ICCJ. Decizia nr. 216/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.216/2006
Dosar nou nr. 33561/1/2004
Dosar vechi nr. 11221/2004
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată reclamanţii P.O.A. şi SC E.C. SRL au chemat în judecată pe pârâţii A.D.S., C.L.O.I. şi pe SC P. SA Arad, solicitând să se constate nulitatea absolută parţială a contractului de concesiune din 29 octombrie 2002, încheiat între prima şi ultima pârâtă cu privire la „teren amenajat pentru piscicultură" aflat în perimetrul localităţii Ineu şi să fie obligată prima pârâtă să treacă la faza de negociere privind concesionarea întregii suprafeţe a terenurilor din C.F.
Tribunalul Arad, secţia comercială, prin sentinţa nr. 466 din 23 februarie 2004 a admis în parte acţiunea reclamantelor şi a constatat nulitatea absolută parţială a contractului de concesiune din 29 octombrie 2000, în privinţa terenurilor înscrise în C.F.
Prin aceeaşi sentinţă s-a respins cererea reclamantelor de obligare a pârâtei A.D.S. de a trece la faza de negociere privind atribuirea directă spre concesionare a trenurilor menţionate fiind respinsă şi acţiunea formulată şi precizată, faţă de pârâtele C.L.O.I. şi O.I.
Instanţa de fond a reţinut în fapt, că, la data de 29 octombrie 2002 între pârâtele A.D.S. Bucureşti şi SC P. SA Arad s-a încheiat în temeiul Legii nr. 268/2001, privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri cu destinaţie agricol şi a HG nr. 626/2001 de aprobare a Normelor Metodologice, contractul de concesiune din 29 octombrie 2001, având ca obiect la cap. II pct. 2 lit. a), transmiterea dreptului şi a obligaţiei de exploatare a terenului cu destinaţie agricolă, în suprafaţă de 1315,38 ha din care l,53 ha teren agricol având categoria de folosinţă păşuni şi 1313,85 ha teren neagricol având categoria de folosinţă „teren amenajat pentru piscicultură" aflat în perimetrul localităţii Arad, pentru o perioadă de 49 ani în schimbul unei redevenţe în conformitate cu obiectivele concedentului.
Pârâtele nu au contestat cuprinderea terenului care face obiectul litigiului în contract, fiind de necontestat şi că reclamanta P.O.A. a devenit proprietara F.P.R. în temeiul procesului verbal de vânzare directă pentru bunuri imobile din 13 martie 2002.
Ulterior dobândirii dreptului de proprietate asupra imobilelor de către reclamantă, pârâta A.D.S. Bucureşti a scos la vânzare prin negociere directă cu preselecţie, acţiuni reprezentând 99,98 % din capitalul social al SC P. SA Arad şi a oferit spre concesionare suprafaţa de 1,53 ha teren cu destinaţie agricolă şi 1313,85 luciu de apă aflat în administrarea societăţii, încheindu-se astfel contractul de concesiune din 29 octombrie 2002 între A.D.S. şi SC P. SA.
S-a apreciat că faţă de situaţia juridică a terenurilor în litigiu, competenţele legale ale pârâtei A.D.S. şi prevederile Legii nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor, contractul de concesiune nu îndeplineşte condiţiile esenţiale de validitate prevăzute de art. 948 C. civ., părţile convenind concesionarea uni teren asupra căruia prima pârâtă nu avea legitimare juridică.
Faţă de determinarea titularului dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu este fără relevanţă incidenţa Legii nr. 192/2001 şi respectiv nr. 268/2001, care reglementează concesionarea terenurilor proprietate publică a statului ori privată şi aflate în administrarea unor societăţi comerciale.
În raport de regimul juridic al terenurilor pentru care s-a cerut trecerea la faza de conciliere în vederea concesionării instanţa a reţinut că cererea este greşit îndreptată pe de o parte, iar pe de altă parte reclamanta nu a făcut dovada parcurgerii procedurii prevăzute de Legea nr. 219/1998.
