ICCJ. Decizia nr. 1995/2006. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 3 iunie 2005 reclamanta SC C. SRL Baia Mare a chemat în judecată pe pârâții SC O. SA Baia mare, P.M.B.M., S.R. prin M.F.D.G.F.P.M., solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să se dispune dezmembrarea din C.F. Baia Mare în nr. top noi conform schiței de dezmembrare vizată de O.N.C.G.C. Maramureș din 29 mai 2003 revizată la data de 17 noiembrie 2004, să se constate existența, necesitatea și oportunitatea construcțiilor constând în hală de producție de mică mecanizare, stație de betoane, birou și magazie, șopron de materiale, notarea acestora în cartea funciară pe nr. top corespunzător radiind totodată notarea casei cântar, să constate dreptul de proprietate al reclamantei cu titlu de construire cu privire la construcții, precum și plata cheltuielilor de judecată.
în susținerea cererii reclamanta a arătat că a edificat toate construcțiile menționate pe terenul care face parte din domeniul privat al municipiului Baia Mare, fiind intabulat în C.F. pe S.R. închiriat de la pârâta SC O. SA Baia Mare, construcții realizate cu acordul conducerii acestei societăți, impunându-se reglementarea situației juridice a imobilelor.
în drept au fost invocate dispozițiile art. 131 și urm. din D.L. nr. 115/1938 art. 45 din Legea nr. 7/1996.
Pârâta SC O. SA Baia Mare a solicitat respingerea acțiunii arătând, în esență că, construcțiile în discuție sunt proprietatea sa dobândite prin H.G. nr. 1054/1995, fiind preluate fără plată de A.N.P.A. pe bază de protocol și inventar.
Cât privește procesul verbal prin care reclamanta afirmă că, antecesoarea sa, SC R. SA i le-ar fi dat în proprietate, arată că acest act nu este un titlu legal translativ de proprietate, iar cu privire la hala de mecanizare arată că a fost ridicată de reclamantă fără acceptul său și fără forme legale.
Prin sentința nr. 238 din 24 februarie 2005 Tribunalul Maramureș a respins acțiunea ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că între reclamantă și R.A.R. antecesoarea pârâtei, s-a încheiat un contract de închiriere prin care reclamantei i-a fost închiriat un teren în suprafață de 2.500 mp. situat în Baia Mare în scopul realizării unei baze de producție.
Conform procesului verbal intervenit între aceste părți la data de 6 martie 1995 și în schimbul valorii unor lucrări pe care reclamanta urma să le edifice, R. a fost de acord ca să treacă în proprietatea reclamantei șopronul dezafectat, cabina de la pod vascul dezafectată și platforma betonată deteriorată, urmând să construiască din surse proprii obiectivele prevăzute în procesul verbal.
După înființarea SC O. SA construcțiile au fost închiriate de către pârâta reclamantă.
întrucât fosta proprietară a terenului a fost de acord ca să treacă în proprietatea reclamantei construcțiile vechi dezafectate iar aceasta să construiască obiective noi, reclamanta a susținut că este îndreptățită la recunoașterea calității de proprietară asupra construcțiilor și înscrierea dreptului de proprietate în C.F.
Tribunalul a apreciat acțiunea ca inadmisibilă având în vedere că raporturile dintre părți s-au întemeiat pe contractul de închiriere, că pârâta nu a recunoscut valabilitatea procesului verbal din 6 martie 1995 încheiat între antecesoarea pârâtei și reclamantă, că reclamanta nu a făcut dovada unui titlu legal în baza căruia să-și poată înscrie dreptul de proprietate asupra construcțiilor, iar lucrările de modificare și îmbunătățire a construcțiilor nu conferă un astfel de drept.
Cu privire la teren, instanța de fond a reținut că acesta se află în administrarea efectivă a pârâtei, că aceasta și-a înscris construcțiile, inclusiv cele în litigiu, fiind în stadiul de definitivare a documentației în vederea intabulării dreptului de proprietate asupra tuturor terenurilor pe care le deține.
Potrivit art. 22 din Legea nr. 7/1996, dreptul de proprietate și alte drepturi se pot înscrie în C.F. numai pe baza unui titlu de proprietate, iar reclamanta nu a prezentat un astfel de titlu.
împotriva acestei sentințe a promovat apel reclamanta criticând în esență faptul că instanța de fond nu a ținut seama de probele existente la dosar, de raporturile juridice existente între părți considerând că a justificat dreptul de proprietate asupra construcțiilor, cu titlu de drept de construire.
S-a invocat contractul de închiriere din anul 1995 contract care nu a fost reziliat niciodată și care a fost însușit de SC O. SA, pentru R. a lucrărilor de reparații și compensarea valorilor acestor lucrări, pentru justificarea calității de proprietar asupra construcțiilor invocând procesul verbal de recepție din 23 decembrie 1995.
A mai susținut apelanta că instanța de fond a ignorat concluziile scrise depuse de pârâta intimată prin care aceasta confirmă că reclamanta a edificat hala de unică mecanizare și celelalte construcții precum și că s-au realizat lucrările de îmbunătățire.
