ICCJ. Decizia nr. 192/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.192/2006
Dosar nou nr. 8277/1/2005
Dosar vechi nr. 1973/2005
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 17 mai 2005, reclamanta A.F.P. sector 3 cu sediul în Bucureşti a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta SC A.S.C. SRL să se constate nulitatea de drept a menţiunii radierii din registrul comerţului a acestei societăţi.
Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 12527 din 16 noiembrie 2004 a respins cererea reclamantei cu motivarea că actul depus de reclamantă nu constituie titlu de creanţă în înţelesul art. 4 din OG nr. 11/1996.
Prin Decizia nr. 260 din 31 martie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, s-a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului ce a fost anulată, s-a admis excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a pârâtei şi s-a respins acţiunea reclamantei ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
S-a reţinut de instanţă, că în urma dizolvării de drept a societăţii şi radierii din registrul comerţului, societatea pârâtă nu mai are capacitate de folosinţă, absolut necesară pentru a dobândi calitatea de parte în procesul civil.
Că reclamanta nu a înţeles să formuleze acţiunea în contradictoriu şi cu O.R.C., aşa încât aceasta a stat singură în proces, încălcându-se principiul contradictorialităţii.
Reclamanta A.F.P. sector 3 a declarat recurs împotriva acestei decizii în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., şi a susţinut că este nelegală şi netemeinică.
A invocat recurenta ca motiv de nelegalitate încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 428/2002, privind modificarea şi completarea Legii nr. 314/2001, care instituie o nulitate de drept a menţiunii radierii societăţilor comerciale cu datorii faţă de bugetul de stat.
Recursul reclamantei este fondat în sensul celor ce urmează:
Prin articolul unic din Legea nr. 428/2002, pentru aprobarea OUG nr. 181/2001, privind modificarea şi completarea Legii nr. 314/2001, pentru reglementarea situaţiei unor societăţi comerciale, s-a prevăzut că radierea este nulă de drept în toate cazurile privitoare la societăţi comerciale cu datorii faţă de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat la datoria publică internă, precum şi faţă de alţi creditori cu care au litigii, aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti.
Prin aceste dispoziţii legale, s-a urmărit o repunere a părţilor în situaţia anterioară, societatea debitoare redobândind cu caracter retroactiv prin efectul nulităţii radierii calitatea de subiect de drept în vederea urmăririi ei de către creditori.
Astfel, acţiunea în constatarea nulităţii de drept a radierii se soluţionează în contradictoriu cu societatea comercială şi cu O.R.C., aşa cum prevăd dispoziţiile art. 25 alin. (3) din Legea nr. 26/1990.
Faţă de considerentele reţinute, Curtea constată că în mod greşit instanţa de apel a reţinut că recurenta reclamantă nu are capacitate de folosinţă.
Având în vedere dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. coroborate cu art. 312 alin. (5) C. proc. civ., urmează a se admite recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei instanţei de apel ce se va casa şi se va trimite cauza spre rejudecare aceleaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta A.F.P. sector 3 Bucureşti, împotriva deciziei nr. 260 din 31 martie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, casează Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 27/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 173/2006. Comercial → |
|---|
