ICCJ. Decizia nr. 2040/2006. Comercial
| Comentarii |
|
Reclamanta SC A.C. SRL Vaslui a solicitat prin acțiune obligarea pârâtei D.G.F.P. Vaslui la plata sumei de 2.624.618.304 lei, reprezentând contravaloare administrare sechestru conform contractului din 13 ianuarie 2004.
Tribunalul Vaslui prin sentința nr. 631 din 3 octombrie 2005 a admis acțiunea așa cum a fost formulată cu motivarea că pârâta nu și-a respectat obligația de plată asumată la cap. III art. 3.
Sentința a fost confirmată de Curtea de Apel Iași, secția comercială, care prin decizia nr. 2 din 9 ianuarie 2006 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta D.G.F.P. Vaslui.
Criticile aduse sentinței au fost înlăturate de instanța de apel care a reținut că potrivit cap. III art. 3 din contract plata urma să se facă lunar sau cel mai târziu la vânzarea fiecărei tranșe de bunuri. A mai reținut instanța de apel că factura fiscală a fost anulată cu adresă așa încât D.G.F.P. Vaslui a fost în imposibilitate de a achita suma convenită potrivit contractului de administrare a sechestrului.
împotriva deciziei nr. 2 din 9 ianuarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Iași a declarat recurs, pârâta D.G.F.P. Vaslui, prin care fără să invoce motivele prevăzute de art. 304 alin. (1-9) C. proc. civ. a redat situația de fapt și argumentele sale în legătură cu faptul că nu a plătit suma la care s-a obligat prin contractul de administrare a sechestrului.
Curtea având în vedere excepția invocată de intimata reclamantă privind nemotivarea recursului în conformitate cu art. 137, raportat la art. 3021lit. c) C. proc. civ. a reținut:
Recursul, potrivit dispozițiilor din Titlul V cap. I C. proc. civ., constituie mijlocul procedural prin care se solicită concursul instanței în vederea reformării unei hotărâri, urmărindu-se, în principiu înlăturarea efectelor hotărârilor pronunțate, în condițiile celor 10 cazuri (în prezent 9) de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Spre deosebire de prevederile anterioare care reglementau recursul, prin art. 3021C. proc. civ. s-au introdus reguli speciale referitoare la cuprinsul cererii de recurs, care vizează condițiile legale de formă și conținut pe care trebuie să le îndeplinească cererea de recurs. în sistemul codului de procedură civilă actual, recursul este conceput ca o cale de atac extraordinară, ca un ultim nivel de jurisdicție în care părțile în litigiu își pot apăra drepturile lor subiective, cu condiția ca cererea să îndeplinească cerințele legale și sub aspect formal.
Art. 3021C. proc. civ. sancționează cu nulitatea absolută omisiunile prevăzute de literele (b)-(d) și în acest sens sunt de observat și dispozițiile art. 129 din Constituție prin care se stabilește că accesul la justiție se face în "condițiile legii".
Prin urmare și exercitarea căilor de atac trebuie să îndeplinească cerințele de formă și conținut stabilite expres de lege. Cu alte cuvinte, accesul la justiție nu este un drept absolut a cărui exercitare nu ar putea fi condiționată, prin lege, de îndeplinirea anumitor condiții obligatorii tocmai pentru a se asigura desfășurarea unui proces echitabil și soluționarea cauzei într-un termen rezonabil.
Revenind la dispozițiile art. 3021C. proc. civ., s-a constatat că recurenta nu a indicat așa cum precizează lit. c) "motivele de nelegalitate pe care s-a întemeiat recursul și dezvoltarea lor ..", așa încât constatând și lipsa de interes față de condițiile legale de formă și conținut pe care trebuia să le îndeplinească cererea de recurs, s-a aplicat sancțiunea nulității conform dispozitivului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2057/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2041/2006. Comercial → |
|---|
