ICCJ. Decizia nr. 220/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.220/2006
Dosar nou nr. 9449/1/2005
Dosar vechi nr. 2317/2005
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 11597 din 30 septembrie 2003, Tribunalul Bucureşti secţia comercială în rejudecare a admis în parte acţiunea promovată de reclamanta R.A.D.E.T. şi în consecinţă a obligat-o pe pârâta SC R. SA Bucureşti la plata sumei de 130.543.976 lei majorări de întârziere.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond, cu respectarea recomandărilor deciziei de casare din 4 februarie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, a administrat o expertiză contabilă iar la solicitarea reclamantei o nouă expertiză contabilă, ambele rapoarte concluzionând în sensul că pârâta nu datorează majorări pentru sumele ce au format obiectul minutei din 10 iunie 1998.
Instanţa de fond a apreciat în consecinţă, că pârâta trebuia obligată la plata de majorări de întârziere doar pentru sumele care nu au format obiectul reeşalonării convenită în 10 iunie 2003, confirmând sub aspectul cuantumului prima expertiză care a considerat ca dată a plăţii data în care banii au intrat în contul reclamantului şi care corespunde menţiunii în acest sens de pe facturi.
Curtea de Apel Bucureşti secţia comercială, prin Decizia nr. 207 din 18 martie 2005 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta R.A.D.E.T. Bucureşti.
Criticile apelantei cu privire la greşita confirmare de către instanţa de fond a primului raport de expertiză, interpretarea greşită a minutei încheiată de părţi la 10 iunie 1998 şi greşita raportare a expertului M.G. la Decizia nr. 2966 din 9 iunie 1998 a Curţii Supreme de Justiţie au fost înlăturate de instanţa de apel care a reţinut temeinicia şi legalitatea sentinţei în raport de conţinutul minutei din 10 iunie 1998 înfăţişată instanţei în original şi din care rezultă că SC R. SA nu a fost de acord cu plata penalităţilor în valoare de 576 milioane lei.
S-a mai reţinut că minuta a fost semnată fără obiecţiuni din partea R.A.D.E.T. spre deosebire de exemplarul apelantei depus în susţinerea pretenţiilor sale.
În contra acestei decizii reclamanta R.A.D.E.T. a declarat recurs solicitând modificarea ei în sensul admiterii apelului şi obligării pârâtei la plata sumei de 749.612.871 lei cu titlu de majorări de întârziere.
Recurenta şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. criticând greşita interpretare a conţinutului minutei încheiată în 10 iunie 1998 între părţi care nu consemnează un act de renunţare a sa la plata penalităţilor datorate de pârâtă ci dimpotrivă conţine propunerea de eşalonare a întregului debit; facturi şi penalităţi în acord şi cu Legea nr. 4/1981 modificată.
Intimata SC R. SA a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a deciziei atacate conform cu art. 969 şi art. 970 C. civ.
Recursul nu este fondat.
La dosarul de fond reclamanta R.A.D.E.T. a prezentat în copie minuta încheiată de părţi la 10 iunie 1998, care are ca obiect eşalonarea plăţilor şi în care se menţionează că SC R. SA nu este de acord cu plata penalităţilor în sumă de 576 milioane lei, semnată fără obiecţiuni de către părţi dar care, după semnături are înscris de mână şi parafat numai de către reclamantă că „pe perioada eşalonării se percep penalizări conform legislaţiei în vigoare".
Cum înscrisul intitulat „minută" prezentat în original în faţa instanţei de apel nu mai conţine acest adaos, soluţiile instanţelor sunt corecte şi în concordanţă cu prevederile art. 969 C. civ. În ce priveşte incidenţa Legii nr. 4/1981 modificată, nefiind invocată ca motiv de apel şi analizată în Decizia atacată nu poate fi invocată omisso medio.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta R.A.D.E.T. Bucureşti, împotriva deciziei comerciale nr. 207 din 18 martie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 24 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 174/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 221/2006. Comercial → |
|---|
