ICCJ. Decizia nr. 2058/2006. Comercial

Decizii ICCJ - Secţia comercială (2006)

Reclamantul A.I. a solicitat prin acțiunea introductivă, înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, secția comercială, obligarea pârâtei SC I. SA Pitești, la executarea lucrărilor de consolidare a imobilului situat în Pitești, județul Argeș, iar în caz de refuz să se încuviințeze să execute personal aceste lucrări, pe cheltuiala pârâtei, precum și obligarea pârâtei la plata contravalorii lipsei de folosință a imobilului pe durata executării lucrărilor de consolidare, evaluate provizoriu la data formulării acțiunii.

La data de 2 decembrie 2002 reclamantul și-a completat acțiunea, arătând că înțelege să cheme în judecată și pârâta SC P. SRL Pitești, solicitând că aceasta să fie obligată în solidar cu pârâta SC I. SA Pitești la executarea lucrărilor de consolidare și suportarea contravalorii lipsei de folosință.

Pârâta SC I. SA Pitești a formulat cerere de chemare în garanție a SC H. SA Pitești.

Prin încheierea nr. 575 din 12 februarie 2004, înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială a admis cererea de strămutare formulată de pârâta SC I. SA Pitești, cauza fiind înaintată Tribunalului Dolj, secția comercială și de contencios administrativ spre competentă soluționare.

La termenul de judecată din data de 17 martie 2004, când dosarul a ajuns pe rolul Tribunalului Dolj, prin strămutare, reclamantul și-a precizat acțiunea, în sensul că renunță la capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la executarea lucrărilor de consolidare a imobilului, pentru că datorită relațiilor tensionate nu mai are încredere în acestea, urmând să fie autorizat reclamantul să o execute, iar pârâții să suporte contravaloarea reparației stabilită prin proiect provizoriu la 45.000 euro. La termenul de judecată din data de 14 iulie 2004 reclamantul și-a majorat pretențiile la plata sumei de 64.843 euro.

Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 1098 din 21 iulie 2004 a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamant, a obligat pârâtele în solidar la plata sumei de 64.843 euro, în echivalent în lei la data plății efective, reprezentând contravaloare reparații, a respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtelor la plata contravalorii lipsei de folosință a imobilului, s-a luat act de renunțarea reclamantului la capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtelor la executarea lucrărilor de consolidare a imobilului, a fost anulată ca insuficient timbrată cererea pârâtei SC I. SA Pitești de chemare în garanție a pârâtei SC H. SA Pitești.

Tribunalul a reținut în considerentele sentinței sus arătate, referitor la capătul de cerere referitor la plata contravalorii reparațiilor la imobilul situat în Pitești, că potrivit art. 29 din Legea nr. 10/1995, proiectantul, executantul, responsabilul tehnic cu execuția atestat, dirigintele de specialitate răspund potrivit obligațiilor ce le revin pentru viciile ascunse ale construcției, ivite într-un interval de 10 ani de la recepția lucrării, precum și după îndeplinirea acestui termen pe toată durata de existență a construcției, pentru viciile structurii de rezistență rezultate din nerespectarea normelor de proiectare și de execuție în vigoare la data utilizării ei, iar în raport de aceste dispoziții legale, au fost obligate pârâtele, în solidar la plata sumei solicitată de către reclamant, reprezentând contravaloarea consolidării imobilului.

în ceea ce privește al treilea capăt al cererii reclamantului, referitor la obligarea pârâtelor la plata contravalorii lipsei de folosință, instanța de fond a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile privind acordarea de despăgubiri, respectiv prejudiciul nu este născut și actual.

Apelurile declarate de pârâte împotriva sentinței fondului, au fost respinse ca nefondate de către Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 280 din 7 octombrie 2005.

Instanța de control judiciar constată că în cauză, în raport de probele administrate, s-a reținut o situație de fapt corectă, fiind respectate dispozițiile legale incidente, și anume:

- nu au fost încălcate dispozițiile art. 132 C. proc. civ., întrucât acțiunea astfel cum a fost precizată, a fost comunicată pârâtelor, care au achiesat la judecarea acestei cereri precizate.

- nu era necesară îndeplinirea cerințelor art. 7201C. proc. civ., în raport de obiectul acțiunii, respectiv obligația de a face.

- inadmisibilitatea acțiunii nu este fondată, întrucât reclamantul a pus în întârziere pe debitorul obligației să își execute obligația, ceea ce nu împiedică pârâtele să repare pe propria cheltuială defectele calitative apărute la construcția în litigiu.

