ICCJ. Decizia nr. 2074/2006. Comercial
| Comentarii |
|
Prin contestația în anulare formulată, SC C. SA Vaslui a solicitat în contradictor cu intimata SC U. SA anularea deciziei din 2 februarie 2005, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție.
în motivarea contestației în anulare astfel cum a fost succesiv precizată se invocă eroarea materială, soluția instanței de recurs în concepția contestatoarei, fiind rezultatul unei analize superficiale a probelor, aceasta din urmă neanalizând unul din motivele de recurs și anume acela prin care a pretins că obligațiile contractuale au fost executate la nivelul contractului încheiat, fapt ce nu a fost cercetat nici de instanța de apel.
Intimata SC U. SA Iași a depus întâmpinare prin care solicită respingerea contestației în anulare procedând și ea, ca și contestatoarea, la o amplă analiză a probelor administrate în dosar.
Verificând regularitatea sesizării, instanța constată că cererea formulată de contestatoare a fost promovată în termen în raport de prevederile art. 319 alin. (2) teza a 2 a, excepția tardivității pusă în discuția părților nefiind susținută probator.
Contestația în anulare formulată nu este fondată.
Din dezvoltarea în fapt a motivelor contestației în anulare rezultă că aceasta se întemeiază în drept pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ., conform cărora hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Prin decizia contestată, nr. 615 din 2 februarie 2005, înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul declarat de pârâta SC C. SA Vaslui, contestatoarea de față, împotriva deciziei nr. 63 din 23 martie 2004 a Curții de Apel Iași, ca nefondat.
Cum eventualele greșeli de judecată, cum sunt cele pretinse de contestatoare nu se circumscriu noțiunii de eroare materială în sensul art. 318 C. proc. civ., contestația în anulare fiind o cale de atac de retractare iar nu de reformare primul motiv invocat nu poate fi primit.
Nici cel de-al doilea motiv, constând în nepronunțarea asupra unui motiv de recurs nu se susține, recursul formulat nu a fost structurat pe motive de casare sau modificare conform art. 304 C. proc. civ., iar afirmația că obligația contractuală a fost executată nu se constituie într-un motiv de recurs în accepțiunea textului citat ci reprezintă cum se susține în motivarea recursului o apărare pe care recurenta a făcut-o în fața instanței de apel.
Așa fiind, în raport de prevederile art. 318 C. proc. civ. înalta Curte a respins contestația în anulare ca nefondată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2075/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2058/2006. Comercial → |
|---|
