ICCJ. Decizia nr. 2025/2006. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 15 aprilie 2005 și precizată la data de 30 mai 2005 reclamantul B.D. a chemat în judecată pârâta SC M.M. SA, solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să se dispună anularea hotărârilor luate în ședința adunării generale a acționarilor din 10 martie 2005.
în motivarea cererii reclamantul a arătat că la ședință nu au fost prezenți sau reprezentați acționari ce dețineau majoritatea capitalului social, A.S.M.M. fiind reprezentată în adunarea generală de un reprezentant trimis de o adunare generală a acționarilor la care au participat 573.746 acțiuni, fiind încălcate dispozițiile art. 112 din Legea nr. 31/1990.
Tribunalul Prahova prin sentința nr. 9 dată în Camera de Consiliu la data de 20 iunie 2005 a admis acțiunea precizată și s-a dispus anularea hotărârii A.G.A. din 10 martie 2005.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că hotărârea A.G.A. din 10 martie 2005 a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 112 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 potrivit cărora pentru validitatea deliberărilor este necesară prezența acționarilor care să reprezinte cel puțin jumătate din capitalul social, iar hotărârile să fie luate de acționarii ce dețin majoritatea absolută din capitalul social reprezentat în adunare, dacă în actul constitutiv sau în lege nu se prevede majoritate mai mare.
S-a mai reținut că, numitul P.F.G. nu a putut reprezenta valabil A.S.M.M. ca acționar cu 778.835 acțiuni la societatea pârâtă și în lipsa căreia nu se putea împlini cvorumul prevăzut de statutul SC M.M. SA, întrucât P.F.G. nu putea fi împuternicit în mod valabil să reprezinte asociația salariaților, deoarece la adunarea ordinară din 3 martie 2005 au participat un număr de 256 membrii din numărul total de 407 reprezentând 55.966 de voturi din totalul de 58.311, reprezentând astfel un procent de 95,98 % și în aceste condiții membrii asociației salariaților nu puteau împuternici valabil o persoană pentru a-i reprezenta pentru un număr de 778.835 acțiuni.
împotriva acestei soluții a formulat apel criticile vizând modul eronat în care s-a reținut situația de fapt și s-au apreciat probatoriile administrate.
Astfel se susține că în mod eronat instanța de fond a ignorat faptul că la data ținerii adunării A.G.A. din 10 martie 2003 mandatul acordat lui P.F.G., precum și hotărârile A.P.A.S. din 3 martie 2005 erau valabile și sunt în continuare valabile nefiind anulate de nici o instanță de judecată.
De asemenea se critică faptul că la analizarea legalității adunării generale a acționarilor SC M.M. SA din 10 martie 2005 instanța de fond a omis dispozițiile prevăzute de art. 15 alin. (1) din statutul societății, care prevedea că adunarea generală este legal constituită și poate lua hotărâri dacă la prima confruntare acționarii prezenți sau reprezentanții dețin cel puțin 2/3 din capitalul social, cerință ce a fost îndeplinită, întrucât la adunare au fost prezenți acționari reprezentând 778.927 acțiuni din totalul de 778.935 de acțiuni respectiv 99,998 % din capitalul social al societății.
Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 232 din 22 septembrie 2005 a admis apelul, a schimbat în tot sentința apelată și a respins ca nefondată acțiunea reclamantului.
Pentru a se pronunța astfel instanța de control judiciar a reținut că P.F.G., care a reprezentat A.S.M.M. la adunarea generală a acționarilor din 10 martie 2005 a fost împuternicit să reprezinte asociația la data de 3 martie 2005, așa cum rezultă din procesul verbal de ședință al adunării din această zi, hotărâre valabilă și în prezent.
Instanța de apel a reținut că instanța de fond nu a verificat respectarea cerințelor statutare privind constituirea adunării ignorând faptul că potrivit dispozițiilor art. 15 alin. (1) din statutul societății se prevede că adunarea generală ordinară este valabil constituită și poate lua hotărâri dacă la prima convocare acționarii prezenți sau reprezentanți dețin cel puțin 2/3 din capitalul social.
Această dispoziție statutară a fost respectată la adunarea generală ordinară a acționarilor din 10 martie 2005, întrucât așa cum rezultă din cuprinsul procesului verbal la adunare au fost prezenți acționari reprezentând 778.927 de acțiuni din totalul de 778.935 de acțiuni respectiv 99,998 % din capitalul social al societății, fiind îndeplinite formalitățile legale conform actului adițional pentru ținerea adunării generale a acționarilor, P.F.G. ce a reprezentat interesele asociației salariaților pentru un număr de 778.835 acțiuni, fiind prezent.
împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamantul criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel se susține că instanța de apel a făcut o aplicare eronată a dispozițiilor art. 132 din Legea nr. 31/1990 reținându-se încălcarea normelor de procedură privind competența materială a primei instanțe întrucât s-a analizat hotărârea A.P.A.S. pronunțându-se asupra valabilității mandatului reprezentantului, acesta putând fi cercetat ca incident procedural de către instanța investită cu soluționarea cererii în anulare A.G.A.
Se critică faptul ignorării de către instanța de apel că pe rolul instanțelor de judecată se află un litigiu având ca obiect anularea mandatului reprezentantului acționarului majoritar, având posibilitatea aplicării dispozițiilor art. 244 alin. (1) C. proc. civ.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 "hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție de oricare dintre acționari care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra și au cerut să se insereze aceasta în procesul verbal al ședinței".
Din economia textului precizat, rezultă că prin promovarea unei astfel de acțiuni, reclamantul trebuie să facă dovada că hotărârea luată a fost contrară legii sau actului constitutiv.
în speță reclamantul susține că au fost încălcate dispozițiile art. 112 din Legea nr. 31/1990, privind cvorumul și majoritatea cerută pentru hotărârea adunării generale ordinare, respectiv că mandatul dat reprezentantului P.A.S. P.F.G. este nelegal întrucât hotărârea P.A.S. din 3 martie 2005 a fost nelegal constituită.
Este știut că procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, instanța fiind investită a se pronunța cu privire la valabilitatea hotărârii A.G.A. a M.M. nu și cu privire la valabilitatea A.G.A. a A.S.M.M. prin care s-a luat hotărârea mandatării reprezentantului asociației ce a votat în A.G.A. la M.M.
Respectând acest principiu, justificat instanța de apel a considerat că mandatul reprezentantului asociației în A.G.A. la M.M. este valabil, nefiind desființat printr-o hotărâre judecătorească, iar competența asupra soluționării unei astfel de cauze este judecătoria, iar în speță nu s-a făcut dovada desființării hotărârii din 3 martie 2003.
Mandatarea reprezentantului P.A.S. s-a luat printr-o adunare generală a A.P.A.S., iar valabilitatea acestuia nu poate fi cercetată ca incident procedural cum greșit consideră recurentul.
De altfel instanța de apel a apreciat că mandatul nu a fost anulat printr-o hotărâre judecătorească, considerând că nu a fost investită cu verificarea acestuia, iar faptul existenței pe rolul instanțelor a unei asemenea acțiuni nu duce la anularea hotărârii A.G.A. din 10 martie 2003 neproducându-se dovezi privind încălcarea legii sau actului constitutiv.
în aceste condiții s-au văzut dispozițiile art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2031/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2021/2006. Comercial → |
|---|
