ICCJ. Decizia nr. 2007/2006. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 2305 din 21 octombrie 2003 pronunțată de Tribunalul Călărași a fost admisă excepția necompetenței teritoriale invocată de pârâtă și s-a dispus declinarea soluționării cauzei comerciale formulate de reclamantul G.I. domiciliat în Călărași, împotriva pârâtei SC P. SA cu sediul social în București în favoarea Tribunalului București, secția comercială, motivat de împrejurarea că pârâta are sediul social principal în București.
Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința civilă nr. 4945 din 16 aprilie 2004 a anulat capătul de cerere privind retragerea din societate formulat de reclamantul G.I. ca insuficient timbrat. De asemenea, a respins ca prematur formulate cererile referitoare la plata contravalorii acțiunilor și a daunelor cominatorii formulate de același reclamant împotriva pârâtei SC P. SA București. S-a mai luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
în fundamentarea acestei soluții instanța de fond a reținut ca privitor la primul capăt de cerere, la termenul din 1 martie 2004 s-a pus în vederea reclamantului să se conformeze noilor dispoziții ale art. 295 pct. 11 lit. c) C. fis., ce a preluat dispozițiile înscrise la art. 74 din O.G. nr. 36/2002, în vigoare la data formulării acțiunii reclamantului, în sensul de a achita taxa de timbru în contul P.S. Neconformându-se acestor recomandări, rezultă că nu a fost atașat decât timbru judiciar, acțiunea fiind anulată ca insuficient timbrată pentru primul capăt de cerere.
S-a mai apreciat că referitor la celelalte capete de cerere este aplicabilă excepției prematurității invocată de pârâtă prin întâmpinare, reclamanta nerespectând reglementările cuprinse în art. 7201C. proc. civ., care stipulează că în procesele și cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea acțiunii există obligația de a încerca soluționarea litigiului pe cale amiabilă.
Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 565 din 7 decembrie 2004 a admis apelul declarat de apelantul reclamant G.I. împotriva sentinței civile nr. 4945 din 16 aprilie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială și recursul promovat împotriva încheierii din 1 martie 2004, a anulat hotărârea apelată și a reținut cauza pentru judecarea în fond, fixând termen la data de 18 ianuarie 2005 cu citarea părților.
S-a constatat că apelul este întemeiat față de dispozițiile impuse pentru timbrarea cererilor, având în vedere data înregistrării acțiunii și succesiunea ulterioară a cursului judecății, astfel că timbrajul a fost satisfăcut.
Pe de altă parte acțiunea are ca obiect retragerea din societate, deci o cerere neevaluabilă în bani, pentru care nu este necesară concilierea prevăzută de art. 7201C. proc. civ. Ulterior acestui aspect, în caz de admitere, se pune în discuție judecarea acțiunilor la o valoare ce trebuie stabilită de o persoană autorizată.
Aceiași instanță, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin sentința comercială nr. 193 din 15 martie 2005, în temeiul art. 270 C. proc. civ. a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul G.I. împotriva pârâtei SC P. SA București prin aceea că a obligat pârâta să-i plătească reclamantului suma de 10.000.000.000 lei (10 miliarde lei) reprezentând contravaloarea a 135.111 acțiuni deținute de SC P. SA. S-a mai luat act de retragerea reclamantului G.I. din SC P. SA și obligată pârâta la plata sumei de 207.540.095 cu titlu de cheltuieli de judecată. A fost fixat în continuare termen la data de 12 aprilie 2005 cu citarea părților pentru judecarea capătului de cerere privind daunele cominatorii.
S-a stabilit că în ședința publică din 15 martie 2005 reprezentantul pârâtei a solicitat instanței aplicarea prevederilor art. 270 C. proc. civ., depunând în acest sens procură specială legalizată a D.C.A. a SC P. SA prin care s-a luat hotărârea recunoașterii parțiale a pretențiilor reclamantului, respectiv să se ia act de retragerea lui G.I. din SC P. SA cu obligarea pârâtei să-i achite suma de 10 miliarde lei (cum a solicitat prin acțiunea introductivă) și cheltuielile de judecată dovedite, împrejurare cu care G.I. a fost de acord.
