ICCJ. Decizia nr. 2088/2006. Comercial
| Comentarii |
|
Reclamanta SC G. SRL Slatina a solicitat ca pe calea ordonanței președințiale să se dispună suspendarea vânzării la licitație publică organizată la 24 ianuarie 2004, de către SC M.G. SA Slatina, a bunurilor imobile proprietatea reclamantei, până la pronunțarea unei hotărâri care să constate nulitatea absolută a acestei vânzări.
în motivarea cererii, reclamanta a arătat că a devenit proprietara imobilului situat în Slatina, compus din teren în suprafață de 10.133 m.p. și clădire alcătuită din parter și etaj, prin adjudecare de la A.F.P. Olt la 11 noiembrie 2003, imobil ce a fost înscris în cartea funciară.
Prin sentința nr. 37 din 23 ianuarie 2004 Tribunalul Olt a admis cererea formulată de reclamantă și a dispus suspendarea vânzării la licitație din data de 24 ianuarie 2004 a bunurilor imobile situate în Slatina, str. Cireașov.
împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Pârâta a susținut că cererea de ordonanță președințială a fost admisă de o instanță care nu era competentă material să o judece deoarece obiectul fiind o executare silită, instanța de fond era judecătoria și nu tribunalul.
Prin decizia nr. 1085 din 8 octombrie 2004, Curtea de Apel Craiova, secția comercială a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta SC M.G. SA Slatina.
Instanța de recurs a reținut că temeiul de drept fiind art. 581 C. proc. civ., cererea s-a introdus la instanța competentă să se pronunțe asupra fondului dreptului și în cazul de față în mod corect s-a introdus la Tribunalul Olt, în condițiile în care pe rolul acestuia s-a înregistrat dosarul pentru constatarea nulității vânzării organizată de către recurentă.
împotriva acestei decizii, la data de 10 ianuarie 2005 a formulat contestație în anulare SC M.G. SA Slatina invocând dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. și art. 318 C. proc. civ.
în motivarea contestației în anulare, contestatorul a invocat faptul că hotărârea a fost dată de judecător cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică referitoare la competență, instanța de recurs a omis să cerceteze al doilea motiv de recurs care se referă la dreptul real de ipotecă, iar vânzarea imobilului este un drept care derivă din dreptul de urmărire al creditorului, astfel încât urmărirea se face prin vânzare, iar suspendarea vânzării este contrară ordinii de drept.
Prin decizia nr. 127 din 1 februarie 2005, Curtea de Apel Craiova, secția comercială a respins contestația în anulare.
Instanța a reținut că nici una din criticile formulate nu se încadrează în motivele prevăzute de dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., care se referă la competența materială sau teritorială a instanței de a soluționa procesul iar cel de al doilea motiv al contestației în anulare, reglementat de art. 318 C. proc. civ. poate fi invocat numai în situația în care recursul a fost respins, fără ca instanța să fi examinat toate motivele de casare ori de modificare a sentinței atacate.
în cauză, instanța de recurs a răspuns criticilor formulate de către recurenta pârâtă SC M.G. SA Slatina cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 581 C. proc. civ., privitoare la ordonanța președințială și a dispozițiilor art. 78 din Legea nr. 99/1999, care privesc garanțiile reale imobiliare.
Instanța de recurs a reținut că acțiunea promovată de reclamanta SC G. SRL Slatina a fost corect admisă, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 581 C. proc. civ., iar dispozițiile art. 78 din Legea nr. 99/1999 nu sunt aplicabile vânzării la licitație publică a unui imobil, fiind respinsă argumentația recurentului.
SC M.G. SA Slatina a formulat recurs împotriva deciziei nr. nr. 127 din 1 februarie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, susținând în temeiul art. 304 pct. 5 și 8 și 306 C. proc. civ., următoarele:
Instanța a dat o falsă interpretare sintagmei "ordine publică" privitoare la competență, apreciind că prenumele judecătorului care a judecat cauza pe fond nu se încadrează în aceste dispoziții, că prenumele scris prescurtat nu este sancționat cu anularea hotărârii.
De asemenea, s-a apreciat greșit că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 581 C. proc. civ., deoarece nu a fost dovedită urgentă, SC G. SRL a renunțat la judecarea litigiului privind dreptul real absolut de proprietate, paguba posibil a se provoca a fost ipotetică, ordonanțele nu au putere de lucru judecat față de procesul de fond.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse recursului, hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională.
Contestația în anulare a fost formulată împotriva deciziei nr. 829 din 8 octombrie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, care era irevocabilă.
Cum SC M.G. SA Slatina a declarat recurs împotriva deciziei nr. 127 din 1 februarie 2005 a Curții de Apel Craiova, care a fost pronunțată într-o contestație în anulare formulată împotriva unei decizii irevocabile, recursul a fost inadmisibil.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2091/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2073/2006. Comercial → |
|---|