- art. 23 lit. k) nu exclude dreptul beneficiarului de a executa lucrările de remediere, și din moment ce ele au fost executate, reclamantul are dreptul la despăgubiri.

- dreptul la acțiune nu este prescris întrucât reclamantul a descoperit calitatea proastă a betoanelor folosită la stâlpii de rezistență, cu prilejul efectuării unor lucrări cu ajutorul unor experți specializați în lucrări, situație atestată de expertul B.G., care a efectuat expertiza la instanța de fond. Viciile invocate sunt ascunse și aparente, și calcularea termenului de prescripție se face în raport de prevederile art. 29 din Legea nr. 10/1995.

- nu au fost nesocotite prevederile art. 29 din Legea nr. 10/1995, întrucât recepția lucrării s-a efectuat pe etape de construcție și dovadă în acest sens sunt procesele verbale de recepție semnate de părțile implicate.

- aplicarea retroactivă a capitolelor 11 și 12 din Normativ, este nefondată pentru că pe baza raportului de expertiză întocmit în cauză, structura de rezistență a clădirii este afectată de calitatea necorespunzătoare a betoanelor.

- în ceea ce privește suma de 64.843 euro la care au fost obligate pârâtele, au fost depuse toate actele în legătură cu lucrările executate, proiecte, autorizații, dispoziții de plată, suma fiind precizată de către expert și necontestată.

în contra acestei decizii, pârâtele au declarat recurs, în termen legal.

Recurenta-pârâtă SC P. SRL Pitești și-a structurat criticile de nelegalitate invocate pe trei aspecte, în dezvoltarea cărora a susținut următoarele:

- Instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., întrucât în speță nu a fost îndeplinită procedura prealabilă prevăzută de art. 7201C. proc. civ., în raport de natura patrimonială a litigiului.

- instanța de apel a interpretat pct. 6 din anexa 2 la contractul de proiectare în mod greșit, în sensul că pârâta s-a obligat și la verificarea calității lucrărilor executate de antreprenor. Proiectantul nu poate răspunde pentru calitatea construcției însăși decât dacă și-a asumat prin contract expres această obligație, așa cum prevede art. 22 lit. f) din Legea nr. 10/1995.

- Din interpretarea coroborată a art. 1077 și art. 1079 C. civ., rezultă că numai dacă pârâții nu ar fi executat obligația de a face la care instanța ar fi trebuit să-i oblige, ar fi devenit exigibilă obligația subsidiară a acestora de a-i plăti reclamantului contravaloarea lucrărilor de remediere. Pe de altă parte nu se putea transforma obligația de a face, în despăgubiri.

- Referirea instanței la prevederile art. 23 lit. k) din Legea nr. 10/1995 este inadecvată, pentru că acțiunea nu are acest temei de drept.

- Instanța a nesocotit prevederile art. 21 lit. d) din Legea nr. 10/1995, care îl obligă pe investitor să asigure verificarea execuției corecte a lucrărilor de construcții prin diriginți de specialitate, ori din cuprinsul contractului nu rezultă că pârâta și-a asumat obligațiile specifice dirigintelui de șantier.

- Potrivit art. 8 din H.G. nr. 273/1994 reclamantul avea obligația să convoace comisia de recepție și să invite pe proiectant să asiste, în acest fel pârâta fiind privată de posibilitatea constatării eventualelor nerespectări ale proiectului și stabilirea în sarcina executantului a lucrărilor de remediere.

- Instanța a aplicat greșit prevederile art. 29 din Legea nr. 10/1995, obligând proiectantul la răspunderea pentru vicii privind calitatea lucrărilor executate de constructor.

- Instanța a încălcat prevederile art. 1169 C. civ., pretențiile reclamantului nu au fost niciodată recunoscute de către pârâtă.

Recurenta-pârâtă SC I. SRL Pitești și-a structurat criticile de nelegalitate invocate pe următoarele aspecte:

- Instanța de apel a confundat efectele obligației cu obligația propriu zisă, transformând o acțiune calificată având ca obiect obligația de a face într-o acțiune în pretenții, ceea ce este inadmisibil din punct de vedere juridic. în consecință acțiunea reclamantului este inadmisibilă, iar în subsidiar se impunea soluția casării cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond, pentru ca instanța să califice corect acțiunea promovată, pentru a fi pusă în discuția părților aspectele legate de natura specifică a unei acțiuni având ca obiect pretenții.

- A fost ignorat cu desăvârșire conținutul Legii nr. 10/1995, deși instanța de apel susține că temeiul pretențiilor reclamantului îl constituie această lege. Pârâta susține că legea aplicabilă litigiului de față este Normativul din 1992, normativ care nu prevedea la vremea respectivă încadrarea construcțiilor la clase de risc seismic.