Împotriva sentinţei au declarat apel pârâtele SC P. SA Arad şi A.D.S. Bucureşti, solicitând admiterea apelurilor şi pe fond respingerea acţiunii, arătând că în pofida menţiunilor din cartea funciară pârâţii C.L.O.I. şi O.I. nu au avut în proprietate sau în folosinţă terenuri de această categorie, terenul în litigiu fiind în proprietatea statului şi în exploatarea SC P. SA Arad, care se regăseşte în anexa la Legea nr. 268/2001.
În faţa instanţei de apel s-au suplimentat probatoriile efectuându-se o expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie, iar în urma reanalizării probelor prin prisma motivelor de apel s-a concluzionat în sensul netemeiniciei acestor motive, terenurile în litigiu fiind în proprietatea privată a O.I.
Cum prin susţinerile apelantelor nu pot fi combătute înscrisurile efectuate în cărţile funciare, care pot fi modificate numai pe calea unei acţiuni în rectificarea cărţii funciare, nu prezintă relevanţă că pârâta SC P. SA Arad se regăseşte în anexa 1 la Legea nr. 268/2001, faţă de regimul juridic al terenurilor în litigiu, nefiind incidente nici dispoziţiile art. 9 alin. (3) din OUG nr. 76/2002 pentru identitate de raţiune.
În contra deciziei au declarat recurs pârâtele A.D.S. şi SC P. SA.
1. Recurenta A.D.S. a solicitat admiterea recursului şi modificarea deciziei în sensul respingerii acţiunii în ce priveşte anularea contractului de concesiune din 29 octombrie 2002, arătând, prin trimiterea la motivele prevăzute de art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ., că:
- ambele instanţe au ignorat prevederile Legii speciale nr. 268/2001 în a cărei anexă figurează SC P. SA Arad, iar potrivit Ordinului nr. 142/1999 al M.A. terenul aflat în exploatarea acestei societăţi este inclus în domeniul public al statului, cu regimul juridic aferent;
- invocarea de către instanţă a prevederilor art. 4 şi 5 din Legea nr. 213/1998 este greşită întrucât A.D.S. avea calitatea de concedent la data încheierii contractului în temeiul Legii nr. 268/2001;
- instanţa de apel a făcut o greşită interpretare a expertizei tehnice judiciare topografice care concluzionează că imobilele în speţă sunt înscrise în C.F. în favoarea O.I.
2. Recurenta SC P. SA critică Decizia apelată pentru motivele care urmează;
- 304 pct. 7 C. proc. civ., Decizia atacată cuprinde motive contradictorii deoarece, pe de o parte, reţine că terenurile în litigiu, înscrise în C.F. în favoarea O.I., „se identifică", deci sunt aceleaşi cu terenurile înscrise în evidenţele A.D.S. implicit că ele sunt proprietate de stat;
- art. 304 pct. 9 C. proc. civ., concluzia instanţelor că terenurile în litigiu înscrise în C.F. ar reprezenta proprietatea privată a statului este nelegală în raport de dispoziţiile art. 2 alin. (3) şi art. 7 din Legea nr. 268/2001 cât şi prin prisma art. 61 din Legea nr. 7/1996, acestea ignorând că terenurile în litigiu sunt înscrise şi în C.F.;
- art. 304 pct. 10 C. proc. civ., instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra unei dovezi hotărâtoare şi anume coala C.F.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la termenul din 28 iunie 2004, la cererea A.D.S. în temeiul protocolului de predare-primire a participaţiei statului la societatea comercială cu profil piscicol precum şi a terenurilor aflate sub luciu de apă de la A.D.S. la C.N.A.F.P. la 8 noiembrie 2004, a dispus introducerea în cauză a acesteia din urmă ca succesoare.
Intimata reclamantă P.O.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, arătând că motivele de netemeinicie nu pot fi primite prin abrogarea pct. 11 al art. 304 C. proc. civ., cât priveşte recursul C.N.A.F.P. şi tot cu privire la aceasta că motivele de nelegalitate nu sunt fondate, întrucât această recurentă nu are competenţe în administrarea terenurilor proprietate privată a unităţilor teritoriale administrative.
