ICCJ. Decizia nr. 2144/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2144/2006
Dosar nr. 4741/1/2006
Şedinţa publică din 13 iunie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 21 decembrie 1998, reclamantul C.L.M. Turda a chemat în judecată pe pârâta SC Ş.Ş.H. SRL Turda, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună: obligarea acesteia la plata sumei de 38.360.667 lei preţul concesiunii pentru anii 1997 şi 1998 şi a penalităţilor aferente; rezilierea contractului de concesiune din 21 iunie 1994, cu despăgubiri; şi obligarea pârâtei de a-i lăsa în deplină posesie şi folosinţă, liber de orice construcţie terenul situat în Turda, în suprafaţă de 15.000 mp., înscris în C.F., cu cheltuieli de judecată.
Pârâta SC Ş.Ş.H. SRL Turda a formulat o cerere reconvenţională prin care a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de concesiune, încheiat de părţi.
După strămutarea cauzei, Tribunalul Sibiu, prin sentinţa civilă nr. 958 din 8 iulie 2005, a respins acţiunea reclamantului şi a admis cererea reconvenţională a pârâtei şi în consecinţă a constatat nulitatea absolută a contractului de concesionare din 21 iunie 1994.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia civilă nr. 216 din 16 decembrie 2005, a respins apelul reclamantului, ca nefondat.
Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătoreşti reclamantul C.L.M. Turda a declarat recurs, solicitând, în esenţă, admiterea acţiunii sale aşa cum a fost formulată şi respingerea cererii reconvenţionale, întrucât contractul de concesiune a putut fi legal semnat de O.V.N., iar lipsa unei semnături neatrăgând nulitatea absolută, cum greşit s-a reţinut.
Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Din examinarea susţinerilor pe care reclamanta le face prin recursul de faţă, în raport de probatoriile aflate la dosarul cauzei, se constată că acestea nu pot conduce la casarea sau modificarea hotărârii atacate, întrucât nu sunt îndeplinite nici una dintre situaţiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
În speţă, se constată că instanţele au reţinut corect căîncălcându-se dispoziţiile art. 948 C. civ., contractul de concesiune din 21 iunie 1994 este lovit de nulitate absolută, întrucât nu a fost legal semnat de T.P. asociatul unic al pârâtei.
Cum pârâta folosea terenul legal încă din 1990 (în baza contractului de închiriere din 1 iunie 1990 şi a deciziei nr. 52 din 3 august 1990 de atribuire pe durata construcţiilor) reclamantul nu a putut face dovada predării-primirii suprafeţei de teren în litigiu, din contractul de concesiune pe care îl invocă, care astfel nu a putut fi legal încheiat.
Cu alte cuvinte, contractul de concesiune care nu a fost recunoscut de pârâtă ce a continuat să plătească chiria stabilită prin contractul iniţial din 1990 cu majorările privind indicele de inflaţie, a fost lovit de nulitate absolută, întrucât nu a fost negociat de pârâtă prin administratorul său T.P. şi nici nu a fost semnat de acesta sau o persoană împuternicită în acest scop, cum bine s-a reţinut prin hotărârea pronunţată în apel.
În consecinţă, recursul reclamantului se priveşte ca nefondat şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul C.L.M. Turda, împotriva deciziei civile nr. 216/A/2005 din 16 decembrie 2005 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 13 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2152/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2136/2006. Comercial → |
|---|
