ICCJ. Decizia nr. 196/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.196/2006
Dosar nou nr. 9535/1/2005
Dosar vechi nr. 2288/2005
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 15 iunie 2004, reclamanta SC P. SA Braşov a solicitat obligarea pârâtei SC M.G. SRL la plata sumei de 1.067.386.916 lei, reprezentând 970.351.783 lei despăgubiri de 1 % pe zi de întârziere şi 97.035.133 lei penalităţi de 0,1 % pe zi de întârziere calculate, conform convenţiei încheiate la data de 9 iulie 2002, la suma de 439.072.880 lei stabilită prin Ordonanţa din 27 ianuarie 2003 a Tribunalului Braşov, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 2087 din 24 noiembrie 2004 a respins cererea reclamantei cu motivarea că prin ordonanţa Tribunalului Braşov din 27 ianuarie 2003 s-a admis în parte cererea acesteia şi pârâta a fost obligată ca în termen de 30 de zile să-i plătească suma de 439.072.886 lei preţ, 254.033.124 lei penalităţi de întârziere şi 16.303.000 lei cheltuieli de judecată şi reclamanta putea să ceară executarea acestei hotărâri conform dispoziţiilor art. 3712 C. proc. civ.
S-a reţinut că potrivit art. 4 alin. (3) din Legea nr. 469/2002, cuantumul penalităţilor de întârziere nu putea depăşi suma asupra căreia sunt calculate, decât în situaţia în care părţile ar fi prevăzut-o în mod expres.
Prin Decizia nr. 72 din 28 aprilie 2005 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială, s-a admis în parte apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului ce a fost schimbată în tot în sensul că, s-a admis în parte acţiunea şi pârâta a fost obligată la plata sumei de 189.039.762 lei despăgubiri şi penalităţi de întârziere; s-au respins celelalte pretenţii şi intimata pârâtă a fost obligată la 18.111.682 lei cheltuieli de judecată la fond şi în apel.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 3712 C. proc. civ., întrucât cuantumul penalităţilor şi despăgubirilor s-a stabilit prin ordonanţa din 27 ianuarie 2003 a Tribunalului Braşov, iar potrivit convenţiei părţilor din 9 iulie 2002, acestea sunt datorate până la plata debitului.
S-a stabilit că în raport de dispoziţiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 469/2002, conform cărora totalul penalităţilor de întârziere în decontare, nu pot depăşi cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate, reclamantei i se cuvin penalităţi şi despăgubiri pentru întârziere pe perioada 1 noiembrie 2002 – 9 iunie 2003 în sumă de 185.039.762 lei.
Împotriva acestei decizii, reclamanta SC P. SA Braşov a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ. şi a solicitat modificarea deciziei în sensul admiterii în întregime a acţiunii formulată împotriva pârâtei.
A susţinut recurenta că în mod greşit instanţa a admis acţiunea numai pentru suma de 189.039.762 lei cu titlu de despăgubiri şi penalităţi şi a confundat debitul cu penalităţile acordate prin ordonanţa din 15 mai 2003. Că suma solicitată reprezintă penalităţi şi despăgubiri calculate pentru perioada 1 decembrie 2002 data formulării cererii pentru somaţia de plată şi până la 9 iunie 2003 data achitării integrale a debitului.
Prin întâmpinare, intimata pârâtă a solicitat respingerea recursului, întrucât între părţi nu s-a încheiat contract care să prevadă expres că valoarea penalităţilor poate depăşi cuantumul debitului potrivit dispoziţiilor art. 2 şi 4 din Legea nr. 469/2002.
Recursul nu este fondat.
Părţile au încheiat la 9 iulie 2002 o convenţie prin care au stabilit ca plata sumelor de 167.018.812 lei, reprezentând contravaloare facturi şi respectiv 8.417 euro în echivalent la data plăţii reprezentând utilaje livrate să se facă în 3 tranşe prevăzute în mod expres, iar în caz de întârziere în plată, pârâta a fost de acord ca pe lângă penalităţile de întârziere de 0,1 % să plătească şi despăgubiri de 1 % pe zi de întârziere.
Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin ordonanţa din 27 ianuarie 2003 a admis în parte cererea creditoarei şi a somat-o pe debitoare ca în termen de 30 de zile să plătească suma de 439.072.886 lei cu titlu de preţ, 254.033.124 lei penalităţi de întârziere şi 16.303.000 lei cheltuieli de judecată.
Reclamanta a încasat aceste sume la data de 9 iunie 2003, şi prin litigiul dedus judecăţii a pretins obligarea pârâtei la 1.067.386.916 lei, reprezentând despăgubiri şi penalităţi de întârziere calculate de la 1 noiembrie 2002 până la 9 iunie 2003 data achitării debitului.
Potrivit prevederilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 469/2002, privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale, totalul penalităţilor pentru întârziere în decontare, nu poate depăşi cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate cu excepţia cazului în care prin contract s-a stipulat contrariul.
În raport de aceste dispoziţii legale, în mod corect instanţa de apel a reţinut că recurenta pârâtă datorează numai suma de 185.039.762 lei ce a rezultat din deducerea din suma de 439.072.886 lei (reprezentând debitul) a sumei de 254.033.124 lei la care a fost obligată prin ordonanţa Tribunalului Braşov din 27 ianuarie 2003, şi a fost achitată de pârâtă.
Susţinerea recurentei că instanţa printr-un raţionament greşit a confundat debitul cu penalităţile, nu are suport probator întrucât faţă de dispoziţiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 469/2002, s-a avut în vedere că valoarea penalităţilor acordate, să nu depăşească cuantumul debitului, deoarece părţile nu au stipulat o convenţie în acest sens.
Pentru toate aceste considerente, Curtea constată că Decizia instanţei de apel a fost pronunţată cu aplicarea corectă a legii şi urmează ca potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC P. SA Braşov, împotriva deciziei nr. 72/ Ap din 28 aprilie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 197/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 249/2006. Comercial → |
|---|