- Pârâta nu a avut posibilitatea de a se apăra, în ceea ce privește raportul de expertiză efectuat de către expertul desemnat de către instanță, care nu a colaborat cu expertul consilier și nu i-a permis acestuia să ia cunoștință de lucrarea întocmită. Pe de altă parte, expertiza întocmită nu a răspuns obiectivelor încuviințate de către instanța de apel, luând în calcul lucrări care nu erau necesare.

Ambele recursuri sunt nefondate pentru motivele ce vor fi prezentate în continuare:

I. în ceea ce privește recursul declarat de către pârâta SC P. SRL Pitești:

1. Motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Hotărârea instanței de apel nu a fost dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., cu referire la art. 7201C. proc. civ., întrucât față de obiectul inițial al acțiunii introductive, respectiv obligația de a executa lucrările de consolidare, astfel cum a fost precizat de către reclamant, ambele pârâte au luat cunoștință de conținutul pretențiilor solicitate, temeiul legal al acestora și actele în susținerea lor.

Acțiunea, așa cum a fost precizată a fost comunicată pârâtelor, care nu au formulat obiecțiuni în acest sens. Dispozițiile referitoare la modificarea acțiunii, nu au caracter imperativ, astfel în caz de neopunere a părții adverse, acțiunea poate fi modificată chiar și după primul termen de judecată.

în aceste condiții, părțile nu pot invoca o vătămare, numai în aceste condiții s-ar fi putut pune cu temei problema neîndeplinirii procedurii prealabile.

în condițiile arătate ar fi excesiv de rigidă o interpretare în sensul că nu s-a realizat încercarea de conciliere prevăzută de art. 7201C. proc. civ., pentru a putea solicita contravaloarea lucrărilor de consolidare efectuate de către reclamant.

2. Motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

Având în vedere temeiul juridic al acțiunii reclamantului care își are sorgintea în contractul încheiat cu pârâta, care se coroborează cu prevederile Legii nr. 10/1995, lege care instituie obligații ferme în privința părților contractante, din dispozițiile arătate de către pârâtă, respectiv pct. 6 din anexa 2 la contractul de proiectare, rezultă că proiectantul și-a asumat obligația de urmărire și executare a lucrărilor pe șantier.

Deși pârâta, în dezvoltarea acestui motiv de recurs, arată că instanța a ajuns la concluzia greșită că această parte și-a asumat și obligația verificării calității lucrărilor executate de antreprenor, susținând că în temeiul contractului încheiat cu reclamanta, nu avea nici o responsabilitate, în afara celor prevăzute de art. 22 lit. a) - g) din Legea nr. 10/1995, aceste susțineri sunt nefondate, atâta timp cât dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/1995, instituie răspunderea proiectantului pentru viciile ascunse ale structurii de rezistență rezultate din nerespectarea normelor de proiectare și de execuție.

înalta Curte constată că problema împărțirii răspunderii între antreprenor și arhitect se rezolvă în funcție de clauzele din contract. Ori, în situația de față, în mod corect instanța de fond a constatat ca din moment ce arhitectul, în speță SC P. SRL Pitești, a efectuat planurile construcției și s-a ocupat și de executarea lucrării, urmează a răspunde alături de antreprenor, în speță SC I. SRL.

Prin art. 22 și art. 29 din Legea nr. 10/1995 a fost stabilită răspunderea pentru vicii, solidară a antreprenorului și arhitectului.

3. Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Prevederile art. 1077 C. civ. instituie că în privința obligațiilor de a face, în caz de nerespectare a lor, creditorul poate fi autorizat de instanța judecătorească să le aducă el la îndeplinire, în contul debitorului. în această situație, prevederile art. 23 lit. k) din Legea nr. 10/1995, nu exclud executarea lucrărilor de către beneficiar. Mai mult decât atât, prin contractul încheiat între părți s-a prevăzut posibilitatea executării unor asemenea lucrări de către beneficiar. în aceste condiții, obligarea pârâtei, nefiind o obligație care poate fi adusă la îndeplinire numai de această societate, va putea fi executată de către reclamant, pe cheltuiala pârâtei.

Invocarea de către pârâtă a dispozițiilor art. 1079 C. civ., care instituie obligația pentru creditor de a fi pus în întârziere, cu privire la executarea obligației sale, nu poate fi interpretată în sensul precizat, din moment ce de la data punerii în întârziere debitorul datorează creditorului daune interese compensatorii.

