ICCJ. Decizia nr. 2065/2006. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 24 mai 2005, reclamanta S.I.F. T. SA Brașov a chemat în judecată pe pârâta SC P.M. SA, pentru ca instanța să dispună anularea hotărârii A.G.E.A. din 29 martie 2005.
în motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că societatea pârâtă este o societate deținută public, astfel încât, delegarea către consiliul de administrație a competențelor privind majorarea capitalului social trebuia realizată cu îndeplinirea cerințelor art. 236 alin. (2) din Legea nr. 297 din 2004.
Prin sentința civilă nr. 2806/ COM din 30 septembrie 2005 Tribunalul Constanța, secția comercială a respins acțiunea reclamantei, cu motivarea ca prin hotărârea din 29 martie 2005, actul constitutiv al societății pârâte a fost modificat, în sensul delegării consiliului de administrație să majoreze capitalul social până la nivelul maxim stabilit, pe durata de un an prevăzută de art. 236 alin. (2) din Legea nr. 297 din 2004.
împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, iar prin decizia nr. 330/ COM din 8 decembrie 2005 Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a respins apelul ca nefondat.
împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, reclamanta, criticile de nelegalitate fiind întemeiate pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în esență, se susține că decizia atacată este nelegală, întrucât nu a fost reținută de ambele instanțe, situația de fapt și de drept incidentă în cauză. Astfel, arată că societatea pârâtă este o societate admisă la tranzacționare și se supune prevederilor Legii nr. 297/2004. Nulitatea hotărârii A.G.E.A. din 29 martie 2005 este contrară legii, întrucât este lipsită de unele mențiuni obligatorii cerute de art. 236 alin. (2) din Legea nr. 297/2004, respectiv nu precizează nivelul maxim de majorare a capitalului social, durata maximă a delegării de competență și condițiile de prelungire.
Pe de altă parte, mandatul consiliului de administrație nu este de un an ope legis ci urmează a fi stabilit de adunarea generală a acționarilor.
Față de cererea de recurs, intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, motivate de faptul că nu subzistă nici o cauză de nulitate a hotărârii, atât timp cât hotărârea se încadrează în condițiile legii.
Recursul societății reclamante este nefondat.
Criticile formulate de reclamantă, vizează nelegalitatea deciziei pronunțată de curtea de apel, recurenta susținând că potrivit art. 236 alin. (2) din Legea nr. 297/2004, hotărârea A.G.E.A. din 29 martie 2005 este lovită de nulitate absolută, pentru lipsa mențiunilor obligatorii prevăzute de acest text de lege.
Potrivit art. 236 alin. (2) din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital: "Actul constitutiv sau adunarea generală extraordinară pot autoriza majorarea capitalului social până la un nivel maxim. în limitele nivelului fixat administratorii pot decide, în urma delegării de atribuții, majorarea capitalului social. Această competență se acordă administratorilor pe o durată de maximum un an și poate fi reînnoită de către adunarea generală pentru o perioadă care, pentru fiecare reînnoire nu poate depăși un an".
în speță, prin hotărârea din 5 ianuarie 2005, legal și statutar constituită, societatea pârâtă a adoptat cu majoritate legală, împuternicirea consiliului de admnistrație de a încheia anumite acte juridice precum și delegarea consiliului de administrație al societății de a aduce la îndeplinire atribuțiile A.G.E.A., prevăzute la art. 113 raportat la art. 114 din Legea nr. 31/1990, printre care și majorarea capitalului social.
Este necontestată împrejurarea că prin intermediul acestei hotărâri, a fost stabilită, de principiu, transferarea atribuțiilor privind majorarea capitalului social, de la A.G.E.A. către consiliul de administrație.
Prin hotărârea din data de 29 martie 2005, A.G.E.A. SC P.M. SA, a împuternicit consiliul de administrație să majoreze capitalul social al societății, până la limita de 50 % din capitalul social existent la data de 20 martie 2005 conform datelor comunicate de R.R.A.
în situația de față, se constată că în cuprinsul hotărârii atacate se menționează nivelul maxim până la care se poate majora capitalul social de către consiliul de administrație, respectiv până la limita a 50 % din capitalul social existent la data de referință de 20 martie 2005.
în ceea ce privește criticile referitoare la lipsa din conținutul hotărârii atacate a duratei maxime a delegării de competență, posibilitatea prelungirii acesteia și condițiile de prelungire, înalta Curte apreciază că acestea rezultă din chiar cuprinsul textului de lege evocat, cu atât mai mult cu cât însăși hotărârea atacată face trimitere la conținutul lui.
în această situație, nemenționarea expresă a termenului pentru care este acordată delegarea de competență, în cuprinsul hotărârii din data de 29 martie 2005 este lipsită de relevanță juridică, acest mandat fiind acordat până la realizarea scopului pentru care a fost dat, respectiv până la majorarea capitalului social, durata lui neputând depăși un an, astfel cum rezultă din prevederile legale.
Pentru aceste considerente, recursul reclamantei a fost respins ca nefondat, conform art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2068/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2064/2006. Comercial → |
|---|