în final se arată că pârâta nici nu avea calitate procesuală pasivă întrucât prin hotărârea din 8 iunie 2001 SC O. SA Baia Mare a fost divizat în 12 societăți comerciale, că patrimoniul acesteia a fost divizat între societățile nou înființate, iar SC O. SA are numai calitatea de administrator al acestor societăți.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 202 din 6 iulie 2005 a respins apelul ca nefondat.
în motivarea soluției, instanța de control judiciar a reținut în ce privește lipsa calității procesuale pasive că SC O. SA nu s-a desființat aceasta transmițând societăților nou înființate urmare divizării, o parte din patrimoniul ei așa cum rezultă din actul adițional autentificat la 16 ianuarie 2001, existând ca persoană juridică în continuare.
De asemenea s-a mai reținut că există identitate între persoana pârâtei și cea despre care se pretinde că este obligată în raportul dedus judecății, iar construcțiile indicate au rămas în patrimoniul pârâtei, întrucât nu se regăsesc în patrimoniul societăților nou înființate.
Cu privire la celelalte motive de apel s-a motivat că faptul construirii nu constituie prin el însuși o modalitate de dobândire a dreptului de proprietate, având în vedere că terenul nu aparține pârâtei ci statului. Se mai precizează că reclamanta rămâne un simplu constructor pe terenul altuia, iar dobândirea dreptului de proprietate prin accesiunea imobilelor este în favoarea proprietarului terenului, apelanta aflându-se în situația terțului de bună sau de rea-credință căruia îi sunt aplicabile una sau alta din ipotezele reglementate de art. 494 C. civ., în funcție de opțiunea proprietarului terenului.
Reclamanta nefiind proprietara terenului nu poate cere nici dezmembrarea acestuia o astfel de cerere fiind admisibilă numai proprietarilor coindivizari în condițiile art. 728 C. civ.
împotriva soluției instanței de apel a declarat recurs, în termen și legal timbrat reclamanta fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.
Astfel se reține că s-a soluționat eronat lipsa calității procesuale pasive fiind ignorate înscrisurile depuse în susținere întrucât pârâta intimată s-a reorganizat prin divizare parțială, ceea ce atrage și transmiterea calității procesuale pasive către succesoarele acesteia, prin admiterea excepției nu i s-ar fi creat o situație mai grea urmând să se aplice dispozițiile art. 292 alin. (2) C. proc. civ., respectiv să evoce fondul și să introducă în cauză societățile care au calitate procesuală pasivă.
Recurenta susține că nu s-a avut în vedere nici faptul că contractul de închiriere încheiat inițial a fost însușit de pârâta SC O. SA, confirmarea edificării construcțiilor rezultând și din procesele verbale de recepție a lucrărilor și din declarația pentru stabilirea impozitului pe clădiri achitându-se impozitul pe aceste construcții în calitate de proprietar.
Nu s-au avut în vedere nici înscrisurile din care rezultă că imobilele sunt proprietatea SC C. SRL fiind incluse în capitalul social al societății, considerând că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile privind materia accesiunii.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 304 C. proc. civ. modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate.
în aceste condiții, având în vedere că norma de procedură este de imediată aplicare se vor examina numai criticile privind nelegalitatea hotărârii pronunțate, aspectele privind netemeinicia soluției respectiv modul de interpretare a probatoriilor sau ignorarea unor dovezi administrate, nu pot fi examinate, acestea fiind de competența instanței de fond sau a apelului dat fiind caracterul devolutiv al acestuia.
în baza H.G. nr. 1054/1995, terenul aferent construcțiilor este în administrarea efectivă a pârâtei intimate SC O. SA Baia Mare. S-a făcut dovada că aceasta și-a înscris în C.F. construcțiile, inclusiv cele în litigiu.
Potrivit art. 22 din Legea nr. 7/1996 dreptul de proprietate și alte drepturi se pot înscrie în C.F. numai pe baza unui titlu de proprietate reclamanta recurentă neprezentând un astfel de titlu.
S-a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor art. 494 C. civ. reținându-se că recurenta rămâne un simplu constructor pe terenul altuia dobândirea dreptului de proprietate prin accesiunea imobilelor fiind în favoarea proprietarului terenului.
în lipsa dreptului de proprietate sau de superficie asupra terenului este exclusă constatarea dreptului de folosință asupra terenului și a dreptului de proprietate asupra construcțiilor în favoarea apelantei, precum realizarea intabulării acestor drepturi în C.F.
S-a justificat și soluția privind dezmembrarea nr. top stabilite prin acțiune a terenului, având în vedere că o cerere cu un astfel de obiect este recunoscută proprietarilor coindivizari, așa cum rezultă din dispozițiile art. 728 C. civ. sau altor persoane cărora în mod expres legea le recunoaște o astfel de vocație.
în aceste condiții s-au văzut și dispozițiile art. 312 și 274 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2000/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1997/2006. Comercial → |
|---|