în speța de față, pârâta SC P. SRL Pitești a fost pusă în întârziere în ceea ce privește executarea lucrărilor de consolidare a imobilului, aceasta neputându-se prevala de imposibilitatea transformării obligației de a face în despăgubiri.

în ceea ce privește referirea instanței de apel la prevederile art. 23 lit. k) din Legea nr. 10/1995, se constată că întrucât obiectul obligației antreprenorului și arhitectului este indivizibil, clientul va putea cere reparație de la oricare dintre ei, art. 1062 C. civ., în sensul că răspunderea lor este solidară.

Față de neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de art. 21 lit. d) din Legea nr. 10/1995 și art. 8 din H.G. nr. 273/1994, de către reclamant, în calitate de investitor, înalta Curte arată că nu se poate reține culpa acestuia din moment ce în contract a fost prevăzută obligația proiectantului de a-l asista pe beneficiar în ceea ce privește executarea lucrărilor pe șantier.

Față de greșita aplicare a dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 10/1995, instanța de recurs precizează că noțiunea de executare a lucrării subscrie și noțiunea de calitate a executării construcției, obligație asumată de către proiectant, în sensul de a verifica execuția lucrărilor pe șantier.

Solidaritatea răspunderii arhitectului decurge din participarea la ridicarea construcției și din faptul că viciile au fost determinate de viciile proiectului.

Oricum, așa cum s-a mai reținut, sub aspectul reparării în natură, respectiv în speța de față consolidarea construcției, obiectul obligației antreprenorului și arhitectului, este indivizibil.

în ceea ce privește încălcarea dispozițiilor art. 1169 C. civ., se reține că pentru angajarea răspunderii, beneficiarul va dovedi numai existența viciului. în prezența acestei dovezi, culpa contractuală a arhitectului este prezumată, sarcina probei aparținând acestuia din urmă, pentru a dovedi existența unei cauze străine exoneratoare de răspundere (art. 1082 - 1083 C. civ.)

II. în ceea ce privește recursul declarat de pârâta SC I. SRL Mărăcineni.

1. Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Legea nr. 10/1995 prevede obligația executantului lucrărilor de construcție de a remedia, pe propria cheltuială defectele de calitate apărute din vina sa. Regulile referitoare la calitatea în construcții, stabilită de Legea nr. 10/1995, actul normativ în materie, prevăd în cadrul răspunderii pentru neexecutare culpabilă a lucrării, obligarea antreprenorului la executarea lucrării sau executarea în contul debitorului-antreprenor cu autorizarea justiției.

Modalitatea răspunderii rămâne la latitudinea beneficiarului lucrării, astfel încât nu se poate reține că instanța a transformat acțiunea având ca obiect obligația de a face într-o acțiune în pretenții.

Reclamantul, în temeiul art. 132 C. proc. civ. și-a modificat acțiunea în raport de situația reală intervenită pe parcursul derulării procesului, respectiv necesitatea efectuării lucrărilor de consolidare, pentru prevenirea degradărilor construcției, modificarea de acțiune pusă în discuția părților și analizată de către instanța de apel.

Deci inadmisibilitatea acțiunii, nu are temei legal, în condițiile în care antreprenorul răspunde în toate cazurile, pentru viciile ascunse, ale materialelor procurate de el și ale lucrării.

2. Față de aplicarea regimului juridic al normativului juridic, normativ care nu prevedea la vremea executării construcției încadrarea construcțiilor în clase de risc seismic, se reține că aceste critici vizează aprecierea probelor administrate de către instanța de fond și de apel, respectiv expertiza tehnică efectuată în cauză, neputând face obiectul controlului de legalitate.

3. în ceea ce privește criticile vizând aplicarea greșită a dispozițiilor art. 201 alin. (5) C. proc. civ., invocată de către pârâtă, reprezintă critici de netemeinicie, care nu se încadrează în dispozițiile imperative ale art. 304 C. proc. civ., în consecință acestea neputând fi analizate de către instanța de recurs.

4. La data de 4 mai 2006 recurenta-pârâtă SC I. SRL Mărăcineni a formulat cerere de restituire a cauțiunii, pe care nu a mai susținut-o oral, și care nu poate fi luată în discuție, în cadrul procesului de recurs, față de dispozițiile art. 7231alin. (3) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, înalta Curte în temeiul art. 312 C. proc. civ., a respins ambele recursuri ca nefondate, menținând ca legală decizia atacată.

← ICCJ. Decizia nr. 2074/2006. Comercial  ICCJ. Decizia nr. 2068/2006. Comercial →

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2058/2006. Comercial