Cu privire la recursul declarat de SC P. SA intimata arată, de asemenea, că motivele invocate nu sunt fondate. Hotărârea atacată nu cuprinde motive contradictorii, iar înscrierea în coala C.F. s-a făcut cu rea credinţă de recurentă fiind atacată pentru rectificare.
Recursurile nu sunt fondate.
Cu privire la recursul declarat de C.N.A.F.P., prin subrogare.
1. Criticile de nelegalitate invocate de recurentă se reduc la incidenţa Legii nr. 268/2001, privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea A.D.S. şi greşita aplicare a prevederilor art. 4 şi 5 din Legea nr. 213/1998, privind proprietatea publică şi regimul juridic al acestuia.
În cauza de faţă instanţele au avut a se pronunţa asupra nulităţii absolute parţiale, pentru lipsa obiectului juridic, a contractului de concesiune încheiat între A.D.S. şi SC P. SA la 29 octombrie 2002, faţă de împrejurarea că terenurile în litigiu sunt proprietatea privată a O.I., conform înregistrărilor cadastrale: iar nu proprietate publică în administrarea A.D.S.
Intimata-reclamantă şi-a dovedit interesul în promovarea acţiunii prin faptul că, anterior încheierii contractului de concesiune, la 13 martie 2002 a dobândit activele F.P.R. aparţinând SC P. SA prin vânzare la licitaţie intabulate la aceleaşi numere C.F.
Drept urmare, incidenţa Legii nr. 268/2001 sau a Legii nr. 213/1998 în raport de corespondenţa dintre terenurile reclamate şi înregistrările cadastrale a apreciat-o instanţa de apel pe baza probelor administrate, inclusiv a probei cu expertiză topografică la care recurenta nu a avut obiecţiuni.
Mai trebuie precizat că terenul pentru care s-a solicitat nulitatea parţială a contractului de concesiune are categoria de folosinţă „teren amenajat pentru piscicultură" ori, cu privire la acesta se aplică dispoziţiile Legii nr. 192/2001 care constituie lege specială în raport cu prevederile Legii nr. 268/2001, situaţie confirmată prin modificarea art. 9 din Legea nr. 192/2001 privind fondul piscicol, pescuitul şi acvacultura în sensul subrogării C.N.A.F.P. A.D.S. în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile ce rezultă din contractele încheiate de aceasta din urmă.
2. Calea de atac a recursului nefiind devolutivă, ea neputând antama temeinicia hotărârii atacate, critica recurentei cu privire la raportul de expertiză întocmit în cauză nu poate fi primită.
II. Cu privire la recursul declarat de SC P. SA.
1. Motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu este fondat.
Contrarietatea de motive la care face referire norma legală are ca obiect susţineri care se exclud reciproc cu privire la capetele de cerere formulate de reclamantă sau cu privire la acţiune şi cererea reconvenţională sau alte cereri incidente. Ori, recurenta invocă contrarietatea unei fraze, fără a oferi, în afara unor deducţii, termenul de comparaţie, situaţie în care critica nu poate fi primită.
2. Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. referă în dezvoltarea lui la înregistrările cadastrale, recurenta fiind de acord că potrivit C.F., terenurile în litigiu figurează ca fiind în întregime în proprietatea privată a O.I. dar susţine că ele sunt înscrise şi în C.F. ca proprietate a S.R. în regim de drept public, iar la motivul prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., recurenta invocă nepronunţarea instanţei asupra acestei din urmă înregistrări.
Ori, instanţa de apel a reţinut, în acord şi cu susţinerea recurentei, că nici una din înscrierile în cartea funciară nu au fost rectificate, situaţie în care în mod corect a dat eficienţă înscrierilor definitive în cartea funciară (intabulării) iar nu înscrierii nedefinitive, pronunţându-se, aşadar, cu privire la acest aspect.
III. Faţă de cele ce preced Înalta Curte va respinge recursurile declarate ca nefondate, menţinând ca legală Decizia atacată.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâtele C.N.A.F.P. şi SC P. SA Arad, împotriva deciziei nr. 295 din 6 octombrie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Obligă pe recurente la cheltuieli de judecată în recurs în sumă de 2000 RON către intimata-reclamantă SC E.C. SRL.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 217/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2152/2006. Comercial → |
|---|
