ICCJ. Decizia nr. 2053/2006. Comercial

Prin acțiunea înregistrată sub nr. 8281/2004 pe rolul Tribunalului Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, reclamanta SC P.C. SRL a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtul A.D. să se dispună excluderea acestuia din societate și urmarea a excluderii să se stabilească structura participării la capitalul social a celorlalți asociați.

în motivarea acțiunii, societatea reclamantă a arătat că, în cadrul A.G.A. din data de 29 octombrie 2004 s-a hotărât majorarea capitalului social cu suma de 300.000.000 lei, fiecărui asociat revenindu-i obligația de a depune aportul de câte 50.000.000 lei.

Pârâtul are calitatea de asociat în cadrul societății pârâte și nu s-a conformat obligației de a depune aportul său, generând situații conflictuale.

Prin sentința nr. 101 din 17 martie 2005, pronunțată de Tribunalul Bacău s-a respins atât acțiunea reclamantei cât și excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul A.D.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că societatea reclamantă a fost înființată de un număr de 8 asociați, având ca obiect de activitate transportul terestru de călători pe bază de grafic.

Că la data de 29 mai 2004, în cadru A.G.A. s-a aprobat majorarea capitalului social la 300.000.000 lei prin aport în numerar, fiecărui asociat revenindu-i suma de 50.000.000 lei. Deși, inițial, pârâtul s-a opus acestei majorări, ulterior acesta a acceptat să depună cota sa de contribuție însă, cu toate acestea nu a depus suma în contul societății.

S-a mai reținut că A.G.A. nu a supus la vot data până la care urmau să fie depuse sumele depuse ca aport, iar pârâtul a fost notificat la data de 15 octombrie 2004 deși A.G.A. s-a ținut la data de 29 octombrie 2004.

Toate aceste aspecte au dus la formarea convingerii instanței că asociatul pârât nu a fost pus în întârziere așa cum prevăd dispozițiile art. 217 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.

împotriva sentinței a declarat apel reclamanta, considerând-o nelegală și netemeinică, motivând că nu s-a făcut o analiză corectă a actelor și lucrărilor dosarului.

Apelul a fost admis de Curtea de Apel Bacău, care prin decizia nr. 59 din 20 septembrie 2005, a schimbat în tot sentința.

Prin aceeași decizie s-au respins excepțiile inadmisibilității acțiunii și a lipsei calității de reprezentant a consilierului juridic al reclamantei, excepțiile invocate de pârât și s-a admis acțiunea reclamantei în sensul că s-a dispus excluderea pârâtului asociat din cadrul societății reclamantei. Cu privire la structura capitalului social s-a stabilit că fiecărui asociat rămas îi revine o cotă de 16,6 % din acesta.

în motivarea acestei soluții s-a reținut că pârâtul a fost de acord să contribuie la majorarea capitalului social, semnând hotărârea adoptată de A.G.A., iar în notificarea emisă către acesta s-a strecurat o greșeală materială în privința datei în sensul că ordinea cronologică a actelor emise de societate este aceea de adoptare a hotărârii A.G.A. la data de 29 octombrie 2004 și emiterea notificării la 15 noiembrie 2004.

Cu privire la cele două excepții invocate de pârât, respectiv cea a inadmisibilității acțiunii și a lipsei calității de reprezentant a consilierului juridic al reclamantei s-a constatat că sunt nefondate. Pe de o parte s-a reținut că, persoana juridică poate solicita să nu fie dizolvată dacă îndeplinește condiția de majorare a capitalului social, iar pe de altă parte incompatibilitatea consilierului juridic în a reprezenta societatea apelantă nu poate fi luată în considerare cât timp s-a depus la dosar contractul individual de muncă al acestuia.

Prin aceleași considerente, instanța face vorbire și de noua structură a participării la capitalul social al celorlalți asociați rămași în societate în sensul că, fiecăruia îi va reveni 16,6 % din capitalul social.

Decizia a fost atacată cu recurs atât de pârât cât și de reclamantă, considerând-o netemeinică și nelegală.

