ICCJ. Decizia nr. 2067/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2067/2006
Dosar nr. 3111/1/2006
Şedinţa publică din 6 iunie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la nr. 2649 din 18 mai 2005 pe rolul Tribunalului Sibiu, secţia comercială şi de contencios administrativ, reclamantul V.A.M. a chemat în judecată pe pârâţii SC C. SRL, L.C.S. şi Oficiul Registrului Comerţului, solicitând instanţei să dispună: obligarea numitului L.C.S. să se prezinte la O.R.C. Sibiu în vederea efectuării operaţiunilor legale necesare în vederea înscrierii menţiunilor în urma modificării actului constitutiv al SC C. SRL potrivit actului adiţional la actul constitutiv al SC C. SRL, autentificat sub nr. 2358 din 29 octombrie 2004 de Biroul Notarului Public B.S., prin care asociatul V.A. a cesionat cele 20 de părţi sociale deţinute în cadrul SC C. SRL către dl. L.C.S., renunţând la calitatea de asociat. Dl. L.C.S. a preluat cele 20 de părţi sociale dobândind calitatea de asociat unic, reprezentant legal şi administrator al SC C. SRL. S-a stabilit schimbarea sediului societăţii din Sibiu, str. Hipodromului în Mediaş, str. Metanului jud. Sibiu iar în caz de refuz de a se prezenta să se dispună obligarea Oficiului Registrului Comerţului Sibiu să efectueze modificările mai sus menţionate în baza hotărârii pronunţate.
Tribunalul Sibiu, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea reclamantului, prin sentinţa civilă nr. 1272/ C din 14 octombrie 2005.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentinţe a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 2/ A din 6 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Pentru a pronunţa această decizie, curtea de apel a constatat că reclamantul nu a făcut dovada că a solicitat înregistrarea actului adiţional în registrul comerţului şi că cele stabilite în acest act nu se încadrează în sfera menţiunilor prevăzute de art. 22 alin. (3) din Legea nr. 26/1990.
Reclamantul a formulat recurs împotriva deciziei nr. 1272/C/2005, considerând-o netemeinică şi nelegală deoarece nu a fost luată în considerare forţa probantă a unui înscris autentic, notarial, prin care el a cesionat cota de 100 % din capitalul social al SC C. SRL Sibiu. De asemenea, reclamantul mai arată că la O.R.C. Sibiu nu se poate înregistra nici un act de cesiune a unor părţi sociale fără să fie prezent şi cesionarul, deşi acesta a semnat actul autentificat de notar.
În raport de aceste motive reclamantul solicită admiterea recursului şi schimbarea hotărârilor atacate, în totalitate.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului constată că reclamantul declară recurs împotriva deciziei nr. 2/A/2006 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, în temeiul art. 299 C. proc. civ., care stipulează ce hotărâri pot fi atacate cu recurs, fără să indice motivele de nelegalitate ale deciziei atacate, în temeiul cărora solicită modificarea ei, conform dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ. De asemenea, deşi formulează recurs doar împotriva deciziei, în motivele recursului face vorbire şi de hotărârea tribunalului, solicitând schimbarea hotărârilor fără a preciza în ce sens.
Osebit de aceste aspecte procedurale, Înalta Curte, examinând cauza pe fond, constată că potrivit actului adiţional la actele de constituire a SC C. SRL Sibiu, autentificat la nr. 2358 din 29 octombrie 2004 la B.N.P. B.S., reclamantul a cesionat pârâtului L.C.S. toate cele 20 părţi sociale şi s-a retras din societate şi de asemenea s-a schimbat şi sediul societăţii din Sibiu, în Mediaş.
După redactarea şi autentificarea acestui înscris reclamantul nu a formulat o cerere la O.R.C. Sibiu pentru înscrierea menţiunilor, conform dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 privind Registrul Comerţului, coroborate cu dispoziţiile art. 204 alin. (4), raportat la art. 47 din Legea nr. 31/1990, republicată, privind societăţile comerciale, după care, în cazul pronunţării unei încheieri a judecătorului delegat, în sensul respingerii cererii, el avea posibilitatea să exercite căile de atac împotriva acestei încheieri.
Refuzul funcţionarilor O.R.C. de a înregistra actul adiţional este o simplă afirmaţie deoarece reclamantul nu a probat cu nici un înscris că a depus o cerere de înregistrare a actului adiţional.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte constată că motivele de recurs sunt nefondate şi în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul V.A.M. împotriva deciziei civile nr. 2/ A din 6 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2063/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1828/2006. Comercial → |
|---|
