ICCJ. Decizia nr. 2032/2006. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea introductivă înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, reclamanții Z.S.I., D.S., L.L., S.I., D.V., G.I., D.A., M.A., R.V., B.L., D.D. și P.I., în calitate de acționari la SC R.U. SA au solicitat în contradictoriu cu societatea, anularea hotărârii nr. 4 din 4 iulie 2004 a A.G.E.A. și a tuturor actelor subsecvente acesteia.
Reclamanții au invocat în susținerea cererii lor încălcarea dispozițiilor imperative prevăzute la art. 117 din Legea nr. 31/1990 republicată, referitoare la obligativitatea publicării convocatorului în M. Of., necesitatea enunțării explicite a tuturor problemelor supuse dezbaterii, a respectării succesiunilor prevăzute de lege referitoare la divizare, precum și nerespectarea dispozițiilor art. 124 alin. (1) și (5) din Legea nr. 31/1990 republicată.
în cauză au formulat cereri de intervenție în interes propriu, SC R.C.G. SA și SC U.C. SA, societăți rezultate din divizarea parțială asimetrică a SC R.U. SA.
Asupra admiterii în principiu a celor două cereri de intervenție, prima instanță, prin încheierea din data de 21 octombrie 2004 a respins cererile de intervenție, reținând că nu sunt îndeplinite cerințele prescrise de art. 49 alin. (1) C. proc. civ.
Ulterior, cele două societăți au formulat cereri de intervenție în interesul pârâtei SC R.U. SA, cereri admise în principiu prin încheierea din 25 noiembrie 2004 pronunțată de prima instanță.
Prin sentința civilă nr. 334/ COM din data de 27 ianuarie 2005 Tribunalul Constanța, secția comercială a admis cererea reclamanților, a anulat hotărârea din 4 iulie 2004 a adunării generale extraordinare a acționarilor SC R.U. SA Constanța precum și actele încheiate în baza sa, respectiv actul adițional la actele constitutive ale SC R.U. SA și actele constitutive ale celor două societăți rezultate din divizare, SC R.C.G. SA și SC U.C. SA.
Cererile de intervenție în interesul pârâtei, formulate de cele două interveniente au fost respinse urmare admiterii acțiunii introductive.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
Hotărârea adoptată de A.G.E.A. acționarilor SC R.U. SA la data de 4 iulie 2004 a aprobat divizarea parțială a societății prin desprinderea unei părți din patrimoniul acesteia, care ființa în continuare și prin înființarea a două societăți noi SC R.C.G. SA și SC U.C. SA; condițiile divizării, reducerea capitalului social și schimbarea structurii acționariatului societății pârâte ca urmare a divizării; aprobarea actului adițional cu privire la modificările survenite, înființarea și adoptarea actelor constitutive ale celor două societăți noi.
S-a mai susținut că, convocarea adunării generale extraordinare indica drept ordine de zi aprobarea proiectului de divizare, iar, potrivit hotărârii adoptate, acționarii au hotărât divizarea parțială și condițiile divizării, ceea ce excede celor menționate în convocator și publicate în M. Of. al României, fiind încălcate dispozițiile imperative ale art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990 republicată.
Cu privire la celelalte motive de nulitate, vizând încălcarea dispozițiilor art. 237 alin. (1), art. 124 alin. (1) și (5) și art. 115 din Legea nr. 31/1990, prima instanță a constatat, că susținerile reclamantei sunt nefondate, dispozițiile legale invocate fiind respectate, singurul motiv de nulitate reținut fiind cel întemeiat pe încălcarea prevederilor art. 117 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 republicată.
împotriva încheierii din data de 21 octombrie 2005 prin care s-au respins cele două intervenții principale, precum și împotriva sentinței civile nr. 334/2005 au declarat apel intervenientele SC U.C. SA și SC R.C.G. SA susținând că în mod greșit prima instanță a respins cererile de intervenție principale.
Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 185/ COM din 21 iunie 2005 a admis apelul intervenientelor, a anulat hotărârile atacate, a admis în principiu cererile de intervenție în interes propriu formulate de SC U.C. SA și SC R.C.G. SA, stabilind termen pentru evocarea fondului.
Prin decizia nr. 219/ COM din 22 iulie 2005 soluționând fondul, curtea de apel a admis acțiunea reclamanților, a anulat hotărârea din 4 iulie 2006 a A.G.E.A. a acționarilor SC R.U. SA și pe cale de consecință actul adițional la actele constitutive ale societății pârâte precum și actele constitutive ale celor două interveniente. Totodată a respins ca nefondate cererile de intervenție în interes propriu.
Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut că intimatele justifică un interes legitim și actual constând în recunoașterea înființării lor valabile prin hotărârea nr. 4/2004 adoptată de A.G.E.A. și menținerii actelor constitutive, a căror anulare se solicită de reclamante astfel că sub acest aspect cererile de intervenție în interes propriu trebuiau admis în principiu.
Pe fondul cauzei curtea de apel reține ca motiv de nulitate absolută a hotărârii adoptate la 4 iulie 2004 încălcarea prevederilor art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990 în sensul că deși în convocatorul publicat în M. Of. s-a precizat ca ordine de zi "aprobarea proiectului de divizare a societății SC R.U. SA Constanța, hotărârea adoptată a vizat aprobarea divizării, în condițiile în care adunarea nu putea hotărî asupra altor probleme decât cele cuprinse în ordinea de zi publicată.
în contra deciziei nr. 210/ COM din 22 iulie 2005 a Curții de Apel Constanța, au declarat recurs, în termen legal intervenientele în interes propriu SC U.C. SA și SC R.C.G. SA, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv aplicarea greșită a prevederilor art. 240 alin. (1) și art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990 republicată.
