ICCJ. Decizia nr. 2091/2006. Comercial
| Comentarii |
|
Contestatoarea SC P. SRL a solicitat anularea formelor de executare silită prin poprire pornită de A.V.A.S. la terții popriți B.C.R., sucursala Sibiu, B.P. SA, sucursala Sibiu și B.U.R. SA, sucursala Sibiu.
Motivându-și cererea, contestatoarea arată că A.V.A.S. a cerut executarea silită prin poprire la 6 martie 2005 dar aceste sume făcuseră obiectul convențiilor de eșalonare din 13 ianuarie 2003 și 13 ianuarie 2003 încheiate cu C.J.A.S. Sibiu; chiar dacă aceste convenții au fost anulate inițial, dar ulterior s-a anulat această decizie și convențiile au fost repuse în vigoare și contestatoarea a respectat termenele stabilite.
Curtea de Apel București, prin sentința comercială nr. 119 din 24 august 2005 a respins ca rămasă fără obiect contestația la executare și a obligat A.V.A.S. la 11.833.000 lei vechi cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că măsura indisponibilizării a fost desființată astfel că acțiunea este rămasă fără obiect.
în ceea ce privește obligarea la cheltuielile de judecată au fost aplicate dispozițiile art. 274 C. proc. civ. apreciindu-se că intimata A.V.A.S. este în culpă procesuală față de împrejurarea că a fost necesară chemarea în judecată a acesteia pentru a se reveni asupra măsurii de indisponibilizare a conturilor societății; nu s-au aplicat dispozițiile art. 275 C. proc. civ. apreciindu-se că, anterior promovării acțiunii în justiție, contestatoarea s-a adresat intimatei subliniind caracterul nelegal al măsurii înființării popririi dar A.V.A.S. nu a răspuns la notificare și a fost necesară formularea contestației. în aceste condiții intimata nu poate invoca beneficiul recunoașterii pretențiilor contestatoarei la primul termen de judecată.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 și 3041 C. proc. civ. și susținând că nu are culpă procesuală deoarece contestatoarea este cea care nu a achitat C.A.S. determinând executarea silită.
Recurenta consideră că, în mod greșit nu s-a aplicat art. 275 C. proc. civ., deoarece A.V.A.S. a recunoscut la primul termen de judecată pretențiile contestatoarei.
Recursul A.V.A.S. este fondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a reținut că pârâta a fost pusă în întârziere cu adresa nr. 569 din 11 martie 2005 însă din actele depuse la dosar nu rezultă că această adresă a ajuns la A.V.A.S., nefiind anexată nici o dovadă de primire ci doar mențiunea "prin fax".
Se constată că acțiunea prin care se contestă poprirea a fost introdusă la data de 21 martie 2005, iar pârâta a primit citația pentru primul termen la data de 28 martie 2005.
înainte de a primi citația și de a avea cunoștință că s-a formulat contestație, A.V.A.S. a emis ordinul din 24 martie 2005 prin care s-a dispus desființarea popririi instituite pe conturile contestatoarei.
în aceste condiții nu se poate susține că pârâta este în culpă procesuală și instanța de fond a refuzat în mod greșit aplicarea dispozițiilor art. 275 C. proc. civ., obligând la plata cheltuielilor de judecată.
A admis recursul pârâtei și s-a modificat sentința atacată respingându-se obligarea pârâtei A.V.A.S. la plata cheltuielilor de judecată prin aplicarea dispozițiilor art. 275 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2076/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2088/2006. Comercial → |
|---|
