ICCJ. Decizia nr. 1933/2006. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința comercială nr. 11246 din 28 septembrie 2004, Tribunalul București, secția a VI-a comercială a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune și lipsa calității procesuale pasive și a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A.V.A.S. București, împotriva pârâtei SC C. SA Satu Mare și a obligat-o pe aceasta din urmă la plata sumei de 1.253.414.327 lei cu titlu de dividende și daune interese moratorii dispunându-se că suma se va actualiza în funcție de indicele de inflație de la data plății efective. Totodată a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a SC U. SA Satu Mare, respingându-se, în consecință, acțiunea formulată împotriva acesteia cât și cererea reconvențională formulată de pârâta SC C. SA Satu Mare.
împotriva acestei hotărâri a formulat apel pârâta SC C. SA Satu Mare solicitând admiterea acestuia și schimbarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii, în principal, ca prescrisă, și în subsidiar, ca nefondată nefiind dovedită novația prin schimbare de debitor și să se admită cererea reconvențională și să se constate nulitatea clauzei înscrisă la art. 8.7. lit. c) alin. (2) din contractul din 14 aprilie 2000, încheiat între reclamantă și SC U. SA Satu Mare.
Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 460 din 26 mai 2005, a respins apelul ca nefondat.
Pentru a se pronunța astfel, a reținut că nu există autoritate de lucru judecat în raport cu sentința nr. 14289/2003 a Tribunalului București și decizia nr. 181/2004 a Curții de Apel București, iar cu privire la excepția prescrierii dreptului la acțiune, s-a reținut că dreptul material la acțiune a început să curgă de la data scadenței care, în cauză, s-a fixat la datele de 30 iunie 2000, 31 decembrie 2000, 30 iunie 2001 și la 31 decembrie 2001 încât, acțiunea introdusă la 19 martie 2003, este în termen.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a SC C. SA a reținut că este neîntemeiată față de prevederile art. 8.7. lit. c) din contractul părților potrivit căreia cumpărătorul, în speță, pârâta, și-a asumat obligația de plată a sumei de 1.253.414.327 lei aparținând SC U. SA Satu Mare, fiind parte în raportul juridic obligațional și deci legitimată procesual.
Cât privește fondul cauzei, s-a reținut că obligația asumată este o obligație de rezultat, constând în plata unei sume de bani, ca efect al novației, în condițiile art. 1128 pct. 1 și 2 C. civ.
în privința cuantumului sumelor datorate, acestea rezultă expres din convenția părților.
împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta, întemeiat, în drept, pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
A susținut prin prima critică faptul că instanța a obligat-o la mai mult decât s-a cerut respectiv la suma de 1.253.414.327 lei aferentă perioadei 1992 - 1994 deși, în realitate, suma rezultată din acte este de 945.232.159 lei, instanța ignorând probele de la dosar, respectiv adresa D.F.P.C.F.S. Satu Mare din care rezultă că SC U. SA Satu Mare a achitat dividendele aferente perioadei 1992 - 1993, încât recurenta nu mai putea fi obligată la plata aceleiași sume, iar dreptul la acțiune era deja prescris la data încheierii contractului.
Prin ultima critică a susținut, în privința soluționării cererii reconvenționale, că s-au încălcat dispozițiile art. 1128 - 1135 C. civ. nefiind îndeplinite condițiile legale ale novației prin schimbare de debitor ceea ce atrage nulitatea clauzei atât timp cât nu s-a făcut substituirea noului debitor cu cel vechi, care a rămas în continuare obligat, iar în lipsa unei formulări clare novația este inoperantă, neputându-se prezuma.
Recursul este nefondat.
în ceea ce privește prima critică, aceasta se circumscrie motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 6 și 10 C. proc. civ. și nu a art. 304 pct. 9 C. proc. civ. cum a indicat recurenta și nu este fondată, recurenta invocând actele cauzei pretins neavute în vedere deși acestea nu sunt hotărâtoare și concluzionând prin aceasta că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ceea ce nu este real.
Observând actele dosarului se constată că obligația la care a fost supusă recurenta își are izvorul în contractul încheiat între părți și nu se confundă cu obligațiile ce au revenit societății privatizate, SC U. SA Satu Mare.
în conformitate cu clauza înscrisă la art. 8.7. lit. c) din contractul de vânzare - cumpărare acțiuni din 14 aprilie 2000 recurenta pârâtă s-a obligat să plătească suma de 1.253.414.327 lei, sumă pretinsă prin acțiune și acordată, încât aplicând principiul potrivit căruia contractul este legea părților, reieșit din art. 969 C. civ., părțile neputând abdica de la obligațiile asumate prin voința lor, în mod legal, instanțele au obligat-o pe recurentă la plata acestei sume.
Cât privește excepția prescrierii dreptului la acțiune, critică încadrată corect în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este de asemenea nefondată, deoarece potrivit aceleiași clauze s-a stabilit un termen de scadență a plății sumei, dată de la care s-a născut și dreptul la acțiune, conform art. 7 din decretul nr. 167/1958, care s-a exercitat în 3 ani, conform art. 3 din același decret, neavând relevanță juridică obligațiile anterioare ale SC U. SA Satu Mare așa cum deja s-a arătat ci obligația inserată în clauza asumată direct de recurentă.
Cât privește natura juridică a obligației aceasta este o obligație de rezultat constând în plata unei sume de bani la scadențele stabilite așa cum a reținut instanța de apel, ca efect al novației prin schimbare atât de obiect cât și de debitor.
Nu este întemeiată nici critica privind modul de soluționare al cererii reconvenționale privind constatarea nulității acestei clauze deoarece motivul invocat nu se circumscrie nici uneia din cauzele legale de nulitate, fiind nefondată deci susținerea recurentei potrivit căreia clauza inserată la art. 8.7. lit. c) este nulă deoarece nu rezultă expres novația prin schimbare de debitor.
Așa fiind, nici criticile de mai sus care s-au încadrat în motivul de recurs, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu au fost fondate încât, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul a fost respins, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1940/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1936/2006. Comercial → |
|---|
