ICCJ. Decizia nr. 1999/2006. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 261 din 23 martie 2005 Tribunalul Hunedoara, secția comercială și de contencios administrativ, a admis în parte acțiunea reclamantului M.G. în contradictoriu cu pârâta SC F.M.P. SRL pe care a obligat-o la plata sumei de 5.000 euro cu titlu de avans preț achitat și 5.376 euro penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată aferente.
în motivarea soluției instanța de fond a reținut că părțile au încheiat contractul din 30 iunie 2003, prin care pârâta se obliga să livreze reclamantului o casă de vacanță, valoarea contractului fiind stabilită la suma de 12.802 euro, în care sunt incluse și mobilierul.
S-a mai arătat că la data de 22 iulie 2003 părțile au încheiat un act adițional la contract în care au stipulat o clauză penală potrivit căreia în cazul nerespectării termenului de livrare, 6 august 2003, pârâta va suporta penalități în cuantum de 1 % pe zi întârziere din valoarea totală a contractului.
Tribunalul a constatat că reclamantul a achitat suma de 5.000 euro cu titlu de avans, însă pârâta a livrat doar mobilierul contractat, nu și casa de vacanță.
împotriva acestei soluții au promovat apel ambele părți.
Reclamantul arată că în mod greșit nu a fost acordată suma de 10.498,48 euro reprezentând penalități de întârziere contractuale și 5.000 euro reprezentând preț acordat în avans, deoarece cecul în valoare de 10.038 euro era emis pentru contract, discutat la pct. 3 din procesul verbal de conciliere.
Reclamantul mai învederează că a achitat integral valoarea contractului, fiind criticat și cuantumul greșit al penalităților de întârziere.
Pârâta susține în cadrul motivelor de apel că este inadmisibil ca pârâta să fie obligată atât la executarea contractului prin perceperea penalităților de întârziere, cât și la restituirea sumei de 5.000 euro ca și consecință a rezoluțiunii contractului.
Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 146 din 2 septembrie 2005 a respins ca nefondat apelul reclamantei și a anulat ca insuficient timbrat apelul pârâtei.
Pentru a se pronunța astfel instanța de control judiciar a reținut că pârâta nu s-a conformat dispozițiilor instanței referitoare la timbraj deși a fost citată cu mențiune în acest sens, fiind încălcate dispozițiile Legii nr. 146/1997.
în ce privește recursul reclamantului, s-a înlăturat calculul acestuia la valoarea integrală a celor patru contracte și nota bancară de transfer valutar pentru suma de 10.654 euro, neconfirmând că plata s-a efectuat pentru cabană și mobilierul acesteia în lipsa unei mențiuni exprese în acest sens.
Prin recursul declarat în termen și legal timbrat pârâta susține că nu a fost legal citată, neexistând certificarea primirii sub semnătură autorizată fiind citată la un punct de lucru fără personalitate juridică și fără personal cu atribuțiuni administrative ori de reprezentare fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 85 C. proc. civ. "judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel" iar art. 87 arată expres că "persoanele juridice de drept privat vor fi citate la sediul principal sau cel al sucursalei ori după caz al reprezentantei".
în speță prin cererea de apel SC F.P. SRL a indicat sediul social în localitatea Câmpul lui Neag, iar instanța a dispus citarea cu mențiunea achitării taxei de timbru la altă adresă fiind încălcate dispozițiile legale precizate.
Față de cele arătate s-a constatat că prin hotărârea dată instanța de apel a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității astfel că s-au văzut și dispozițiile art. 312 alin. (5) C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1997/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1996/2006. Comercial → |
|---|
