarie 2002, în C.S.C. Bacău.
Împotriva acestei din urmă decizii a formulat recurs apelantul reclamant invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că instanţa de apel a aplicat, greşit, prevederile art. 33 alin. (3) din decretul Lege nr. 31/1954 şi a încălcat principiul specialităţii de folosinţă reglementat de art. 34 alin. (1) din menţionatul decret, cu consecinţa sancţiunii prevăzută de alin. (2) al acestui articol.
Prin întâmpinările formulate în cauză intimata pârâtă şi intimatul intervenient au solicitat respingerea recursului.
Recursul este nefondat.
Astfel, este de observat că intervenientul a dobândit capacitate de folosinţă din momentul înfiinţării sale valabile, respectiv din data de 10 iulie 2001 când a fost înregistrat în registrul asociaţiilor şi fundaţiilor al Judecătoriei Bacău prin încheierea nr. 70, deci anterior adoptării articolului contestat.
Cum potrivit art. 33 alin. (3) din decretul nr. 31/1954 persoana juridică are capacitate de folosinţă chiar de la data actului de înfiinţare în ce priveşte drepturile constituite în favoarea ei şi cum prin articolul a cărei nulitate absolută s-a solicitat a se constata s-a constituit un drept în favoarea intervenientului prin trecerea mijloacelor fixe şi a bunurilor din baza sportivă SC C. SA la acesta, se constată că instanţa de control judiciar a evocat, cu justeţe, precizatul text legal.
Având în vedere că nulitatea absolută invocată de reclamant nu vizează un act juridic încheiat de intervenient, se constată că nici critica încălcării principiului specialităţii capacităţii de folosinţă statuat de art. 34 alin. (1) din decretul nr. 31/1954 şi nici sancţiunea prevăzută de alin. (2) al acestui text legal pentru o astfel de încălcare nu-şi găsesc incidenţa în speţă.
Aşa fiind, constatând că, în cauză, nu sunt îndeplinite cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ. va respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva deciziei pronunţată de instanţa de apel după casare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul P.M.B., împotriva deciziei nr. 7 din 19 mai 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1412/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1393/2006. Comercial → |
|---|