în esență pârâtul invocă dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ., în sensul că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut atunci când a dispus cu privire la structura capitalului social și a stabilit cotele pentru fiecare dintre asociații rămași la 16,6 % din capitalul social.

Recurentul consideră că prin aceasta s-a încălcat principiul disponibilității dar și dreptul său la apărare întrucât această situație asupra căreia s-a statuat nu a fost pusă în discuția părților și nu s-a stabilit modul de recuperare a valorii părților sociale de la cei care vor beneficia de acestea.

O altă critică se referă la greșita formulare a excepției inadmisibilității acțiunii reclamantei în condițiile în care nu a existat o hotărâre a adunării generale a asociaților în acest sens și nici o dovadă a punerii sale în întârziere cu privire la nedepunerea aportului la capitalul social.

Celelalte motive invocate în continuare vizează absolutizarea de către instanță a caracterului convențional al prevederilor statutului în sensul dorit de apelanți, reinterîndu-se necesitatea consultării adunării generale pentru promovarea uni acțiuni de excludere a unui asociat.

în ce privește recursul reclamantei, acesta este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținându-se că instanța a stabilit cota de participare a fiecărui asociat fără a ține seama de aportul fiecăruia la majorarea capitalului social deși, în apel s-a depus la dosar actul constitutiv încheiat la data de 28 februarie 2005 și prin care, capitalul social a fost majorat de la 2.100.000 ROL la 848.800.000 ROL.

Pentru aceste motive, recurenta solicită admiterea recursului și modificarea deciziei în sensul stabilirii structurii participării la capitalul social al celorlalți asociați corespunzător aporturilor reale ale fiecăruia.

Recursurile sunt fondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Prin acțiunea introductivă reclamanta SC P.C. SRL a investit instanța cu soluționarea unei acțiuni, având ca obiect excluderea asociatului pârât și stabilirea structurii capitalului social al societății în funcție de cota de participare a fiecărui asociat rămas.

în apel, instanța a admis acțiunea reclamantei, urmare admiterii apelului și a dispus excluderea din cadrul societății a asociatului pârât A.D., statuând totodată și asupra structurii participării la capitalul social a celorlalți asociați.

Cu privire la acest aspect, recurentul pârât consideră că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut întrucât a dispus cu privire la cota sa din capitalul social, repartizând-o la asociații rămași, mărind practic cota de participare a acestora.

De asemenea, în aceeași problemă reclamanta consideră că instanța a aplicat greșit prevederile Legii nr. 31/1990 republicată ce țin de stabilirea structurii capitalului social deoarece nu s-a ținut cont de aportul social al fiecăruia așa cum rezultă din actul adițional din 28 februarie 2005, chiar dacă la înființarea societății cotele au fost egale.

Analizând sentința atacată în raport de acestei susțineri, înalta Curte constată că decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care le-a avut în vedere atunci când a statuat asupra situației mai sus menționate.

în considerentele deciziei atacate există o simplă formulare, la modul general, că se va dispune cu privire la structura capitalului social în sensul că fiecărui asociat rămas îi revine 16,6 % din capitalul social.

Potrivit art. 261 pct. 5 C. proc. civ. hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde motivele de fapt și de drept care a format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Textul de lege instituie în sarcina instanței obligația de a arăta în considerentele hotărârii fiecare capăt de cerere și apărările părților, probelor ce au fost administrate, motivele pentru care unele din ele au fost reținute, iar altele au fost înlăturate, precum și normele juridice pe care le-a aplicat la situația stabilită.

Toate acestea sunt necesare tocmai pentru a înlăturarea arbitrarului și pentru a face posibil controlul juridic.

Cum, în cauza dedusă judecății Curtea nu putea analiza criticile invocate de recurente datorită faptului că instanța de apel nu a arătat ce anume a avut în vedere la stabilirea structurii capitalului social a făcut aplicarea dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., în sensul admiterii recursurilor, casării deciziei atacate și trimiterii cauzei pentru rejudecare aceleiași instanță care s-a confirmat dispozițiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2053/2006. Comercial