ICCJ. Decizia nr. 2031/2006. Comercial
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la 22 iulie 2002, reclamanta S.I.F. B.C. SA Arad, a chemat în judecată pe pârâta SC T. SA Oradea, solicitând anularea H.A.G.E.A. din 12 iulie 2002, de majorare a capitalului social, la societatea pârâtă, cu aport în natură, în valoare de 51.969.725.000 lei subscris și vărsat de acționarul majoritar SC D.S. SA Mediaș și radierea mențiunii de majorare a capitalului social din registrul comerțului Bihor, efectuată în temeiul hotărârii a cărei anulare se cere și suspendarea executării hotărârii de majorare a capitalului social până la soluționarea litigiului prin sentință irevocabilă, cu cheltuieli de judecată.
în drept au fost invocate dispozițiile art. 131 alin (2) și art. 132 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicată.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la 12 iulie 2002, la societatea pârâtă s-a întrunit A.G.E.A., cu votul majorității capitalului prezent, prin care s-a aprobat majorarea capitalului social al societății pârâte, cu aport în natură, subscris de acționarul majoritar SC D.S. SA Mediaș.
Că societatea sa deține 4,45 % din capitalul social și că a votat împotriva acestei majorări, aspect menționat de altfel și în procesul verbal de ședință, fiind încălcate dispozițiile art. 107 din O.U.G. nr. 28/2002,art. 116 alin. (1) și (2), art. 118, precum și dispozițiile din titlul IV, cap. I principii generale ale O.U.G. nr. 28/2002, care interzic folosirea abuzivă a poziției deținute de acționari.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a invocat excepția prematurității introducerii acțiunii, avându-se în vedere că hotărârea s-a publicat în M. Of. al României la 5 august 2002 și a cerut respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.
Tribunalul Bihor prin sentința civilă nr. 2356/ COM din 19 noiembrie 2002 a respins acțiunea reclamantei S.I.F. B.C. în contradictoriu cu pârâta SC T. SA Oradea, privind anularea hotărârii A.G.E.A. din 12 iulie 2002, prin care s-a majorat capitalul social cu aport în natură subscris și vărsat de SC D.S. SA Mediaș, ca prematur introdusă.
A respins cererea de radiere a mențiunii de majorare a capitalului social din registrul comerțului.
A respins cererea de suspendare a executării hotărârii de majorare a capitalului social până la soluționarea litigiului prin hotărâre irevocabilă.
Prin decizia civilă nr. 151/ C din 4 martie 2003, Curtea de Apel Oradea a admis ca fondat recursul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 2356/2002 a Tribunalului Bihor pe care a casat-o și a trimis cauza pentru rejudecare la aceeași instanță.
Tribunalul Bihor Oradea prin sentința civilă nr. 2694/ COM din 21 noiembrie 2003 a respins atât excepția prematurității introducerii acțiunii, ridicată de pârâtă, cât și cererea reclamantei.
împotriva sentinței civile nr. 2694/ COM din 21 noiembrie 2003, reclamanta a declarat recurs.
înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin încheierea nr. 1225 din 23 februarie 2005 a recalificat calea de atac ca fiind apel și în temeiul art. 84 C. proc. civ. și art. 3 pct. 2 din O.U.G. nr. 58/2003, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Oradea.
Prin decizia civilă nr. 23/ C-A din 21 iunie 2005, Curtea de Apel Oradea, secția comercială de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 2694/ COM din 21 noiembrie 2003 a Tribunalului Bihor.
împotriva menționatei decizii, reclamanta S.I.F. B.C. SA Arad, a declarat recurs, în termen legal, în temeiul art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea deciziei și pe fond admiterea acțiunii sale, astfel cum a fost formulată.
în criticile formulate, recurenta reclamantă a susținut în esență următoarele:
- că decizia instanței de apel cuprinde motive contradictorii, întrucât deși se precizează că nu este aplicabilă O.G. nr. 28/2002, vorbește despre modificarea acesteia prin Legea nr. 525/2002, care a fost publicată în M. Of. nr. 576 din 5 august 2002, modificare care permite majorarea capitalului social cu aport în natură, și care este ulterioară datei de 12 iulie 2002, data adoptării hotărârii A.G.E.A. a cărei anulare s-a cerut, încălcându-se principiul neretroactivității legii (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.);
- că decizia din apel, a fost dată cu aplicarea greșită a legii, în sensul că instanțele au interpretat greșit dispozițiile art. 185 alin. (1) din O.U.G. nr. 28/2002, care fac referire la adoptarea unor norme necesare aplicării acesteia și care nu pot fi asociate cu Legea nr. 31/1990, republicată și avizul din 17 februarie 2004 al C.N.V.M. (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.);
- că instanța nu s-a pronunțat asupra unor dovezi administrate în cauză, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, în speță asupra avizului din 17 februarie 2004 al C.N.V.M., care clarifica situația contradictorie ivită pe parcursul desfășurării litigiului referitoare la aplicabilitatea art. 116 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 28/2002. care interzicea orice majorare de capital social cu aport în natură la societățile deținute public. (art. 304 pct. 10 C. proc. civ.).
Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.
Din examinarea actelor aflate la dosarul cauzei, și a dispozițiilor legale incidente, în raport de susținerile pe care reclamanta le reiterează prin recursul de față, se constată că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., care să conducă la casare deciziei atacate.
în ceea ce privește primul motiv de recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 7 C. proc. civ., prin care se susține că decizia din apel cuprinde motive contradictorii pricinii, nu poate fi reținut în condițiile în care dispozițiile art. 185 din O.U.G. nr. 28/2002 prevedea clar data de la care urmau să intre în vigoare reglementările acesteia, coroborate cu principiul potrivit căruia legea civilă se aplică în intervalul de timp cât era în vigoare, și că intrarea în vigoare are loc fie la data publicării ei în M. Of., fie la data menționată în cuprinsul legii.
Adoptarea hotărârii A.G.E.A., ce face obiectul litigiului de față, s-a făcut potrivit dispozițiilor legale în vigoare la acea dată, Legea nr. 31/1990, majorarea capitalului social cu aport în natură fiind o obligație stipulată prin însuși contractul de privatizare din 15 mai 2000, la pct. 8.13 și 8. 20. 1.
Referirile instanței la Legea nr. 525/2002 și Legea nr. 137/2002, privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării societăților comerciale, nu constituie temeiul respingerii acțiunii, ele fiind aduse ca argument suplimentar în sprijinul modului în care s-a făcut interpretarea art. 185 alin. (1) din O.U.G. nr. 28/2002.
Al doilea motiv de recurs, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că decizia Curții de Apel Oradea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, urmează să fie înlăturat, având în vedere că motivarea în drept și interpretarea dispozițiilor legale invocate, s-a făcut corect la situația de fapt.
Instanța nu a luat în considerație avizul din 17 februarie 2004, pe care îl invocă recurenta, întrucât acesta nu avea valoarea unui act normativ, el fiind un act individual emis de C.N.V.M., prin care își exprimă un punct de vedere al său. Ori, C.N.V.M. nu avea competența interpretării O.U.G. nr. 28/2002, care era un act normativ emis de Guvernul României.
Referitor la ultimul motiv de recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 10 C. proc. civ., cum acesta a fost abrogat prin art. I pct. 49 din Legea nr. 219/2005, el nu se va analiza.
Cum hotărârea instanței de apel a fost temeinică și legală, înalta Curte în temeiul art. 312 C. proc. civ., a respins recursul reclamantei ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2029/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2025/2006. Comercial → |
|---|
