ICCJ. Decizia nr. 197/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.197/2006
Dosar nou nr. 10335/1/2005
Dosar vechi nr. 2488/2005
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj la data de 16 iunie 2004, reclamanta SC U.P.I. SRL Bobota, în contradictoriu cu pârâta SC M.C. SRL Zalău, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună:
- obligarea pârâtei la respectarea înţelegerilor convenite privind executarea obligaţiilor asumate prin antecontractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 1 august 2003, în caz contrar obligarea acesteia la daune interese;
- obligarea pârâtei la perfectarea contractului de vânzare cumpărare bun de intabulat cu privire la ½ din spaţiul comercial denumit M.P., spaţiu adjudecat de către pârâtă prin licitaţie publică de la SC S. SA Zalău, în caz contrar instanţa să pronunţe o hotărâre ce ţine loc de act autentic pentru cota menţionată şi intabularea în C.F. în calitate de proprietar;
- cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a susţinut că, potrivit înţelegerii existente între părţi, pârâta urma să achiziţioneze întreg spaţiu comercial descris ca urmare a participării la licitaţie publică, iar în realitate plăţile să fie făcute împreună. În contul plăţilor făcute de către reclamantă, pârâta urma să-i transmită dreptul de proprietate asupra unei cote de ½ din spaţiul comercial adjudecat.
Prin sentinţa civilă nr. 1825 din 13 decembrie 2004, Tribunalul Sălaj, secţia civilă, a respins ca nefondată acţiunea reclamantei şi, stabilind situaţia de fapt în raport de probele administrate în cauză, a reţinut culpa reclamantei în executarea obligaţiilor ce-i reveneau, cu referire la plata preţului convenit, astfel încât aceasta nu poate solicita respectarea obligaţiei din partea pârâtei.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei de fond a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 141 din 20 aprilie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, instanţa de apel reţinând corecta stabilire a situaţiei de fapt de către instanţa de fond şi, în plus, a constatat, raportat la motivele invocate, că faptele invocate de către reclamantă în motivarea nerespectării obligaţiei ce-i reveneau prin contract, nu se circumscriu obligaţiei principale, ci fac referire la obligaţiile reciproce ale părţilor de informare şi cooperare, astfel încât nu se poate pretinde reaua credinţă a pârâtei în executarea obligaţiilor ce-i reveneau.
Împotriva deciziei pronunţată în apel a declarat recurs reclamanta SC U.P.I. SRL Bobota invocând motivele de nelegalitate şi netemeinicie prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ. şi care a solicitat ca, în fond, după admiterea recursului, să se admită acţiunea.
În dezvoltarea criticilor invocate, recurenta susţine, în esenţă, greşita interpretare a excepţiei de neexecutare a contractului invocată de către pârâtă, instanţa de apel făcând o analiză unilaterală a acesteia, cu referire numai la obligaţiile reclamantei, rupte deliberat din contextul general al circumstanţelor de drept şi de fapt, ignorând conduita culpabilă a pârâtei.
Se susţine că, instanţele greşit au apreciat cu privire la culpa contractuală a pârâtei, aceasta acţionând cu rea credinţă, obstrucţionând reclamanta în executarea obligaţiei sale de plată a preţului.
În mod greşit instanţele au apreciat probele administrate în cauză, cu referire la antecontractul încheiat între părţi şi modificările verbale ulterior convenite de către părţi, aspecte ce reies şi din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, consecinţa acestor aprecieri conducând la pronunţarea unor soluţii greşite.
În fine, recurenta apreciază că instanţa de apel, confirmând o situaţie de fapt greşit stabilită, a denaturat semnificaţia obligaţiei de colaborare între părţi, înlăturând astfel culpa contractuală a pârâtei în obligaţia ce-i revenea cu referire la informarea şi facilitarea debitorului în executarea contractului.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta:
Prin recursul declarat a fost vizată provocarea unui control judiciar unei hotărâri, pe calea reformării, unde instanţa este ţinută a cerceta numai motivele de nelegalitate care atrag, după caz, casarea sau modificarea deciziei împotriva căreia s-a exercitat calea de atac, cu referire la dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
Aceleaşi exigenţe legale, exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate de legea procesual civilă.
Criticile susţinute şi dezvoltate de către recurentă reprezintă în fapt o reiterare a motivelor de apel, supuse controlului în calea devolutivă a apelului şi care vizează netemeinicia hotărârilor pronunţate în cauză.
În speţă, recurenta nu a invocat şi nu a dezvoltat nici unul din motivele de recurs prevăzute de lege, pentru a da posibilitatea instanţei de a le analiza, iar din economia criticilor aduse nu rezultă nici motive de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu.
Împrejurarea că recurenta invocă dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. susţinând generic greşita interpretare a excepţiei de neexecutare a contractului, din dezvoltarea acesteia nu rezultă modul concret în care instanţa de apel a interpretat o dispoziţie legală sau a aplicat greşit legea, astfel încât critica se dovedeşte cel puţin nesusţinută, urmând a fi înlăturată şi respinsă ca atare.
Criticile privind greşita stabilire a situaţiei de fapt sau interpretarea probatoriilor administrate în cauză nu mai pot face obiectul analizei în acest cadru procesual, acestea vizând în mod cert temeinicia soluţiilor pronunţate în cauză.
Aşadar, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va da eficienţă dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. şi, în consecinţă, va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC U.P.I. SRL Bobota, împotriva deciziei nr. 141 din 20 aprilie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 205/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 196/2006. Comercial → |
|---|
