ICCJ. Decizia nr. 2096/2006. Comercial
| Comentarii |
|
Prin încheierea din 29 iulie 2004, Judecătoria Giurgiu a încuviințat executarea silită a contractului de cesiune de creanță din 8 iulie 2004 și a contractului de garanție imobiliară din 13 decembrie 1995 autentificat la 14 decembrie 1995 la B.N.P. C.V. din Giurgiu la cererea creditoarei B.C., împotriva debitoarei SC R. SRL Călugăreni, județul Giurgiu.
împotriva acestei încheieri au declarat apel F.I. și F.G., în calitate de garanți ai obligației de rambursare a creditului acordat de SC B. SA, acordat debitorului SC R. SRL Călugăreni.
Prin decizia nr. 405 din 13 mai 2005, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială a admis apelul garanților, a schimbat în tot încheierea atacată în sensul că a admis excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, iar pe fond a respins cererea de încuviințare a executării.
La data de 6 mai 2005, Curtea de Apel a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului de a mai cere executarea silită, având în vedere titlul executoriu în baza căruia creditoarea putea să solicite executarea silită a debitoarei SC R. SRL Călugăreni și a garantului F.I.
Prin decizia nr. 405 din 13 mai 2005, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială a admis apelul, a schimbat în tot încheierea atacată, a admis excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită și a respins cererea de încuviințare a executării silite.
împotriva deciziei din apel a declarat recurs creditoarea B.C., care a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 3 și 9 C. proc. civ., și a solicitat admiterea recursului, menținerea încheierii din 29 iulie 2004 a Judecătoriei Giurgiu.
Recurenta a susținut că decizia a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor privind competența materială a secției comerciale a Curții de Apel București față de natura cauzei care este esențial civilă. S-au încălcat dispozițiile art. 33 alin. (3) din Legea nr. 304/2000, privind organizarea judiciară și art. 2 alin. (4) din regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, situație ce conduce la aplicarea dispozițiilor art. 105 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora actele făcute de o instanță necompetentă sunt lovite de nulitate.
înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială a admis recursul, prin decizia nr. 5532 din 17 noiembrie 2005, a modificat decizia în sensul că a respins apelul declarat de garanți.
Instanța a reținut că astfel cum rezultă din dispozițiile art. 3 și următoarele C. com., contractul de cesiune de creanță investit cu formulă executorie are în mod cert natură comercială, iar Curtea de Apel a fost legal investită potrivit normelor de competență în vigoare la data soluționării apelului raportat la art. 890 C. com.
Critica vizând încălcarea dispozițiilor art. 331 și art. 4052C. proc. civ. este fondată, instanța de apel a fost investită cu controlul judiciar al unei încheieri de încuviințare a executării silite, garantul F.I. transformând caracterul necontencios al cererii într-unul contencios.
Instanța de apel, depășindu-și atribuțiile, s-a pronunțat asupra unor chestiuni de fond ce nu puteau fi supuse controlului judiciar în această etapă procesuală și anume prescripția dreptului de a cere executarea silită, care putea fi analizată în cadrul unei contestații la executare potrivit art. 399 C. proc. civ.
F.I. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 5532 din 17 noiembrie 2005 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, în temeiul dispozițiilor art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
în motivarea contestației în anulare contestatorul a susținut că decizia a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, deoarece în raport de modificările aduse codului de procedură civilă, prin Legea nr. 219/2005, pentru aprobarea O.U.G. nr. 138/2000, competența de soluționare a recursului aparține Curții de Apel București.
Față de faptul că instanța de fond în cauza de față este Judecătoria Giurgiu, judecarea apelului este de competența Tribunalului Giurgiu, iar soluționarea recursului se realizează de Curtea de Apel București.
în consecință, judecarea recursului de către înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, s-a făcut cu încălcarea unor norme de ordine publică privitoare la competență.
Contestația în anulare este nefondată.
Instanța de recurs, a reținut, în decizia nr. 5532 din 17 noiembrie 2005 că, deși judecătoria este instanța care a încuviințat executarea, instituția nefiind structurată din punct de vedere funcțional, judecând în primă instanță acțiunile și cererile stabilite potrivit legii procesuale, Curtea de Apel a fost legal investită potrivit normelor de competență în vigoare la data soluționării apelului, raportat la art. 890 C. com.
Instanța de recurs s-a pronunțat cu privire la încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, motivul invocat în contestația în anulare a fost soluționat, astfel că încălcarea normelor de competență materială nu poate fi invocată pe calea unei contestații în anulare, formulată în baza art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
în consecință, contestația în anulare a fost nefondată și a fost respinsă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2095/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2094/2006. Comercial → |
|---|
