ICCJ. Decizia nr. 2073/2006. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, secția comercială și de contencios administrativ, reclamanta SC I. SRL, a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC A. SA, să se constate că plata efectuată prin intermediul filei C.E.C. din 11 noiembrie 2004 în valoare de 1.261.625.248 stinge contravaloarea facturilor fiscale emise de pârâtă, în sumă totală de 1.262.656.248 lei.
Prin sentința civilă nr. 149/ CA din 24 aprilie 2005 a fost declinată competența de soluționare a acțiunii comerciale formulate de reclamantă, în favoarea Tribunalului Ialomița.
Tribunalul Ialomița, secția civilă, prin sentința comercială nr. 325/ F din 4 iulie 2005 a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de către reclamantă.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut inadmisibilitatea acțiunii în constatare, în situația în care reclamanta are la îndemână acțiunea în realizare precum și pentru motivul că reclamanta tinde la constatarea unei situații de fapt și nu de drept.
împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru faptul că, prin acțiunea introductivă s-a urmărit recunoașterea prin hotărâre judecătorească a inexistenței unui raport juridic dintre părți, raport care s-a stins ca urmare a achitării debitului cu fila C.E.C. girată.
Prin decizia comercială nr. 8 din 10 ianuarie 2006, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins apelul, reținând că reclamanta nu a reclamat nici un interes cu privire la constatarea existenței sau inexistenței unui drept, iar pe de altă parte, cererea reclamantei poate fi condiționată pe calea unei acțiuni în realizare, precum contestația în anulare.
împotriva deciziei precizate a declarat recurs reclamanta, criticile vizând următoarele aspecte:
- întrucât art. 111 C. proc. civ., se referă la constatarea existenței sau inexistenței unui drept, acțiunea în constatare vizează constatarea existenței sau inexistenței unui raport juridic. Susține că prin acțiunea în constatare formulată a solicitat soluționarea unei probleme de drept, și anume dacă plata efectuată prin fila C.E.C. cu mențiunea din textul girului, "fără obligo" este nu sau valabilă și în ce măsură. Arată că soluționarea contestației la executare formulată a fost suspendată, până la soluționarea irevocabilă a prezentei cauze.
Pe calea contestației la executare formulată împotriva titlului executoriu, nu își mai poate valorifica pretențiile în sensul celor mai sus arătate, întrucât împotriva ordonanței comerciale nr. 796/ F din 18 noiembrie 2004 a fost declarată acțiune în anulare potrivit art. 10 alin. (2) din O.U.G. nr. 142/2002.
Prin întâmpinarea formulată în raport de cererea de recurs, pârâta SC A. SA Slobozia a solicitat respingerea recursului ca nefondat, decizia atacată fiind legală și temeinică.
Recursul este nefondat.
Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că reclamanta prin acțiunea formulată a solicitat constatarea unei situații de fapt, constatând în efectuarea unei plăți. Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 111 C. proc. civ., care dispun în sensul că partea care are un interes poate să facă cerere pentru existența sau inexistența unui drept, aceasta neputând fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
în situația de față, prin prezenta acțiune în constatare, se urmărește să se constate existența unei situații de fapt și anume efectuarea unei plăți, împrejurare care nu se încadrează în dispozițiile art. 111 C. proc. civ.
Astfel, în mod corect s-a reținut că în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată nu sunt aplicabile dispozițiile art. 111 C. proc. civ., motivat de împrejurarea că reclamanta a solicitat constatarea unei situații de fapt, iar pe de altă parte cererea poate fi soluționată pe calea unei acțiuni în realizare, precum contestația la executare.
Criticile recurentei reclamante, în sensul că acțiunea având ca obiect contestația la executare a fost suspendată până la soluționarea prezentei pricini, nu au relevanță juridică în cauza de față, în condițiile în care acțiunea în realizare prevalează acțiunii în constatare.
Față de considerentele mai sus menționate, se constată că în cauză nu subzistă nici unul din motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., care să ducă la modificarea sau casarea deciziei recurate și în consecință recursul formulat de reclamantă urmează a fi respins ca nefondat.
în ceea ce privește motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., acesta nu a făcut obiectul examenului de legalitate al instanței de recurs, întrucât dispozițiile acestuia au fost abrogate prin O.U.G. nr. 138/2000 aprobată prin Legea nr. 219/2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2088/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2069/2006. Comercial → |
|---|
