ICCJ. Decizia nr. 2056/2006. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 7205 din 28 octombrie 2004, reclamanta SC D. SA a chemat în judecată pârâta SC S. SRL Huși, solicitând instanței de judecată să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 6.627.895 lei contravaloare marfă și a sumei de 1.000.000.000 lei penalități de întârziere, precum și la plata dobânzii legale aferente.
Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 345 din 1 iunie 2005, a admis acțiunea, obligând pârâta la plata sumelor de 6.627.897 lei contravaloare marfă, 1.121.988.437 lei penalități de întârziere, 1.294.841.448 lei dobândă legală, precum și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 84.306.640 lei și a respins cererea reconvențională formulată de pârâta SC S. SRL, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că în baza contractului din 15 mai 2001, reclamanta a livrat pârâtei 800.000 litri vin cu plata în lunile iunie, iulie și august 2001.
Deoarece nu s-a respectat termenul de plată părțile au încheiat o anexă la contract în care termenul de plată a fost prelungit la data de 30 octombrie 2001.
în baza contractului din 13 iulie 2001 pârâtei i-au fost livrate 9 vagoane cu vin, termenul de plată fiind de 60 de zile de la livrare. Ulterior s-a încheiat o anexă la contract în baza căreia s-a prelungit termenul de plată până la 30 noiembrie 2001.
Prin contractul din 10 septembrie 2001 reclamanta i-a livrat pârâtei 19 vagoane cu vin, cu plata la 10 septembrie 2001.
Plata a fost eșalonată, prin încheierea anexelor 1 și 2, până la data de 30 septembrie 2002.
La 20 noiembrie 2001 s-a încheiat contractul în baza căruia livrarea trebuia efectuată până la data de 29 decembrie 2001, iar plata până la data de 29 martie 2002. Termenul de plată a fost prelungit ulterior până la 16 august 2002, prin anexa nr. 1 din 24 decembrie 2001.
Expertiza contabilă efectuată în cauză a avut ca obiectiv stabilirea volumului livrărilor efectuate în baza celor patru contracte, acesta fiind de 9.025.059.995 lei.
Penalitățile de întârziere aferente facturilor fiscale emise, în baza celor 4 contracte de livrare (în care părțile au prevăzut clauza penală, art. VIII din contract, art. 8 din contractul, art. 7 din contract, art. 8 din contractul din 20 noiembrie 2001) sunt în cuantum de 1.121.988.435 lei, calculul acestora fiind detaliat în anexa 21 - 23 la raportul de expertiză contabilă.
Pentru facturile fiscale emise în afara celor 4 contracte de livrare expertul contabil a calculat dobânda legală potrivit dispozițiilor O.G. nr. 9/2000, cuantumul acesteia fiind de 1.294.841.448 lei (anexele 131 - 135 la raportul de expertiză contabilă).
împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC S. SRL Huși susținând că instanța a nesocotit dispozițiile art. 7201C. proc. civ., iar raportul de expertiză efectuat este lovit de nulitate absolută.
Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 238 din 26 septembrie 2005 a respins ca nefondat apelul pârâtei, reținând că excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile a fost respinsă de instanța de fond, având în vedere că prin procesul verbal din 30 august 2004 i-a fost adus la cunoștința apelantei debitul, fiind convocată în vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă în termen de 15 zile, constatând totodată că raportul de expertiză a fost efectuat cu respectarea dispozițiilor procedurale, convocarea părților făcându-se în vederea discutării documentelor necesare efectuării expertizei.
în temeiul art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ., pârâta SC S. SRL Huși a declarat recurs.
Criticile formulate vizează nelegalitatea și netemeinicia deciziei atacate, susținându-se că se impunea administrarea unei noi probe cu expertiză contabilă, că nu a fost respectată procedura concilierii conform art. 7201C. proc. civ., iar raportul de expertiză contabilă este lovit de nulitate absolută.
Recursul este nefondat.
înalta Curte analizând hotărârea în raport de motivele invocate de recurentă, de actele dosarului și de dispozițiile legale incidente constată că acestea nu sunt de natură să conducă la casarea deciziei recurate, în cauză nefiind întrunite nici una din situațiile prevăzute de dispozițiile invocate.
Prima critică a recurentei nu poate fi primită, întrucât raportul de expertiză a fost întocmit cu respectarea prevederilor procedurale, părțile fiind convocate la data de 25 februarie 2005 pentru a da lămuriri în legătură cu obiectul lucrării și discutarea înscrisurilor necesare acesteia, nefiind necesară astfel administrarea unei noi expertize, instanța fiind lămurită prin expertiza făcută.
în ceea ce privește procedura prealabilă a concilierii directe cu cealaltă parte, aceasta a fost îndeplinită conform art. 7201C. proc. civ., potrivit procesului verbal din 30 august 2004, înscris ce atestă pretențiile referitoare la obiectul litigiului.
De precizat că între părți s-a desfășurat un proces privind procedura somației de plată, cu același obiect, respectiv dosarul nr. 3559/2004 al Tribunalului Prahova, cauză în care apelanta pârâtă a achitat parțial debitul.
Pentru aceste considerente, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., înalta Curte a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta SC S. SRL Huși, împotriva deciziei nr. 238 din 26 septembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în dosarul nr. 6834/2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2059/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2057/2006. Comercial → |
|---|