în argumentarea criticilor formulate recurentele au susținut că potrivit înscrisurilor administrate în cauză hotărârea de divizare a SC R.U. SA a fost adoptată de adunarea generală a acționarilor la data de 2 august 2003, reclamanții intimați fiind de acord cu divizarea asimetrică parțială și constituirea altor două societăți noi.
Ca urmare hotărârii de divizare s-a elaborat un prim proiect de divizare supus aprobării A.G.A. din 26 noiembrie 2003 și votat de acționari cu unele modificări determinate numai de schimbarea opțiunii referitoare la apartenența la una din cele 3 societăți, astfel că s-a întocmit un noi proiect publicat în M. Of. Partea a IV a nr. 1281 din 30 aprilie 2004 prin care s-au operat modificările legate de opțiunile acționarilor.
Cel de al doilea proiect a fost supus aprobării în A.G.A. din 4 iulie 2004, în convocatorul publicat pentru acea dată fiind înscrise detaliat etapele procesului de divizare, în ordinea logică a operațiunilor asupra cărora adunarea generală urma să se pronunțe.
Ori, susțin recurenții, în mod greșit instanța a considerat că față de mențiunea din convocator, hotărârea adoptată a vizat o altă problemă în condițiile în care explicitarea tuturor problemelor supuse aprobării vizau divizarea.
Intimații au formulat întâmpinare la cererea de recurs, solicitând respingerea recursului și menținerea hotărârii curții de apel, care în mod legal a constatat încălcarea dispozițiilor imperative prevăzute de art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990 republicată.
Recursul este fondat, hotărârea atacată fiind dată cu aplicarea greșită a legii, pentru considerentele ce urmează.
1. Trebuie precizat prealabil că divizarea unei situații comerciale, implică un proces complex de operațiuni tehnico-juridice prin care se realizează restructurarea societății, operațiuni reglementate cuprinzător de dispozițiile Legii nr. 31/1990 republicată în capitolul "Fuziunea și divizarea societăților".
Astfel, potrivit legii, divizarea se declanșează prin hotărârea adunării generale a societății, hotărâre de principiu prin care se exprimă acordul acționarilor, asociaților asupra divizării, iar în baza acestei hotărâri preliminarii, administratorii întocmesc proiectul de divizare care se depune la O.R.C. unde este înmatriculată societatea și cu viza judecătorului delegat se publică în M. Of. Partea a IV-a integral sau în extras.
După expirarea termenului prevăzut pentru exercitarea dreptului la opoziție reglementat de art. 62 din Legea nr. 31/1990 republicată, se convoacă, în cel mult două luni o nouă adunare generală extraordinară a societății pentru a hotărî asupra divizării pe baza proiectului de divizare, document esențial în cadrul operațiunilor pe care le implică procesul divizării pentru ca oferă toate elementele pe baza cărora adunarea generală să poată hotărî.
3. în cauză, adunarea generală a acționarilor SC R.U. SA a adoptat la data de 2 august 2003 hotărârea preliminară cu privire la divizare, s-a întocmit și publicat în M. Of. nr. 1281 din 30 aprilie 2004 proiectul de divizare, urmând ca, în succesiunea prescrisă de lege, să se supună spre aprobarea adunării generale extraordinare proiectul de divizare pentru a se hotărî asupra divizării în raport de elementele oferite de acesta.
3. Prin urmare, convocarea adunării generale extraordinare din data de 4 iulie 2004 având ca ordine de zi "aprobarea proiectului de divizare" este în deplină concordanță cu hotărârea nr. 4 adoptată care vizează divizarea societății pârâte pe baza elementelor fundamentale conținute de proiect.
4. Cenzurând respectarea dispozițiilor art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990 republicată în ce privește ordinea de zi a adunării convocate pentru data de 4 iulie 2004, curtea de apel a greșit apreciind că nu au fost respectate cerințele legii.
Astfel, nu rezultă din motivarea succintă a hotărârii, în ce măsură ordinea de zi a adunării astfel cum a fost publicată, a fost de natură să împiedice pe acționari să se pregătească și să se documenteze asupra divizării, facilitând astfel formarea unei majorități interesate, căci scopul avut în vedere de legiuitor atunci când a statuat obligativitatea menționării explicite a problemelor supuse aprobării, a fost de a da posibilitate acționarilor să voteze în cunoștință de cauză.
5. Pe de altă parte, curtea a greșit deoarece examinând ordinea de zi în raport cu hotărârea adoptată, nu a avut în vedere succesiunea operațiilor specifice divizării și faptul că prin aprobarea proiectului de divizare, acționarii hotărăsc asupra divizării.
Cu alte cuvinte, dând dovadă de un formalism excesiv, curtea a avut în vedere numai termenii utilizați "aprobarea proiectului de divizare", în loc de aprobarea divizării, omițând semnificația lor concretă conferită de legiuitor, în sensul că aprobarea divizării impune aprobarea proiectului de divizare.
Așa fiind, înalta Curte constată că nu există nici unui fel de neconcordanță între ordinea de zi cuprinsă în convocator și hotărârea adoptată de adunarea generală extraordinară din data de 4 iulie 2004.
Pentru considerentele de mai sus, înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a admis recursul declarat de recurente, a modificat decizia nr. 219/ COM din 22 iulie 2005 a Curții de Apel Constanța în sensul admiterii cererii de intervenție în interes propriu formulate de SC U.C. SA Constanța și SC R.C.G. SA și respingerii acțiunii reclamanților ca nefondată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2035/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2030/2006. Comercial → |
|---|