în continuarea judecării capătului de cerere privind daunele cominatorii după depunerea de note scrise de către ambele părți, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 732 din 8 noiembrie 2005 a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind daunele cominatorii solicitate de reclamantul G.I.
Pentru a decide astfel, s-a stabilit că singura situație când daunele cominatorii sînt acordate prin efectul legii este cazul neexecutării unei hotărâri care are ca obiect o obligație de a face, ce nu poate fi adusă la îndeplinire decât de debitor. în speță nu ne aflăm într-o asemenea situație. Referitor la notificarea făcută de reclamant, în care acesta îi consideră vinovați pe membrii consiliului de administrație și de la care solicită daune cominatorii, ulterior reclamantul și-a reconsiderat poziția procesuală, solicitând daunele cominatorii de la societatea pârâtă.
împotriva deciziei comerciale nr. 732 din 8 noiembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială a promovat recurs reclamantul G.I. care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectele că interpretând greșit cererea precizatoare depusă la termenul din 24 mai 2005 referitoare la diferența de valoare a celor 135.111 acțiuni, instanța a considerat-o cerere nouă și potrivit art. 294 C. proc. civ. a respins-o ca inadmisibilă precum și greșita respingere a cererii de acordare a daunelor cominatorii, fiind invocat ca temei de drept al cererii de recurs dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul G.I. pentru următoarele considerente.
Din verificarea întregii documentații existente la dosarul cauzei rezultă neîndoios că prin cererea de chemare în judecată formulată și înregistrată la instanța de fond la data de 22 septembrie 2003, reclamantul la pct. 2 al acțiunii a solicitat obligarea pârâtei SC P. SA să dobândească un număr de 135.111 acțiuni cu achitarea contravalorii lor, în condițiile art. 133 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, ca urmare a retrageri din societate. în temeiul art. 270 C. proc. civ., conform sentinței comerciale nr. 193 din 15 martie 2005 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială s-a luat act de retragerea reclamantului G.I. din SC P. SA și obligată pârâta să-i plătească suma de 10.000.000.000 lei, reprezentând contravaloarea a 135.111 acțiuni.
Corect a procedat instanța de apel, atunci când prin încheierea din ședința publică de la 24 mai 2005 a respins cererea precizatoare referitoare la diferența de valoare a 135.111 acțiuni pentru perioada septembrie 2003 - mai 2005 ca inadmisibilă, prin aceea că a fost dată eficiența juridică normelor imperative cuprinse în art. 294 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează că în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.
Amplu documentat și bine argumentat instanța apelului a soluționat și capătul de cerere privind daunele cominatorii. Atât jurisprudența cît și doctrina, în mod constant au apreciat că daunele cominatorii reprezintă măsuri de constrângere prin stabilirea unor sume de bani pe care, în sens larg, debitorul obligației de a face sau de a nu face, este obligat prin hotărâre judecătorească să le plătească pentru fiecare zi de întârziere până la executarea obligației. în esență daunele cominatorii nu sînt condiționate de existența unui prejudiciu, ele nu reprezintă o despăgubire, ci un mijloc juridic de constrângere a debitorului să-și îndeplinească obligația asumată.
Criticile formulate sub acest aspect de reclamant apar nejustificate, iar cadrul legal invocat în susținerea lor nu este aplicabil în speță.
Pentru rațiunile juridice expuse anterior, toate criticile formulate în cererea de recurs de reclamantul G.I. au fost înlăturate ca neîntemeiate, nefiind îndeplinite nici una din cerințele art. 304 C. proc. civ., menținând ca legală și temeinică decizia comercială nr. 732 din 8 noiembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2009/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2000/2006. Comercial → |
|---|
