ICCJ. Decizia nr. 2094/2006. Comercial
| Comentarii |
|
Reclamanta S.A.M., în calitate de acționar al SC Y.F. SRL a solicitat instanței dizolvarea acestei societăți arătând în motivarea acțiunii că, în calitate de acționar al societății deține un număr de 20 părți sociale în valoare totală de 400.000 lei, respectiv 20 % din capitalul societății și că a încercat să-și cesioneze părțile sociale către cei doi asociați, S.I. și S.D., însă aceștia nu și-au manifestat intenția în acest sens. Reclamanta în calitate de acționar a încercat întrunirea asociaților societății pentru a se constata situația firmei, motivat de faptul că administratorul acesteia nu a depus bilanțul pe anul 2004, însă fără nici un rezultat;
A mai susținut reclamanta că administratorul S.I. este cercetat penal pentru un prejudiciu ce depășește suma de 2.500.000.000 lei, adus firmei SC A.C. SRL Mintia;
Având în vedere neînțelegerile dintre asociați care împiedică funcționarea societății, reclamanta, în baza art. 227 lit. e) din Legea nr. 31/1990, a solicitat dizolvarea societății SC Y.F. SRL Timișoara.
Prin sentința civilă nr. 832/ PI din 19 septembrie 2005, Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios administrativ a respins acțiunea reclamantei, ca nefondată, reținând că simpla invocare a neînțelegerilor grave dintre asociați și dovada înregistrării unui denunț penal nu constituie argumente temeinice pentru a se dispune dizolvarea societății.
Prin decizia civilă nr. 13/ A din 23 ianuarie 2006, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței mai sus menționate.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că soluția primei instanțe este corectă, iar faptul că reclamanta nu mai dorește să facă parte din societate poate fi rezolvat prin retragerea acesteia din societate, însă în prezenta cauză nu a fost dovedită existența unor motive temeinice pentru dizolvarea societății.
împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs reclamanta, criticând soluția pronunțată și solicitând admiterea acestuia, iar pe fond admiterea cererii sale și pronunțarea unei decizii de dizolvare a SC Y.F. SRL Timișoara.
Recurenta-reclamantă susține astfel că asociata S.D. a părăsit municipiul Timișoara încă din anul 2004, ca de altfel și administratorul S.I., împotriva căruia au fost formulate plângeri penale, pentru proasta gospodărire a unor mijloace bănești și materiale, atât în cadrul societății SC Y.F. SRL Timișoara, cât și în cadrul altei firme, SC A.C. SRL Mintia; cele două plângeri penale se află spre soluționare pe rolul Judecătoriei Alba Iulia, iar în cea formulată de SC A.C. SRL Mintia, referitoare la un prejudiciu de peste 2,5 miliarde lei vechi, organul de cercetare penală a dispus efectuarea unei expertize.
Pentru aceste motive, recurenta consideră că se impune admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor dosarului, se constată următoarele:
Recurenta-reclamantă nu a formulat nici un temei de drept, în fundamentarea susținerilor sale.
Totodată, dispozițiile art. 304 C. proc. civ. prevăd expres și limitativ motivele de nelegalitate pentru care se poate cere modificarea sau casarea unor hotărâri, ori, se constată că recursul reclamantei nu cuprinde motive de nelegalitate, ci de netemeinicie, ce nu pot face obiectul analizei prezentului recurs.
Cu toate acestea, se poate reține, în subsidiar, că hotărârile pronunțate în cauză sunt legale, întrucât neînțelegerile grave invocate nu au fost dovedite, potrivit dispozițiilor legale aplicabile, iar pe de altă parte, urmărirea penală invocată, declanșată împotriva administratorului societății nu are legătură cu dizolvarea acesteia, ci eventual cu excluderea administratorului din societate, or, nu aceasta s-a cerut prin acțiunea formulată de reclamantă.
Astfel fiind, recursul reclamantei s-a respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2096/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2076/2006. Comercial → |
|---|
