ICCJ. Decizia nr. 205/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.205/2006
Dosar nou nr. 15694/1/2005
Dosar vechi nr. 3831/2005
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, creditoarea SC T. SA a solicitat investirea cu formulă executorie a protocolului încheiat cu debitoarea SC M. SRL autentificat la 16 noiembrie 2004 la B.N.P. F.V. din Constanţa.
Prin încheierea nr. 1229 din 21 aprilie 2005, Tribunalul Constanţa, secţia comercială a respins cererea creditoarei ca nefondată reţinând în considerente că înscrisul a cărei investire s-a solicitat nu îndeplineşte cerinţele expres prevăzute de dispoziţiile art. 376 C. proc. civ., în sensul că nu constituie titlu executoriu, întrucât legea nu-l menţionează expres.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel creditoarea SC T. SA Constanţa.
Criticile aduse soluţiei instanţei de fond vizează interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 66 din Legea nr. 36/1995 cu referire la actele autentice încheiate de notarul public ce conferă putere executorie înscrisului ce constată o creanţă certă şi lichidă la data exigibilităţii acestuia, precum şi faptul că instanţa de fond a analizat în realitate încuviinţarea executării silite şi nu investirea cu formulă executorie, etapă distinctă în faza procedurii executării silite.
Prin Decizia nr. 228/ COM din 26 august 2005, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondat apelul creditoarei reţinând în considerentele deciziei că înscrisul a cărei investire a fost solicitată, respectiv protocolul autentificat nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 66 din Legea nr. 36/1995, întrucât în cuprinsul acestuia nu se constată o creanţă certă şi lichidă pentru a-i oferi acestuia putere de titlu executoriu, astfel încât în mod corect instanţa de fond a apreciat că nu se poate investi cu formulă executorie.
În fine, s-a reţinut că motivarea instanţei de fond a fost în concordanţă cu petitul cererii şi nicidecum nu a constituit obiectul unei analize a încuviinţării silite.
Împotriva deciziei din apel, a declarat recurs creditoarea SC T. SA, care a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 304 alin. (1), (8) şi (9) C. proc. civ. şi a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Constanţa.
Prima critică vizează greşita calificare a căii de atac în raport de dispoziţiile art. 3733 pct. 1 C. proc. civ.
Recurenta a susţinut că la data de 25 august 2005, încheierea de investire era supusă recursului şi nu apelului, fiind incidente dispoziţiile Legii nr. 219/2005.
În legătură cu prima critică a fost invocată şi nelegala compunere a completului de judecată, curtea de apel soluţionând cauza în complet de doi judecători şi nu trei, astfel cum prevăd dispoziţiile legale cu privire la compunerea completului de judecată în calea de atac a recursului.
În ceea ce priveşte fondul cererii, recurenta critică Decizia sub aspectul greşitei interpretări a pct. 2 din protocolul încheiat între părţi ce atestă certitudinea şi lichiditatea creanţei, precum şi a încălcării aduse dispoziţiilor art. 379 alin. (3) C. proc. civ.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 3733 pct. 1 C. proc. civ., astfel cum a fost reglementat prin Legea nr. 219/2005 de modificare a Codului de procedură civilă, „încheierile prin care preşedintele instanţei respinge cererea de investire cu formulă executorie .. pot fi atacate cu recurs de către creditor".
Conform art. II pct. 1 din Legea nr. 219/2005, „procesele în curs de judecată în primă instanţă la data schimbării competenţei instanţelor legal investite precum şi căile de atac se judecă de instanţa competentă potrivit legii".
Ori, potrivit dispoziţiilor art. 3 pct. 3 C. proc. civ., curtea de apel judecă recursurile declarate împotriva hotărârii pronunţate în primă instanţă de tribunal.
Cum dispoziţiile legii noi sunt de imediată şi strictă aplicare, curtea de apel urma să pună în discuţia părţilor calificarea căii de atac şi soluţionarea acesteia în raport cu noile norme în materie şi în completul stabilit de lege pentru calea de atac a recursului.
Având în vedere că primul motiv de recurs prevăzut de art. 304 alin. (1) C. proc. civ., este fondat situaţie ce atrage casarea deciziei pronunţate, fiind un motiv de ordine publică, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analiza criticilor ce vizează fondul cauzei, acestea urmând a fi analizate cu prilejul dezbaterilor în rejudecare.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa Decizia recurată şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru judecarea căii de atac a apelului ca recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC T. SA Constanţa, împotriva deciziei nr. 228/ COM din 26 august 2005, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, casează Decizia recurată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru soluţionarea căii de atac a apelului ca recurs.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2136/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 197/2006. Comercial → |
|---|
